ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea adresată Tribunalului Constanța, secția comercială și înregistrată sub

nr.1544/COM/11 iunie 1999 reclamanta S.C. “D.” S.R.L. a chemat în judecată pe

pârâta S.C. „C.” S.A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate

transformat contractul de asociere intervenit între părți în contract de

leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, în condițiile fixate în

ședința A.G.A. din 26 februarie 1999, pentru spațiul comercial nr.250 în

suprafață de 80 m.p.

În

drept, au fost invocate de reclamantă prevederile art.27 din O.G. nr.88/1997,

astfel cum au fost modificate prin Legea 99/1999, precum și ale art.89 din H.G.

nr.55/1998 cu referire la art.1075 – 1077 C. civ.

Prin

sentința civilă nr.195/COM/1 februarie 2001, Tribunalul Constanța respinge ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând în esență că, Adunarea

generală a acționarilor S.C. „C.” S.A. – organul de deliberare și decizie ale

societății comerciale pârâte – singurul în măsură a-și exprima voința socială,

nu a hotărât încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă

de vânzare asupra activului magazinului nr.250, a cărui folosință era

încredințat reclamantei prin contractul de asociere nr.3117/7 octombrie 1996.

Reține

instanța că, acordul de principiu exprimat în ședința AGA din 11 martie 1998 și

aprobarea în ședința AGA din 26 februarie 1999, a majorării cu 30% a valorii de

pornire la negociere pentru un număr de 30 active, pentru care s-a emis un

altfel de acord, între care și activul în litigiu, nu are semnificație juridică

a consimțământului la înstrăinare, aceasta deoarece consimțământul, ca condiție

esențială de fond a actului juridic, nu poate fi limitat la o aprobare de

principiu.

Apelul

declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială prin decizia civilă nr.738 din 23 august

2001, sentința instanței de fond fiind schimbată în tot în sensul admiterii

acțiunii și constatării transformării contractului de asociere nr.3117/7

octombrie 1996 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare în condițiile stabilite în ședința A.G.A. din 26 februarie 1999 pentru

spațiul comercial nr.250 cu suprafața de 80 m.p., obligând pârâta la 6.053.000

lei, cheltuieli de judecată.

În

pronunțarea acestei decizii s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevederilor O.U.G. nr.88/1997 și ale reglementărilor ulterioare și anume Legea

nr.99/1999, H.G. nr.55/1998, H.G. 450/24 iunie 1999, în sensul transformării

contractului de asociere în participațiune în contracte de leasing imobiliar,

cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă dacă s-au efectuat

investiții la activele utilizate reprezentând mai mult de 15% din valoarea

acestora.

S-a mai

reținut că pârâta și-a dat acordul în legătură cu transformarea contractului,

în ședința A.G.A. din 12 decembrie 1998, precum și în ședința A.G.A. din 26

februarie 1999, când prin hotărârea nr.15 s-a stabilit majorarea cu 30% a

redevențelor stabilite de evaluator, pentru mai multe active printre care și

cel în litigiu, majorare acceptată de reclamantă.

Împotriva

acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art.304 pct.5 pct.8 și 9

cod procedură civilă, susținând că nu erau îndeplinite condițiile de

transformare a contractului de asociere în participațiune în leasing imobiliar

cu clauză irevocabilă de vânzare întrucât:

-

nu

s-au realizat investițiile cerute de Legea nr.99/1999.

-

redevența nu a fost stabilită prin negociere directă, hotărârea AGA privind

stabilirea redevențelor constituind un acord de principiu, care nu produce

efecte juridice;

- nu a

existat voința FPS privind novarea contractului din asociere cu leasing

imobiliar.

- AGA

din 26 februarie 1999 nu exprimă acordul pentru încheierea contractului de

leasing, ci stabilirea redevenței pentru activele care au primit acordul de

principiu AGA pentru transformarea contractelor.

- nu

sunt aplicabile prevederile art.27 din O.U.G. nr.88/1997, întrucât societatea

pârâtă proprietară a activului, nu are capital majoritar de stat.

Curtea,

urmare verificării actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Cererea

reclamantei din 11 februarie 1998 de transformare a contractului de asociere în

participațiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare, în temeiul O.U.G. nr.88/29 decembrie 1997 și reglementările

ulterioare, a fost acceptată de pârâtă, acordul acesteia rezultând din:

Hotărârea

A.G.A. nr.2/11 martie 1998 a S.C. “C.” S.A. Constanța, care în art.2 avizează

de principiu pentru întocmirea documentației, transformarea contractelor de

asociere în contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare a unui număr

de 13 active, între care se cuprinde și cel în litigiu, cu nr.250;

A urmat A.G.A. din S.C. “C.” S.A. din 26

februarie 1999 care hotărăște majorarea redevențelor pentru negocierea

leasingului cu 30%.

Prin

procesul verbal din 9 aprilie 1999 de negociere a transformării contractului de

asociere cu leasing imobiliar, pârâta prin director general, în baza mandatului

special 253/283/5 aprilie 1999 emis de F.P.S. – Sucursala Teritorială Constanța

stabilește redevența pentru magazin 250 la 411.550.890 lei, pe o durată de 36

luni, valoare acceptată de reclamanta, S.C. “D.” S.R.L. prin procesul - verbal

menționat.

Instanța

de apel a reținut acordul pârâtei pentru transformarea contractului.

Critica

recurentei în sensul că redevența nu a fost stabilită prin negociere directă nu

poate fi primită, fiind contrară actelor dosarului, hotărârea A.G.A. din S.C.

“C.” S.A. din 26 februarie 1999 și procesul verbal din 9 aprilie 1999, în fapt,

reclamanta acceptând redevența stabilită de pârâtă.

Acordul

FPS privind novarea contractului s-a exprimat în cadrul A.G.A. și prin mandat

special 253/283/5 aprilie 1999, dat pârâtei în vederea stabilirii redevenței.

Criticile

privind neîndeplinirea condițiilor art.27 din O.G. nr.88/1997 sunt de respins,

atât timp cât pârâta a acceptat prin hotărârea AGA din 11 martie 1998

transformarea contractului de asociere de leasing imobiliar și a hotărât

ulterior – la 26 februarie 1999, majorarea cu 30% a redevenței, iar la 9

aprilie 1999 a stabilit valoarea corectă a acesteia.

Sunt

fără temei și nedovedite și în contradicție cu toate hotărârile A.G.A. sus

arătate susținerile recurentei în sensul nerealizării de către reclamantă a

investițiilor impuse de Legea 99/1999.

Față de

cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează

să fie respins.

În

temeiul art.274 cod procedură civilă, recurenta pârâtă urmează să fie obligată

la 23.800.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. „C. „S.A. împotriva deciziei

nr.738 COM din 23 august 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Obligă recurenta

la plata sumei de 23.800.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.C.

“D.” S.R.L. Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  26 ianuarie 2004.