ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6001/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6001/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanții B.A. și B.L. prin acțiunea promovată
la Judecătoria Cluj-Napoca au solicitat ca instanța, prin hotărâre judecătorească
în contradictoriu cu pârâții A.A.R. și H.A.A. să valideze oferta de plată a
sumei de 7.042.980.000 lei, depusă la CEC C
luj,
cu chitanța nr. 127/253360102 din 8 aprilie 2003 pentru achitarea diferenței de
preț stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între
părți la
30 octombrie 2002 și obligarea
pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Î
n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că
prin contractul de vânzare-
cumpărare, încheiat la data menționată
anterior, au achiziționat de la pârâți
imobilul,
situat în Cluj-Napoca, evidențiat în C.F. nr. 127702
Cluj-Napoca A+1, nr. top 184/1, cu prețul de
370.000 dolari SUA, urmând ca diferența
de 205.000 dolari SUA să fie achitată până la data de 30 noiembrie 2000,
odată cu semnarea
contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Deoarece, până la data respectivă nu s-a încheiat
procesul pentru sistarea
indiviziunii între pârâți și coproprietarii
imobilului, părțile au convenit
prelungirea
datei părții până la 1 ianuarie 2003 și apoi încă 45 de zile după pronunțarea
hotărârii
în acel proces, dar nu mai târziu de 1 martie 2003.
În
apropierea datei finale, între părți au apărut neînțelegeri, motiv pentru care
reclamanții i-au notificat în legătură cu intenția lor de a efectua plata
diferenței de preț, dar aceștia nu s-au prezentat pentru ridicarea sumei, motiv
pentru care a fost consemnată la CEC în favoarea lor.
Prin încheierea civilă nr. 21 din 7 ianuarie 2004,
a fost declinată competența de
soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Cluj.
Fiind
astfel investit, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 412 din
18 aprilie 2006 a admis acțiunea formulată de
reclamanții B.A.,
B.L. și a validat oferta de plată a sumei de
7.042.980.000 lei, consemnată la CEC, sucursala Cluj, cu chitanța nr.
127/253360102 din
8 aprilie 2004 și au fost
obligați pârâții în solidar la plata sumei de 2392,6 RON
cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărât astfel, instanța de fond a
reținut în esență că toate condițiile
ofertei
de plată și consemnațiune, prevăzute de art. 586-590 C. proc. civ. și art. 1114
C. civ. sunt îndeplinite.
Astfel,
oferta de plată s-a făcut în mod regulamentar prin executorul
judecătoresc, pârâții fiind somați să primească
valoarea datorată (conform art. 587
C. proc. civ.), somația fiind
comunicată ambilor pârâți de către executor, cu
precizarea zilei, orei și locului unde suma trebuia să fie predată.
La data stabilită, pârâtul A.A.R. a solicitat un
termen de gândire pentru câteva ore, dar la ora stabilită niciunul dintre
pârâți nu s-au mai prezentat
pentru ridicarea sumei, situația în care
reclamanții au procedat la depunerea sumei transformate în lei la CEC, conform
recipisei de consemnare seria A nr. 1979998 din 8 aprilie 2003.
S-a reținut că, nu trebuiau achitate sume în plus
față de cea stabilită prin
contract,
deoarece nu au existat întârzieri, notificarea fiind făcută la 27 februarie 2003,
pentru data de 28 februarie 2003, care era ultima zi înainte de
expirarea termenului
contractual, stabilit
prin actul adițional din 30 octombrie 2002, și anume 1 martie 2003.
Apărarea pârâtei, în sensul că aceasta nu ar fi
agreat prelungirea termenului
contractual,
a fost înlăturată, deoarece s-a statuat irevocabil, prin decizia civilă nr.
2618/A din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel
Cluj, menținută prin decizia nr. 2460 din 6 martie 2006 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, că această prelungire a termenului
este opozabilă
și pârâtei H.A.A.
Astfel, la data de 28 februarie 2003, executorul
judecătoresc a constatat că întreaga
sumă
era în mâna reclamanților debitori, încât depunerea ei numai la 8 aprilie 2003
nu
le este imputabilă. De altfel, legea incidență nu stipulează obligativitatea
depunerii sumei în aceeași zi la CEC.
Ca urmare a verificării registrului de valori al
Judecătoriei Cluj-Napoca s-a
constatat
că întreaga sumă a fost ridicată de pârâtul creditor A.A.R. la
data de
28 iunie 2004, fiind astfel finalizată procedura ofertei de plată și
consemnațiuni prin îndestularea creditorilor cu
suma datorată, ce s-au bucurat de
fructele sumei deosebit de mari.
S-a mai
reținut că, atâta timp cât prin contractul semnat de părți a fost
stabilită obligația de achitare a prețului către
pârâți, fără a fi fost divizată plata
între cei doi creditori,
executarea obligației de plată către unul dintre aceștia
apare îndestulătoare și dă descărcare față de
toți creditorii, conform art. 1101 C. civ.
, plata fiind indivizibilă.
Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia
nr. 376 A din 13 octombrie 2006,
confirmând soluția instanței de fond, a
respins ca nefondat apelul declarat de
pârâta
H.A.A. împotriva sentinței civile nr. 412 din 18 aprilie 2006 a
Tribunalului
Cluj și a obligat-o să plătească intimatului B.A. suma de 500 RON cheltuieli de
judecată în apel, parțiale.
Î
mpotriva acestei decizii, în termen legal, a
declarat recurs pârâta H.A.A.
