ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4142/2005 pe
rolul Judecătoriei Galați reclamanta N.A. a chemat în judecată pe pârâta
Asociația de Proprietari 308 solicitând să se constate nulitatea absolută a
procesului verbal de constituire a acesteia, din data de 10 septembrie 1999.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data
respectivă nu s-a respecta cvorumul necesar constituirii Asociației,
consemnându-se doar că ...statutul asociație de proprietari a fost semnat de
marea majoritate a proprietarilor". Mai arată că poate fi obligată să facă
parte din această asociație, constituită în condițiile menționate în procesul
verbal. A mai invocat pârâta ulterior, faptul că nu există o încheiere
judecătorului delegat prin care să se fi acordat personalitate juridică
asociației.
Prin sentința civilă nr. 124 din 9
ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați a fost respinsă ca tardivă
acțiunea formulată de reclamanta N.A., în contradictoriu cu Asociația de
proprietari nr. 308 Galați.
Pentru a pronunța această sentință
prima instanță a reținut că reclamanta avea posibilitatea formulării unei
astfel de acțiuni în Justiție în termen de 60 zile de la data întocmirii
procesului verbal de constituire.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal a declarat apel, reclamanta N.A. invocând nelegalitatea și
netemeinicia acesteia.
În motivele de apel, s-a învederat
că în mod eronat a fost respinsă acțiunea ca fiind tardivă, în condițiile în
care nu este membră a asociației de proprietari, și a formulat acțiunea în
momentul în care a luat cunoștință de documentele a căror nulitate absolută a
solicitat a fi constatată.
Tribunalul Galați prin decizia
civilă nr. 407/2006 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta invocând aspecte de nelegalitate.
Curtea de Apel Galați prin decizia
civilă nr. 140/R din 21 februarie 2008 a respins ca nefondat recursul.
Analizând și verificând, hotărârile
prin prisma aspectelor de modificare și casare prevăzut de art. 304 pct. 5, 7,
8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate de reclamantă, s-a reținut că instanța de
fond a interpretat corect probele administrate în cauză și că a făcut o justă
aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și
temeinică confirmată și de instanța de apel.
Împotriva încheierii de ședință din
data de 21 februarie 2008, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor de lege care nu
permit înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio, reclamanta a declarat
recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând incidența dispozițiilor
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 5 martie 2009, instanța
prin încheierea pronunțată la această dată a dispus suspendarea judecării
cererii de recurs în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (lipsa
părților).
Din oficiu, la 6 mai 2010, s-a repus
cauza pe rol în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele:
Perimarea constituie o sancțiune
procedurală ce determină stingerea activității judiciare datorită rămânerii
litigiului în nelucrare din vina părții, timp de un an în materie civilă, șase
luni în materie comercială.
Instituția perimării este
reglementată de dispozițiile art. 248 C. proc. civ.
Condițiile perimării se desprind cu
ușurință din chiar dispozițiile art. 248 C. proc. civ.
O primă condiție se referă la
obiectul perimării. Aceasta vizează doar o anumită categorie de acte
procedurale, respectiv acelea care generează o activitate judiciară de fond sau
o activitate de soluționare a căilor legale de atac.
A doua condiție ce poate fi desprinsă
din text se referă la rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an.
În fine, ultima condiție, la fel de
importantă ca primele două, constă în rămânerea cauzei în nelucrare din vina
părții. Este și condiția care subliniază caracterul de sancțiune procedurală a
perimării.
Cum, în cauza pedinte, condițiile
perimării sunt îndeplinite, întrucât cererea de recurs a fost suspendată pentru
lipsa de stăruință a pârâților la data de 27 ianuarie 2006, iar reclamanta din
vina sa a lăsat în nelucrare, timp de un an această cerere, este cert că Înalta
Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., în sensul că va
constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta
N.A. împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
septembrie 2010.