ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2255/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 726/ COM din 27 martie 2001, secția comercială a Tribunalului Constanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a administratorului reclamantei S.C. C. S.A. Constanța și a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei prin care aceasta solicită, în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.R.L. Constanța, anularea contractului de leasing imobiliar prin novație cu clauză irevocabilă de vânzare a magazinului 162 din Constanța, prin negociere directă cu pârâta. Reclamanta a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2.000.000 lei către pârâtă. În ce privește excepția, instanța a reținut că nu administratorul, care se afla în exercitarea unui mandat din partea societății, este cel ce trebuie să aibă capacitate procesuală de exercițiu a drepturilor ce fac obiectul litigiului dedus judecății, ci însăși societatea a cărei capacitate este evidentă.

În ce privește fondul litigiului, s-a reținut faptul că, deși unitatea privatizată nu avea, la data încheierii contractului, capital majoritar de stat întrucât se afla în programul de privatizare, nu este exclusă aplicarea unor dispoziții privitoare la vânzarea de active cuprinse în O.U.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 55/1998, cum s-a susținut de reclamantă. În sprijinul acestei concluzii au fost invocate și prevederile H.G. nr. 202/1998. Tot ca neîntemeiată a fost apreciată și afirmația că s-a încălcat principiul specializării capacității de folosință. Existența unor societăți cu specificul încheierii unor contracte de leasing, neîngrădind posibilitatea altor subiecte de drept de a încheia asemenea contracte.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 903/ COM din 18 octombrie 2001 a secției comerciale a Curții de Apel Constanța. Instanța de apel a înlăturat susținerile reclamantei constând în aceea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii (s-a avut în vedere contractul referitor la magazinul 262 în loc de magazinul 164, care a fost pus în discuție de reclamantă), având în vedere contractul de asociere în participațiune cu nr. 4409 bis /1997 în loc de contractul cu nr. 1510/1997, în ceea ce s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor O.G. nr. 88/1997, H.G. 202/1998 și H.G. 55/1998 și în aceea că s-au încălcat prevederile O.G.

nr. 51/1997 și ale art. 34 din Decretul 31/1954. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, constând în aceea că s-a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, text aplicabil numai societății comerciale cu capital majoritar de stat (H.G. nr. 55/1998 fiind ierarhic inferioară O.U.G. nr. 88/1997, nu poate contraveni acesteia) că, în mod greșit, s-a stabilit caracterul distinct al contractului de leasing reglementat de O.G. nr. 51/1997, față de cel încheiat în speță și că nu a invocat niciodată nulitatea hotărârii Adunării Generale a Asociaților pe baza căreia s-a încheiat contractul, cum a reținut, fără temei, instanța de apel și că, reținând încheierea unui contract sub imperiul normelor dreptului comun și nu a celor reglementate de O.U.G.

88/1997, s-a ignorat greșit încălcarea art. 14 din O.G. nr. 51/1997 și art. 34 din Decretul 31/1954, actul încheiat excedând specificul capacității de folosință a societății determinat de obiectul său de activitate. Criticile sunt neîntemeiate. Fiind cuprinsă în programul de privatizare a societăților comerciale pentru anul 1988, așa cum a fost aprobat prin H.G. nr. 202/1988, pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 2 din 11 martie 1998, S.C. C. S.A. Constanța a încheiat contractul nr. 1768 din 27 aprilie 1998 cu S.C. F. S.R.L. prin care s-a stabilit trecerea în patrimoniul celei de a doua, prin leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, conform negocierii directe, a magazinului nr. 164 prin novarea contractului de asociere existent între părți.

Deși societatea nu este cu capital majoritar de stat și nu face parte din categoria celor la care se referă O.U.G. nr. 88/1997, nu există nici un argument pentru a interzice folosirea regulilor stabilite de acest act normativ, obligatoriu pentru societățile comerciale cu capital majoritar de stat, fără însă a fi aplicabil exclusiv convențiilor încheiate de aceste societăți, cu atât mai mult cu cât se respectă cerința privatizării și se asigură, în plan social, continuitatea serviciilor prestate populației din zonă. Din moment ce nu face parte din sfera convențiilor la care se referă O.U.G. 88/1997, contractul încheiat trebuie să fie apreciat ca supus normelor dreptului comun, cum bine au reținut instanțele.

Așa fiind apreciat, se constată că nu există motivul de nulitate invocat de reclamantă și anume încălcarea prevederilor O.G. nr. 51/1997 și Decretului nr. 31/1954, întrucât societatea nu desfășoară în mod obișnuit asemenea activități, ele având un caracter excepțional, fiind dictate de cerințele legii și reprezentând acte de dispoziție cuprinse în sfera atribuțiilor Adunării generale a acționarilor pe baza hotărârii căreia a fost încheiată și convenția ce face obiectul litigiului. Ca atare, recursul reclamantei urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Constanța împotriva deciziei nr. 903/ COM din 18 octombrie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, 11 aprilie 2003.