ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2773/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5990/30 din 3 mai 2006 pe

rolul Tribunalului Timiș, reclamantul R.A.I., în contradictoriu cu intimații

Municipiul Timișoara, Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului

Timișoara, Consiliul local al Timișoara, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 792 din 23

martie 2006 emise de pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

In motivarea contestației, reclamantul a susținut că suma

oferită cu titlu de despăgubiri pentru apartamentele vândute în temeiul Legii

nr. 112/1995 este prea mică față de valoarea reală a apartamentelor în discuție

și că nu este de acord cu faptul că suprafața de teren de 645 mp, având nr.top

12695 - 12696/1 transcris în C.F. nr. 133587 Timișoara nu i s-a restituit în

natură și nici nu i s-a făcut o ofertă de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 131/PI din 21 ianuarie 2008,

Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de R.A.I. și a obligat pe

intimata A.V.A.S. să soluționeze notificarea nr. 1229 din 13 noiembrie 2001

privind terenul în suprafață de 646 mp, transcris în C.F. 133587 Timișoara,

comasat în C.F. 133587 Timișoara în numerele topografice 12648/5/2/1/1,

12648/1, 12648/2/1, 12648/3, 12648/4/2, 12718/2, 12716, 12697, 12698/1, 12695 -

12696/1, 12677/3/1/1/1 nou format, situat în Timișoara.

A respins în rest contestația împotriva intimaților

Municipiul Timișoara, Primarul municipiului Timișoara, Primăria municipiului

Timișoara, Consiliul local al Timișoara și SC K. România - Societate în

Comandită.

Prin decizia civilă nr. 233A din 27 octombrie 2008, Curtea

de Apel Timișoara a respins apelurile declarate de reclamantul R.A.I. și pârâta

A.V.A.S.

Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut

următoarele:

Pentru apartamentele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995

și terenul aferent acestora s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de

120.509,60 mp, astfel cum a fost stabilit prin expertiza evaluatoare efectuată

în procedura administrativă, cu transmiterea dosarului la Comisia Centrală

pentru Acordarea Despăgubirilor.

La acordarea acestor măsuri reparatorii s-au avut în vedere

dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a), art. 3, art. 7, art. 9 alin. (1)

art. 13, art. 15, art. 19, art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 precum

și situația locativă actuală a imobilului în sensul că o parte din apartamente

sunt vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar altele sunt ocupate de

chiriași.

Instanța de apel a reținut că dispoziția Primarului este

legală, având în vedere noua procedură prevăzută în această privință de Legea

nr. 247/2005 prin Titlul VII.

Pentru suprafața de teren de 646 mp, instanța de apel a

reținut că în prezent, aceasta se află în proprietatea pârâtei SC K. România -

Societate în Comandită, iar obligația de a răspunde la notificare cu privire la

acest teren revine pârâtei A.V.A.S.

Împotriva deciziei civile nr. 233A din 27 octombrie 2008 a

Curții de Apel Timișoara au declarat recurs atât reclamantul R.A.I., cât și

pârâta A.V.A.S.

Prin motivele de recurs formulate, reclamantul R.A.I. a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut următoarele:

Imobilul în litigiu, asupra căruia statul nu a avut niciun

titlu a fost înstrăinat în cursul anului 2004 unui terț, fără a se ține seama

de faptul că în momentul înstrăinării, imobilul făcea obiectul unui proces

administrativ și judiciar de revendicare.

Împrejurarea că imobilul – teren, a fost înstrăinat în

timpul derulării procedurilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în pofida și în

disprețul dispozițiilor privind interdicția oricărei înstrăinări în timpul

acestor proceduri, face ca titlul dobânditorului să fie lovit de nulitate

absolută.

In mod greșit s-a dispus despăgubirea reclamantului în baza

Legii nr. 247/2005, având în vedere că, potrivit jurisprudenței CEDO, s-a

constatat că Fondul Proprietatea reprezintă o sursă nesigură și imprevizibilă

pentru despăgubirile stabilite, iar perspectiva acordării lor și a plății

efective este total incertă și nerezonabil de îndepărtată.

