ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6001/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții B.A. și B.L. prin acțiunea promovată la Judecătoria Cluj-Napoca au solicitat ca instanța, prin hotărâre judecătorească în contradictoriu cu pârâții A.A.R. și H.A.A. să valideze oferta de plată a sumei de 7.042.980.000 lei, depusă la CEC C luj, cu chitanța nr. 127/253360102 din 8 aprilie 2003 pentru achitarea diferenței de preț stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între părți la 30 octombrie 2002 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Î n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare- cumpărare, încheiat la data menționată anterior, au achiziționat de la pârâți imobilul, situat în Cluj-Napoca, evidențiat în C.F.

nr. 127702 Cluj-Napoca A+1, nr. top 184/1, cu prețul de 370.000 dolari SUA, urmând ca diferența de 205.000 dolari SUA să fie achitată până la data de 30 noiembrie 2000, odată cu semnarea contractului autentic de vânzare-cumpărare. Deoarece, până la data respectivă nu s-a încheiat procesul pentru sistarea indiviziunii între pârâți și coproprietarii imobilului, părțile au convenit prelungirea datei părții până la 1 ianuarie 2003 și apoi încă 45 de zile după pronunțarea hotărârii în acel proces, dar nu mai târziu de 1 martie 2003. În apropierea datei finale, între părți au apărut neînțelegeri, motiv pentru care reclamanții i-au notificat în legătură cu intenția lor de a efectua plata diferenței de preț, dar aceștia nu s-au prezentat pentru ridicarea sumei, motiv pentru care a fost consemnată la CEC în favoarea lor.

Prin încheierea civilă nr. 21 din 7 ianuarie 2004, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Fiind astfel investit, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 412 din 18 aprilie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanții B.A., B.L. și a validat oferta de plată a sumei de 7.042.980.000 lei, consemnată la CEC, sucursala Cluj, cu chitanța nr. 127/253360102 din 8 aprilie 2004 și au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 2392,6 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărât astfel, instanța de fond a reținut în esență că toate condițiile ofertei de plată și consemnațiune, prevăzute de art. 586-590 C. proc. civ. și art. 1114 C. civ. sunt îndeplinite.

Astfel, oferta de plată s-a făcut în mod regulamentar prin executorul judecătoresc, pârâții fiind somați să primească valoarea datorată (conform art. 587 C. proc. civ.), somația fiind comunicată ambilor pârâți de către executor, cu precizarea zilei, orei și locului unde suma trebuia să fie predată. La data stabilită, pârâtul A.A.R.

a solicitat un termen de gândire pentru câteva ore, dar la ora stabilită niciunul dintre pârâți nu s-au mai prezentat pentru ridicarea sumei, situația în care reclamanții au procedat la depunerea sumei transformate în lei la CEC, conform recipisei de consemnare seria A nr. 1979998 din 8 aprilie 2003. S-a reținut că, nu trebuiau achitate sume în plus față de cea stabilită prin contract, deoarece nu au existat întârzieri, notificarea fiind făcută la 27 februarie 2003, pentru data de 28 februarie 2003, care era ultima zi înainte de expirarea termenului contractual, stabilit prin actul adițional din 30 octombrie 2002, și anume 1 martie 2003. Apărarea pârâtei, în sensul că aceasta nu ar fi agreat prelungirea termenului contractual, a fost înlăturată, deoarece s-a statuat irevocabil, prin decizia civilă nr. 2618/A din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, menținută prin decizia nr. 2460 din 6 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că această prelungire a termenului este opozabilă și pârâtei H.A.A.

Astfel, la data de 28 februarie 2003, executorul judecătoresc a constatat că întreaga sumă era în mâna reclamanților debitori, încât depunerea ei numai la 8 aprilie 2003 nu le este imputabilă. De altfel, legea incidență nu stipulează obligativitatea depunerii sumei în aceeași zi la CEC. Ca urmare a verificării registrului de valori al Judecătoriei Cluj-Napoca s-a constatat că întreaga sumă a fost ridicată de pârâtul creditor A.A.R. la data de 28 iunie 2004, fiind astfel finalizată procedura ofertei de plată și consemnațiuni prin îndestularea creditorilor cu suma datorată, ce s-au bucurat de fructele sumei deosebit de mari. S-a mai reținut că, atâta timp cât prin contractul semnat de părți a fost stabilită obligația de achitare a prețului către pârâți, fără a fi fost divizată plata între cei doi creditori, executarea obligației de plată către unul dintre aceștia apare îndestulătoare și dă descărcare față de toți creditorii, conform art. 1101 C. civ.

