ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2840/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 11 mai 2009, în cadrul dosarului nr. 35347/3/2007, având ca obiect recursul formulat de debitoarea SC C.C. SRL Timișoara împotriva sentinței comerciale nr. 1256 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, în dosarul nr. 35347/3/2007, sus-numita a formulat o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (2) C. proc. civ., în raport de prevederile art. 21 și 16 din Constituția României. A arătat că prevederile sunt neconstituționale de vreme ce se recunoaște numai Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție dreptul de a dispune sau nu suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare formulată cu privire la acest dosar, deși puterea judecătorească este cea care trebuie să aplice legea.

Prin Încheierea din 11 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, motivând că prevederile legale incriminate nu au legătură cu cauza, referindu-se explicit la procedura de soluționare a cererii de strămutare, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și nicidecum la obiectul cererii deduse judecății, în dosarul aflat pe rolul instanței sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate. Debitoarea a formulat recurs, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a criticat încheierea pentru faptul că prima instanță a ignorat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța era obligată să analizeze cererea.

Recursul este nefondat. Textul de lege la care face trimitere recurenta precizează că excepția trebuie să vizeze o prevedere legală de care depinde judecarea cauzei, ca o consecință a caracterului concret al controlului pe cale de excepție. Or, prin respingerea sesizării, instanța a analizat cererea din perspectiva îndeplinirii sau nu a acestei condiții și a respins corect sesizarea Curții Constituționale, deoarece textul nu are relevanță în soluționarea obiectului dosarului în care s-a formulat, ci în acela ce face obiectul cererii de strămutare a judecării acestei cauze. Așa fiind, nu se poate reține încălcarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 și, deci, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul trebuie respins, iar încheierea menținută ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC C.C. SRL Timișoara împotriva încheierii de ședință din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 35347/3/2007, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.