ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3858/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea pronunțată la 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de preschimbare a primului termen de judecată, formulată în cauză de reclamantul C.S.A.F. "G.P." în contradictoriu cu pârâta F.R.F., ca neîntemeiată. Pentru a adopta această soluție, prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ., reținând astfel că primul termen de judecată a fost stabilit aleatoriu, în sistem automat, în condițiile Regulamentului, dar și împrejurarea că nu s-a făcut dovada vreunui motiv temeinic în sensul normei procedurale menționate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.S.A.F. "G.P.", invocând prevederile art. 304 pct. 1, 4, 5, 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că, încheierea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură civilă, iar pe fond a arătat că termenul de judecată acordat în cauză se impunea a fi preschimbat, în raport de prevederile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003, potrivit cărora instanța are obligația de a soluționa cauza într-un termen de 30 de zile, or, termenul acordat în cauză depășea cu mult acest interval. Înalta Curte, examinând încheierea atacată, înainte de a proceda la analizarea criticilor de nelegalitate, constată neîndeplinirea condițiilor referitoare la exercitarea acestei căi de atac.

Astfel, conform art. 299 alin. (1) pot forma obiect al recursului „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător”. Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”. Cum din analiza art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care face trimitere la dispozițiile sus-menționate, rezultă cu claritate că prevederile art. 282 alin. (2) din același cod sunt aplicabile și în materia recursului, se reține că încheierile premergătoare pot fi atacate cu recurs numai o dată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății, iar hotărârea finală este susceptibilă de recurs.

Așa fiind, pot fi atacate separat cu recurs numai încheierile prin care se întrerupe cursul judecății, or, soluția unei cereri de preschimbare a termenului de judecată reprezintă o hotărâre a instanței dată în cursul judecății, vizând doar un aspect de procedură, așadar nefăcând parte din categoria încheierilor care constituie un act final al judecății unei cereri, cum este cazul încheierii de renunțare la judecată, prin care se finalizează judecata. În speță, încheierea atacată fiind o încheiere cu caracter premergător și nu o încheiere prin care s-a întrerupt cursul judecății, instanța de control judiciar constată că aceasta nu poate fi atacată cu recurs în mod separat, ci numai o dată cu fondul.

Pentru considerentele expuse, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S.A.F. "G.P." împotriva Încheierii din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.