ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2255/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 726/ COM din 27 martie 2001,

secția comercială a Tribunalului Constanța a respins excepția lipsei

capacității procesuale de exercițiu a administratorului reclamantei S.C. C.

S.A. Constanța și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei prin care

aceasta solicită, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.R.L. Constanța,

anularea contractului de leasing imobiliar prin novație cu clauză irevocabilă

de vânzare a magazinului 162 din Constanța, prin negociere directă cu pârâta.

Reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli

de judecată în sumă de 2.000.000 lei către pârâtă.

În ce privește excepția, instanța a reținut că nu

administratorul, care se afla în exercitarea unui mandat din partea societății,

este cel ce trebuie să aibă capacitate procesuală de exercițiu a drepturilor ce

fac obiectul litigiului dedus judecății, ci însăși societatea a cărei

capacitate este evidentă.

În ce privește fondul litigiului, s-a reținut faptul

că, deși unitatea privatizată nu avea, la data încheierii contractului, capital

majoritar de stat întrucât se afla în programul de privatizare, nu este exclusă

aplicarea unor dispoziții privitoare la vânzarea de active cuprinse în O.U.G.

nr. 88/1997 și H.G. nr. 55/1998, cum s-a susținut de reclamantă.

În sprijinul acestei concluzii au fost invocate și

prevederile H.G. nr. 202/1998.

Tot ca neîntemeiată a fost apreciată și afirmația că

s-a încălcat principiul specializării capacității de folosință. Existența unor

societăți cu specificul încheierii unor contracte de leasing, neîngrădind

posibilitatea altor subiecte de drept de a încheia asemenea contracte.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a

fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 903/ COM din 18 octombrie

2001 a secției comerciale a Curții de Apel Constanța.

Instanța de apel a înlăturat susținerile reclamantei

constând în aceea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii

(s-a avut în vedere contractul referitor la magazinul 262 în loc de magazinul

164, care a fost pus în discuție de reclamantă), având în vedere contractul de

asociere în participațiune cu nr. 4409 bis /1997 în loc de contractul cu nr.

1510/1997, în ceea ce s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor O.G. nr.

88/1997, H.G. 202/1998 și H.G. 55/1998 și în aceea că s-au încălcat prevederile

O.G. nr. 51/1997 și ale art. 34 din Decretul 31/1954.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, constând în aceea

că s-a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 27 din O.U.G. nr.

88/1997, text aplicabil numai societății comerciale cu capital majoritar de

stat (H.G. nr. 55/1998 fiind ierarhic inferioară O.U.G. nr. 88/1997, nu poate

contraveni acesteia) că, în mod greșit, s-a stabilit caracterul distinct al

contractului de leasing reglementat de O.G. nr. 51/1997, față de cel încheiat

în speță și că nu a invocat niciodată nulitatea hotărârii Adunării Generale a

Asociaților pe baza căreia s-a încheiat contractul, cum a reținut, fără temei,

instanța de apel și că, reținând încheierea unui contract sub imperiul normelor

dreptului comun și nu a celor reglementate de O.U.G. 88/1997, s-a ignorat

greșit încălcarea art. 14 din O.G. nr. 51/1997 și art. 34 din Decretul 31/1954,

actul încheiat excedând specificul capacității de folosință a societății

determinat de obiectul său de activitate.

Criticile sunt neîntemeiate.

Fiind cuprinsă în programul de privatizare a

societăților comerciale pentru anul 1988, așa cum a fost aprobat prin H.G. nr.

202/1988, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 2 din 11

martie 1998, S.C. C. S.A. Constanța a încheiat contractul nr. 1768 din 27

aprilie 1998 cu S.C. F. S.R.L. prin care s-a stabilit trecerea în patrimoniul

celei de a doua, prin leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare,

conform negocierii directe, a magazinului nr. 164 prin novarea contractului de

asociere existent între părți.

Deși societatea nu este cu capital majoritar de stat

și nu face parte din categoria celor la care se referă O.U.G. nr. 88/1997, nu

există nici un argument pentru a interzice folosirea regulilor stabilite de

acest act normativ, obligatoriu pentru societățile comerciale cu capital

majoritar de stat, fără însă a fi aplicabil exclusiv convențiilor încheiate de

aceste societăți, cu atât mai mult cu cât se respectă cerința privatizării și se

asigură, în plan social, continuitatea serviciilor prestate populației din

zonă.

Din moment ce nu face parte din sfera convențiilor la

care se referă O.U.G. 88/1997, contractul încheiat trebuie să fie apreciat ca

supus normelor dreptului comun, cum bine au reținut instanțele.

Așa fiind apreciat, se constată că nu există motivul

de nulitate invocat de reclamantă și anume încălcarea prevederilor O.G. nr.

51/1997 și Decretului nr. 31/1954, întrucât societatea nu desfășoară în mod

obișnuit asemenea activități, ele având un caracter excepțional, fiind dictate

de cerințele legii și reprezentând acte de dispoziție cuprinse în sfera

atribuțiilor Adunării generale a acționarilor pe baza hotărârii căreia a fost

încheiată și convenția ce face obiectul litigiului.

Ca atare, recursul reclamantei urmează a fi respins,

ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C.

C. S.A. Constanța împotriva deciziei nr. 903/ COM din 18 octombrie 2001 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 11 aprilie 2003.