ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4487/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 608 din 4 august

2010 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul

N.G.C., în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 16 din Legea nr.

143/2000 la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 16

din Legea nr. 143/2000 la 1 an închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 21 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. și a art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantității de 3,51 grame heroină rămasă după efectuarea analizei de laborator.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că la data de 21 octombrie 2009, inculpatul

N.G.C. a vândut martorului denunțător T.C. o doză de heroină de 0,15 grame, cu

suma de 100 RON, iar la domiciliul său, cu prilejul percheziției a fost găsită

cantitatea de 3,63 grame heroină deținută fără drept, pentru consum propriu.

Anterior, inculpatul i-a mai vândut heroină în mai multe rânduri aceluiași

martor.

În timpul urmăririi

penale, inculpatul a depus un denunț penal, în urma căruia au fost depistate,

arestate și trimise în judecată două persoane pentru trafic de droguri de mare

risc.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, a procesului-verbal de percheziție

domiciliară, a raportului de constatare tehnico-științifică, aflat în dosar, a

declarațiilor martorului denunțător T.C., probe coroborate cu declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 188 din 6 septembrie 2010 a

respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe,

considerând nefondate criticile formulate în sensul că ar fi fost provocat de

denunțător și că pedeapsa stabilită este prea severă.

Astfel instanța de

control judiciar a constatat că, de bună voie și nedeterminat de altă persoană

a vândut martorului denunțător T.C. doza de heroină de 0,15 grame, iar

referitor la pedeapsă, s-a apreciat că ea a fost corect individualizată, prin

reducerea limitelor legale, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul N.G.C. care, invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut

că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat, având în vedere conduita

sinceră pe parcursul procesului, reducerea ei prin aplicarea art. 74 și art. 76

C. pen.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului N.G.C. în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, constând în aceea că la 21 octombrie 2009 a vândut o doză de heroină

de 0,15 grame martorului denunțător T.C., că anterior martorului a mai cumpărat

heroină de la inculpat și că la domiciliul său a fost găsită cantitatea de 3,63

grame, de heroină, drog de mare risc, deținut fără drept, în vederea consumului

propriu.

Referitor la

pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni se constată că ele au fost

individualizate la minimul legal, ca urmare a reducerii limitelor pedepselor,

în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul denunțând și facilitând

identificarea și tragerea la răspundere penală a două persoane care au săvârșit

infracțiuni legate de droguri.

La individualizarea

pedepselor instanțele au mai ținut seama, conform art. 72 C. pen., de pericolul

social al faptelor, de împrejurările comiterii lor, de cantitatea de droguri

vândută ori deținută pentru consum propriu și de persoana inculpatului care a avut

o poziție sinceră pe parcursul procesului și se află în starea de recidivă

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., faptele fiind comise după executarea unei

pedepse de 5 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt

calificat, prin Sentința penală nr. 1330 din 8 august 2003 a Judecătoriei

Sector 3 București.

Din analiza actelor

dosarului nu rezultă existența unor împrejurări din cele prevăzute în art. 74

C. pen., cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor

atenuante și care să justifice reducerea pedepsei.

Se mai constată de

către Curte, că pedepsele aplicate, ca și pedeapsa de executat, sunt de natură

a asigura, potrivit art. 52 din C. pen., constrângerea, reeducarea și

reintegrarea în comunitate a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În consecință critica

formulată de inculpat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu este

întemeiată.

Față de

considerentele expuse, constatând nefondat motivul de recurs invocat de

inculpat și, nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare

din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și al arestării preventive de la 21

octombrie 2009 la 18 octombrie 2010 și se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din

6 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului inculpat, reținerea și arestarea preventivă de la 21

octombrie 2009 la 13 decembrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 13 decembrie 2010.