ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 11 mai 2009, în cadrul

dosarului nr. 35347/3/2007, având ca obiect recursul formulat de debitoarea SC

C.C. SRL Timișoara împotriva sentinței comerciale nr. 1256 din 18 martie 2008,

pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în dosarul nr. 35347/3/2007,

sus-numita a formulat o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 40

alin. (2) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 21 și 16 din Constituția

României.

A arătat că prevederile sunt

neconstituționale de vreme ce se recunoaște numai Președintelui Înaltei Curți

de Casație și Justiție dreptul de a dispune sau nu suspendarea judecării cauzei

până la soluționarea cererii de strămutare formulată cu privire la acest dosar,

deși puterea judecătorească este cea care trebuie să aplice legea.

Prin Încheierea din 11 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale, motivând că prevederile legale incriminate

nu au legătură cu cauza, referindu-se explicit la procedura de soluționare a

cererii de strămutare, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și

nicidecum la obiectul cererii deduse judecății, în dosarul aflat pe rolul

instanței sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate.

Debitoarea a formulat

recurs, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

a criticat încheierea pentru faptul că prima instanță a ignorat dispozițiile art.

29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța era obligată să analizeze

cererea.

Recursul este nefondat.

Textul de lege la care face

trimitere recurenta precizează că excepția trebuie să vizeze o prevedere legală

de care depinde judecarea cauzei, ca o consecință a caracterului concret al

controlului pe cale de excepție.

Or, prin respingerea

sesizării, instanța a analizat cererea din perspectiva îndeplinirii sau nu a

acestei condiții și a respins corect sesizarea Curții Constituționale, deoarece

textul nu are relevanță în soluționarea obiectului dosarului în care s-a formulat,

ci în acela ce face obiectul cererii de strămutare a judecării acestei cauze.

Așa fiind, nu se poate

reține încălcarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 și, deci, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul trebuie respins, iar încheierea menținută ca

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de debitoarea SC C.C. SRL Timișoara împotriva încheierii de ședință din data de

11 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

în dosarul nr. 35347/3/2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.