ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1500/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1.844 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive a C.P.R.D. Totodată, instanța a admis excepția prematurității, respingând acțiunea formulată de D.C. în contradictoriu cu S.S.P.R.D. și C.P.R.D., ca prematur introdusă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din analiza prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul actelor administrative asimilate.

În ce privește lipsa calității procesuale pasive a C.P.R.D., instanța fondului a apreciat, pe de o parte, că probleme personalității juridice nu prezintă relevanță în cauză întrucât în contencios administrativ emitentul actului poate sta în calitate de pârât în fața instanței, iar, pe de altă parte, că există identitate între această pârâtă și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. În ce privește excepția prematurității, prima instanță a reținut că termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv până la 30 iunie 2009, or în situația în care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin pârâților, nu s-a împlinit până la data pronunțării hotărârii, nu s-a născut nici dreptul la acțiune al reclamantului pentru constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii sale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.C., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut recurentul că în mod greșit prima instanță s-a raportat în soluționarea cauzei numai la dispozițiile Legii nr. 314/2004, în cauză fiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. S-a mai precizat că termenul de preschimbare a certificatelor de revoluționar nu reprezintă un termen prohibitiv, înăuntrul căruia nu pot fi eliberate certificatele în speță, nici o dispoziție legală neinterzicând eliberarea acestora anterior expirării termenului, în măsura în care sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și motivele de recurs invocate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 „certificatele doveditoare care în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R.D., în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat succesiv, or, în condițiile în care termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea de către pârâți a obligațiilor ce le revin nu a expirat până la data formulării cererii de chemare în judecată, nu s-a născut dreptul la acțiunea al reclamantului pentru constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii sale cu privire la acele obligații. Mai mult, ulterior declanșării litigiului și pronunțării hotărârii atacate, respectiv la data de 4 noiembrie 2009, recurentul a ridicat noul tip de certificat emis de către pârâți, fiind depusă la dosar copie prin care se confirmă acestuia titlul de “Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, putându-se concluziona că recursul a devenit, practic, lipsit de interes.

Față de cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.C., împotriva sentinței civile nr. 1.844 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2010.