Prin motivele de recurs formulate, A.V.A.S. a invocat

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a formulat următoarele

critici:

Față de dispozițiile art. 25 alin. (1) coroborate cu art. 26

din Legea nr. 10/2001 și având în vedere adresa A.V.A.S. prin care se solicită

completarea dosarului cu actele doveditoare necesare pentru soluționarea

notificării, motivarea instanței în sensul că pârâta este obligată să se

pronunțe în termen de 60 de zile asupra notificării prin decizie motivată nu

este legală și este contrară intereselor intimatului, A.V.A.S. aflându-se încă

în termenul legal de analiză a notificării și fiind necesară efectuarea

demersurilor necesare de către intimat pentru completarea dosarului

administrativ.

A.V.A.S. nu mai are competența legală de a acorda măsuri

reparatorii în echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2)

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recursurile sunt nefondate.

Referitor la recursul declarat de reclamantul R.A.I., se

constată următoarele:

În mod corect ambele instanțe au statuat că SC K. România -

Societate în Comandită, neavând calitatea de unitate deținătoare în sensul

dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu are calitate

procesuală pasivă în cauză. Nefiind investită cu soluționarea notificării nr.

1229 din 13 noiembrie 2001, nici direct, nici prin comunicarea de către o altă

autoritate, aceasta nu putea fi obligată la emiterea unei decizii/dispoziții

motivate.

De asemenea, în mod corect s-a stabilit că deși reclamantul

a solicitat restituirea în natură a terenului de 646 mp, acesta nu poate fi

restituit întrucât el se află în prezent în proprietatea SC K. România -

Societate în Comandită București. In considerarea situației juridice actuale a

suprafeței în litigiu, instanța de apel a apreciat că s-a dispus în mod legal

obligarea pârâtei A.V.A.S. București de a răspunde la notificarea reclamantului

sub acest aspect.

Față de împrejurarea că suprafața de teren de 646 mp nefiind

liberă pentru a putea fi restituită, ci este ocupată de construcția unui

magazin al SC K. România - Societate în Comandită București, este legală

obligarea A.V.A.S. de a răspunde la notificarea reclamantului cu privire la

acesată suprafață de teren.

Conform art. 16 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII, deciziile

sau dispozițiile în care s-au consemnat sume cu titlu de despăgubiri vor fi

înaintate Secretariatului Comisiei Centrale, unde va fi definitivat cuantumul

despăgubirilor prin emiterea unei decizii.

Referitor la recursul declarat de A.V.A.S. se constată că și

acesta este nefondat.

In mod corect atât prima instanță, cât și instanța de apel

au apreciat ca admisibilă acțiunea față de A.V.A.S., obligând-o să se pronunțe

asupra notificării, având în vedere dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, conform cărora A.V.A.S. avea obligația să soluționeze notificarea

în termen de 60 de zile.

Pe de altă parte, chiar în condițiile incidenței

dispozițiilor Legii nr. 247/2005, A.V.A.S. îi revenea obligația de a face

propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale și de a o

comunica instituției competente - Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin art. 16 alin.(1)-(2) din Legea nr. 247/2005 - Titlul

VII, privind regimul stabilirii plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, legiuitorul face distincție între notificările deja

soluționate la data intrării în vigoare a legii prin consemnarea unor sume ce

urmează a se acorda ca despăgubire, ipoteză a alin. (1) al textului și cele care

nu au fost soluționate în atare modalitate până la data respectivă și despre

care se arată că vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale însoțite de

dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor, conținând

propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, ipoteză a alin. (2) al

textului art. 16.

Față de considerentele expuse, constatându-se neincidența

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va face

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul

A.I. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 233A din 27 octombrie

2008 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.