ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4142/2005 pe rolul Judecătoriei Galați reclamanta N.A. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari 308 solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de constituire a acesteia, din data de 10 septembrie 1999. În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data respectivă nu s-a respecta cvorumul necesar constituirii Asociației, consemnându-se doar că ...statutul asociație de proprietari a fost semnat de marea majoritate a proprietarilor". Mai arată că poate fi obligată să facă parte din această asociație, constituită în condițiile menționate în procesul verbal. A mai invocat pârâta ulterior, faptul că nu există o încheiere judecătorului delegat prin care să se fi acordat personalitate juridică asociației.

Prin sentința civilă nr. 124 din 9 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Galați a fost respinsă ca tardivă acțiunea formulată de reclamanta N.A., în contradictoriu cu Asociația de proprietari nr. 308 Galați. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta avea posibilitatea formulării unei astfel de acțiuni în Justiție în termen de 60 zile de la data întocmirii procesului verbal de constituire. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel, reclamanta N.A. invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia. În motivele de apel, s-a învederat că în mod eronat a fost respinsă acțiunea ca fiind tardivă, în condițiile în care nu este membră a asociației de proprietari, și a formulat acțiunea în momentul în care a luat cunoștință de documentele a căror nulitate absolută a solicitat a fi constatată.

Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 407/2006 a respins apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând aspecte de nelegalitate. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 140/R din 21 februarie 2008 a respins ca nefondat recursul. Analizând și verificând, hotărârile prin prisma aspectelor de modificare și casare prevăzut de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate de reclamantă, s-a reținut că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză și că a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică confirmată și de instanța de apel.

Împotriva încheierii de ședință din data de 21 februarie 2008, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a textelor de lege care nu permit înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio, reclamanta a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La data de 5 martie 2009, instanța prin încheierea pronunțată la această dată a dispus suspendarea judecării cererii de recurs în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (lipsa părților). Din oficiu, la 6 mai 2010, s-a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării cererii de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat următoarele: Perimarea constituie o sancțiune procedurală ce determină stingerea activității judiciare datorită rămânerii litigiului în nelucrare din vina părții, timp de un an în materie civilă, șase luni în materie comercială.

Instituția perimării este reglementată de dispozițiile art. 248 C. proc. civ. Condițiile perimării se desprind cu ușurință din chiar dispozițiile art. 248 C. proc. civ. O primă condiție se referă la obiectul perimării. Aceasta vizează doar o anumită categorie de acte procedurale, respectiv acelea care generează o activitate judiciară de fond sau o activitate de soluționare a căilor legale de atac. A doua condiție ce poate fi desprinsă din text se referă la rămânerea cauzei în nelucrare timp de un an. În fine, ultima condiție, la fel de importantă ca primele două, constă în rămânerea cauzei în nelucrare din vina părții. Este și condiția care subliniază caracterul de sancțiune procedurală a perimării.

Cum, în cauza pedinte, condițiile perimării sunt îndeplinite, întrucât cererea de recurs a fost suspendată pentru lipsa de stăruință a pârâților la data de 27 ianuarie 2006, iar reclamanta din vina sa a lăsat în nelucrare, timp de un an această cerere, este cert că Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., în sensul că va constata perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta N.A. împotriva încheierii de ședință din 21 februarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.