ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța, secția comercială și înregistrată sub nr.1544/COM/11 iunie 1999 reclamanta S.C. “D.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „C.” S.A., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate transformat contractul de asociere intervenit între părți în contract de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, în condițiile fixate în ședința A.G.A. din 26 februarie 1999, pentru spațiul comercial nr.250 în suprafață de 80 m.p. În drept, au fost invocate de reclamantă prevederile art.27 din O.G. nr.88/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea 99/1999, precum și ale art.89 din H.G.

nr.55/1998 cu referire la art.1075 – 1077 C. civ. Prin sentința civilă nr.195/COM/1 februarie 2001, Tribunalul Constanța respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând în esență că, Adunarea generală a acționarilor S.C. „C.” S.A.

– organul de deliberare și decizie ale societății comerciale pârâte – singurul în măsură a-și exprima voința socială, nu a hotărât încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare asupra activului magazinului nr.250, a cărui folosință era încredințat reclamantei prin contractul de asociere nr.3117/7 octombrie 1996. Reține instanța că, acordul de principiu exprimat în ședința AGA din 11 martie 1998 și aprobarea în ședința AGA din 26 februarie 1999, a majorării cu 30% a valorii de pornire la negociere pentru un număr de 30 active, pentru care s-a emis un altfel de acord, între care și activul în litigiu, nu are semnificație juridică a consimțământului la înstrăinare, aceasta deoarece consimțământul, ca condiție esențială de fond a actului juridic, nu poate fi limitat la o aprobare de principiu.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția comercială prin decizia civilă nr.738 din 23 august 2001, sentința instanței de fond fiind schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și constatării transformării contractului de asociere nr.3117/7 octombrie 1996 în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare în condițiile stabilite în ședința A.G.A. din 26 februarie 1999 pentru spațiul comercial nr.250 cu suprafața de 80 m.p., obligând pârâta la 6.053.000 lei, cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei decizii s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevederilor O.U.G. nr.88/1997 și ale reglementărilor ulterioare și anume Legea nr.99/1999, H.G.

nr.55/1998, H.G. 450/24 iunie 1999, în sensul transformării contractului de asociere în participațiune în contracte de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă dacă s-au efectuat investiții la activele utilizate reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestora. S-a mai reținut că pârâta și-a dat acordul în legătură cu transformarea contractului, în ședința A.G.A. din 12 decembrie 1998, precum și în ședința A.G.A. din 26 februarie 1999, când prin hotărârea nr.15 s-a stabilit majorarea cu 30% a redevențelor stabilite de evaluator, pentru mai multe active printre care și cel în litigiu, majorare acceptată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs în temeiul art.304 pct.5 pct.8 și 9 cod procedură civilă, susținând că nu erau îndeplinite condițiile de transformare a contractului de asociere în participațiune în leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare întrucât: - nu s-au realizat investițiile cerute de Legea nr.99/1999. - redevența nu a fost stabilită prin negociere directă, hotărârea AGA privind stabilirea redevențelor constituind un acord de principiu, care nu produce efecte juridice; - nu a existat voința FPS privind novarea contractului din asociere cu leasing imobiliar. - AGA din 26 februarie 1999 nu exprimă acordul pentru încheierea contractului de leasing, ci stabilirea redevenței pentru activele care au primit acordul de principiu AGA pentru transformarea contractelor.

- nu sunt aplicabile prevederile art.27 din O.U.G. nr.88/1997, întrucât societatea pârâtă proprietară a activului, nu are capital majoritar de stat. Curtea, urmare verificării actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele: Cererea reclamantei din 11 februarie 1998 de transformare a contractului de asociere în participațiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, în temeiul O.U.G. nr.88/29 decembrie 1997 și reglementările ulterioare, a fost acceptată de pârâtă, acordul acesteia rezultând din: Hotărârea A.G.A. nr.2/11 martie 1998 a S.C. “C.” S.A. Constanța, care în art.2 avizează de principiu pentru întocmirea documentației, transformarea contractelor de asociere în contracte de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare a unui număr de 13 active, între care se cuprinde și cel în litigiu, cu nr.250; A urmat A.G.A.

din S.C. “C.” S.A. din 26 februarie 1999 care hotărăște majorarea redevențelor pentru negocierea leasingului cu 30%. Prin procesul verbal din 9 aprilie 1999 de negociere a transformării contractului de asociere cu leasing imobiliar, pârâta prin director general, în baza mandatului special 253/283/5 aprilie 1999 emis de F.P.S. – Sucursala Teritorială Constanța stabilește redevența pentru magazin 250 la 411.550.890 lei, pe o durată de 36 luni, valoare acceptată de reclamanta, S.C. “D.” S.R.L. prin procesul - verbal menționat. Instanța de apel a reținut acordul pârâtei pentru transformarea contractului. Critica recurentei în sensul că redevența nu a fost stabilită prin negociere directă nu poate fi primită, fiind contrară actelor dosarului, hotărârea A.G.A.

din S.C. “C.” S.A. din 26 februarie 1999 și procesul verbal din 9 aprilie 1999, în fapt, reclamanta acceptând redevența stabilită de pârâtă. Acordul FPS privind novarea contractului s-a exprimat în cadrul A.G.A. și prin mandat special 253/283/5 aprilie 1999, dat pârâtei în vederea stabilirii redevenței. Criticile privind neîndeplinirea condițiilor art.27 din O.G. nr.88/1997 sunt de respins, atât timp cât pârâta a acceptat prin hotărârea AGA din 11 martie 1998 transformarea contractului de asociere de leasing imobiliar și a hotărât ulterior – la 26 februarie 1999, majorarea cu 30% a redevenței, iar la 9 aprilie 1999 a stabilit valoarea corectă a acesteia. Sunt fără temei și nedovedite și în contradicție cu toate hotărârile A.G.A.

sus arătate susținerile recurentei în sensul nerealizării de către reclamantă a investițiilor impuse de Legea 99/1999. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins. În temeiul art.274 cod procedură civilă, recurenta pârâtă urmează să fie obligată la 23.800.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat .

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. „C. „S.A. împotriva deciziei nr.738 COM din 23 august 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Obligă recurenta la plata sumei de 23.800.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta S.C. “D.” S.R.L. Constanța. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2004.