,
criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului prevăzut de
art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea criticilor din recurs, sunt reiterate motivele din apel,
învederându-se următoarele:
Se
susține că, prin hotărârea recurată s-au aplicat și interpretat greșit
dispozițiile art. 586-589 C. proc. civ. și art.
1114-1116 C. civ., în sensul că, suma depusă la CEC de către reclamanți este
insuficientă, lipsind dobânda aferentă,
deoarece trebuia consemnată la o dată fixă. Depunerea sumei peste o
lună și o zi obliga reclamanții și la depunerea sumei ce reprezenta dobânda
aferentă.
Se mai
susține că, recurenta pârâtă nu și-a exprimat acordul pentru prelungirea
termenului de plată până la 1 martie 2003 și nici nu a semnat actul adițional
prin care s-a consemnat prorogarea termenului.
În
plus, se învederează că, față de data stipulată în contractul adițional, aceea
de 1 martie 2003 și data de 8 aprilie 2003, când s-a consemnat suma la
CEC evidențiază faptul că au depășit cu mult
termenul convenit, culpa lor, fiind
evidentă.
Mai
susține recurenta lipsa consimțământului său la perfectarea actului adițional
de prelungire a termenului de plată a prețului și că plata ce trebuia
făcută la data stabilită la termenului inițial
trebuia să aibă caracter divizibil în
raport cu cei doi vânzători,
caracter ce pretinde a fi adus la cunoștința
reclamanților
chiar la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Reclamanții B.A., B.L., prin contractul de
vânzare-cumpărare, încheiat cu pârâții au
achiziționat imobilul, situat în Cluj-Napoca, evidențiat în C.F. 127702
Cluj-Napoca A+1, nr. top
184/1, cu
prețul de 370.000 dolari SUA, urmând ca diferența de 205.000 dolari SUA să se
achite până la 30 noiembrie 2002, odată cu
semnarea contractului autentic de vânzare-
cumpărare.
Deoarece între pârâți și coproprietarii
imobilului exista un proces pentru
sistarea
indiviziunii, s-a convenit prelungirea datei plății până la 10 ianuarie 2003,
iar apoi cu încă 45 de zile, după data pronunțării hotărârii în procesul
respectiv, dar
nu mai târziu de 1 martie 2003. În apropierea datei
finale pentru achitarea
diferenței de preț
au intervenit neînțelegeri între pârâți, care au fost notificați de
intenția reclamanților pentru efectuarea
respectivei sume din preț, însă pârâții nu
s-au prezentat pentru ridicarea banilor, încât suma a fost consemnată la
CEC în
favoarea acestora.
Așa cum
corect a reținut instanța de apel, afirmațiile pârâtei recurente
referitoare la faptul că a cerut reclamanților să
efectueze o plată divizată, între ea
și
soț, în cote de proprietate anterior stabilite, nu s-au dovedit.
Î
nscrisurile care individualizează convenția de
vânzare-cumpărare și actul
adițional
la convenție, evidențiază cu certitudine caracterul indivizibil al datoriei, al
obligației de plată a prețului, stabilită în sarcina cumpărătorilor.
Î
n plus, prin decizia civilă nr. 2618/2004 a Curții
de Apel Cluj s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că, prelungirea
termenului contractual de plată a
diferenței de preț este opozabilă și
soțului care nu a semnat actul adițional, în
cauză
pârâta recurentă, considerându-se că soțul semnatar a acționat în limitele
mandatului
tacit de reprezentare.
Referitor la termenul limită pentru efectuarea
plății (1 martie 2003), este
evident
că a intervenit o întârziere, ce nu este imputabilă debitorilor, ci exclusiv
creditorilor, care au refuzat plata efectuată la
termen și care au determinat pe
debitori (reclamanții) să inițieze
procedura consemnațiunii.
De fapt, potrivit art. 1024 C. civ., în lipsa
unor stipulațiuni contrare prin
contract, termenul se presupune că a
fost prevăzut în favoarea debitorului, în speță al celor doi reclamanți.
Î
n acest sens, trebuie reținut că debitorii nu
aveau numai obligația, dar și dreptul subiectiv de a plăti prețul, astfel că
înainte de împlinirea termenului de plată, 1 martie 2003, respectiv la 27
februarie au comunicat celor doi creditori,
prin executorul judecătoresc
o cerere de ofertă de plată.
Ca urmare, la 28 februarie 2003, cei doi debitori
s-au prezentat la Biroul
executorului judecătoresc, având „banii la
mână", dar creditorii au refuzat primirea prețului.
În
aceste condiții, oferta reală de plată a fost urmată de consemnațiune,
realizată de către debitori la 8 aprilie 2003,
când au consemnat întreaga sumă la
dispoziția ambilor creditori.
î
n acest mod, s-a îndeplinit procedura ofertei de
plată reale, urmată de
consemnațiune și consemnarea sumei la dispoziția
creditorilor a devenit liberatorie pentru aceștia.
În
plus, s-a făcut dovada că unul dintre creditori (A.A.R.) a ridicat suma de bani
consemnată în luna iunie 2004.
Î
n raport de cele arătate, se reține că normele
substanțiale incidente în cauză
au
fost corect aplicate și interpretate, față de starea de fapt reală, norme
prevăzute
de art. 1114, art. 1121 C. civ. și art. 586-590 C. proc. civ.,
hotărârea recurată fiind legală și în afara criticilor formulate de recurentă.
Pentru
considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta H.A.A.
împotriva deciziei nr. 376/A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21
septembrie 2007.