, plata fiind indivizibilă. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 376 A din 13 octombrie 2006, confirmând soluția instanței de fond, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta H.A.A. împotriva sentinței civile nr. 412 din 18 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj și a obligat-o să plătească intimatului B.A. suma de 500 RON cheltuieli de judecată în apel, parțiale. Î mpotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta H.A.A. , criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor din recurs, sunt reiterate motivele din apel, învederându-se următoarele: Se susține că, prin hotărârea recurată s-au aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 586-589 C. proc.

civ. și art. 1114-1116 C. civ., în sensul că, suma depusă la CEC de către reclamanți este insuficientă, lipsind dobânda aferentă, deoarece trebuia consemnată la o dată fixă. Depunerea sumei peste o lună și o zi obliga reclamanții și la depunerea sumei ce reprezenta dobânda aferentă. Se mai susține că, recurenta pârâtă nu și-a exprimat acordul pentru prelungirea termenului de plată până la 1 martie 2003 și nici nu a semnat actul adițional prin care s-a consemnat prorogarea termenului. În plus, se învederează că, față de data stipulată în contractul adițional, aceea de 1 martie 2003 și data de 8 aprilie 2003, când s-a consemnat suma la CEC evidențiază faptul că au depășit cu mult termenul convenit, culpa lor, fiind evidentă.

Mai susține recurenta lipsa consimțământului său la perfectarea actului adițional de prelungire a termenului de plată a prețului și că plata ce trebuia făcută la data stabilită la termenului inițial trebuia să aibă caracter divizibil în raport cu cei doi vânzători, caracter ce pretinde a fi adus la cunoștința reclamanților chiar la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanții B.A., B.L., prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu pârâții au achiziționat imobilul, situat în Cluj-Napoca, evidențiat în C.F. 127702 Cluj-Napoca A+1, nr. top 184/1, cu prețul de 370.000 dolari SUA, urmând ca diferența de 205.000 dolari SUA să se achite până la 30 noiembrie 2002, odată cu semnarea contractului autentic de vânzare- cumpărare.

Deoarece între pârâți și coproprietarii imobilului exista un proces pentru sistarea indiviziunii, s-a convenit prelungirea datei plății până la 10 ianuarie 2003, iar apoi cu încă 45 de zile, după data pronunțării hotărârii în procesul respectiv, dar nu mai târziu de 1 martie 2003. În apropierea datei finale pentru achitarea diferenței de preț au intervenit neînțelegeri între pârâți, care au fost notificați de intenția reclamanților pentru efectuarea respectivei sume din preț, însă pârâții nu s-au prezentat pentru ridicarea banilor, încât suma a fost consemnată la CEC în favoarea acestora. Așa cum corect a reținut instanța de apel, afirmațiile pârâtei recurente referitoare la faptul că a cerut reclamanților să efectueze o plată divizată, între ea și soț, în cote de proprietate anterior stabilite, nu s-au dovedit.

Î nscrisurile care individualizează convenția de vânzare-cumpărare și actul adițional la convenție, evidențiază cu certitudine caracterul indivizibil al datoriei, al obligației de plată a prețului, stabilită în sarcina cumpărătorilor. Î n plus, prin decizia civilă nr. 2618/2004 a Curții de Apel Cluj s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că, prelungirea termenului contractual de plată a diferenței de preț este opozabilă și soțului care nu a semnat actul adițional, în cauză pârâta recurentă, considerându-se că soțul semnatar a acționat în limitele mandatului tacit de reprezentare. Referitor la termenul limită pentru efectuarea plății (1 martie 2003), este evident că a intervenit o întârziere, ce nu este imputabilă debitorilor, ci exclusiv creditorilor, care au refuzat plata efectuată la termen și care au determinat pe debitori (reclamanții) să inițieze procedura consemnațiunii.

De fapt, potrivit art. 1024 C. civ., în lipsa unor stipulațiuni contrare prin contract, termenul se presupune că a fost prevăzut în favoarea debitorului, în speță al celor doi reclamanți. Î n acest sens, trebuie reținut că debitorii nu aveau numai obligația, dar și dreptul subiectiv de a plăti prețul, astfel că înainte de împlinirea termenului de plată, 1 martie 2003, respectiv la 27 februarie au comunicat celor doi creditori, prin executorul judecătoresc o cerere de ofertă de plată. Ca urmare, la 28 februarie 2003, cei doi debitori s-au prezentat la Biroul executorului judecătoresc, având „banii la mână", dar creditorii au refuzat primirea prețului. În aceste condiții, oferta reală de plată a fost urmată de consemnațiune, realizată de către debitori la 8 aprilie 2003, când au consemnat întreaga sumă la dispoziția ambilor creditori.

î n acest mod, s-a îndeplinit procedura ofertei de plată reale, urmată de consemnațiune și consemnarea sumei la dispoziția creditorilor a devenit liberatorie pentru aceștia. În plus, s-a făcut dovada că unul dintre creditori (A.A.R.) a ridicat suma de bani consemnată în luna iunie 2004. Î n raport de cele arătate, se reține că normele substanțiale incidente în cauză au fost corect aplicate și interpretate, față de starea de fapt reală, norme prevăzute de art. 1114, art. 1121 C. civ. și art. 586-590 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală și în afara criticilor formulate de recurentă. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta H.A.A. împotriva deciziei nr. 376/A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2007.