ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4488/2010

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 265 A din 29 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat, printre alții, inculpatul C.R.  la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă cu începere de la data de 29 octombrie 2009, la zi.

Totodată, s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 3,64 grame pulbere heroină și cofeină.

Prin aceeași sentință a mai fost condamnat și inculpatul C.S. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 29 octombrie 2009, inculpatul C.S. a fost surprins în timp ce a vândut denunțătorului D.P.C. trei punguțe cu 0,30 grame heroină cu suma de 150 RON.

Pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în aceeași zi (29 octombrie 2009) inculpatul C.S. a formulat un denunț împotriva inculpatului C.R., indicându-l pe acesta din urmă ca furnizor de heroină și a precizat că inculpatul C.R. vinde gramul de heroină cu suma de 150 RON.

La aceeași dată, ulterior formulării denunțului, în baza ordonanței de delegare a procurorului, în prezența martorului asistent P.A.M., lucrătorii de poliție au înseriat patru bancnote de câte 100 RON și șapte bancnote de câte 50 RON, pe care le-au dat inculpatului C.S. în scopul de a cumpăra heroină de la C.R..

În jurul orelor 20

30

cei doi inculpați s-au întâlnit, inculpatul C.S. i-a dat inculpatului C.R. suma de 750 RON, în schimbul căreia, acesta din urmă i-a vândut o punguță ce conținea 3,80 grame.

După încheierea tranzacției, inculpatul C.R. a părăsit locul, a observat însă pe lucrătorii de poliție, moment în care a dat suma de 750 RON martorului N.M.

Inculpatul a fost imobilizat și la percheziția corporală efectuată asupra acestuia și a martorului, a fost găsită suma de 750 RON la martor. La verificarea efectuată s-a constatat că seriile bancnotelor ce compuneau suma de 750 RON sunt identice cu cele menționate în procesul-verbal întocmit anterior realizării prinderii în flagrant a inculpatului C.R..

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza denunțului formulat de inculpatul C.S., a proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, depozițiilor martorilor D.P.C., C.D., P.A.M. și N.M., probe coroborate cu declarațiile inculpatului C.R. care a recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 152A din 21 iunie 2010 a admis apelul declarat de inculpatul C.R. și rejudecând, l-a condamnat pe inculpat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus reținerea și arestarea preventivă, menținându-se starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 întrucât în urma demersului inculpatului C.R. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoanele denunțate de inculpat și arestarea preventivă a acestora, motiv pentru care s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, ce se va executa în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanța de fond și reanalizate de instanța de control judiciar, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine individualizată.

Împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, consecințele acesteia relevă un grad de pericol social, just apreciat de instanța de apel.

Referitor la profilul moral al inculpatului se reține că acesta este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior prin Sentința penală nr. 2190/2002 a Judecătoriei Sectorului 1 București la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pedeapsă grațiată prin Legea nr. 543/2002 și din care a fost liberat la data de 5 februarie 2004, având un rest neexecutat de 745 zile.

Tot sub acest aspect, Înalta Curte reține că inculpatul a recunoscut fapta comisă, a cooperat cu organele de urmărire penală, elemente de circumstanțiere avute în vedere de instanța de apel.

Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat sub minimul prevăzut de lege, în modalitatea aleasă, instanța de apel a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și 72 C. pen., astfel încât sancțiunea să-și atingă scopul preventiv educativ și coercitiv, motiv pentru care, hotărârea pronunțată fiind temeinică și legală, recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Deciziei penale nr. 152/A din 21 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 29 octombrie 2009 la 13 decembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2010.