ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 420/2017

HOTĂRÂRE

08.03.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 420/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâta A. împotriva încheierilor pronunțate în dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul Galați, secția I civilă în contradictoriu cu reclamanta Asociația de proprietari nr. 556 Galați, având ca obiect pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri, pârâta A. a formulat cerere de apel, transmisă prin fax la 25 martie 2017.

Prealabil, Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat recurs, ci apel, astfel încât, văzând dispozițiile art. 97 din Noul C. proc. civ., în conformitate cu care, Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece numai recursuri, se impune a se lua în examinare cererea de apel formulată ca fiind cerere de recurs.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, în cauză, recurenta A. nu a indicat care ar fi motivele de nelegalitate, ale hotărârii atacate, astfel cum se prevede în dispozițiile noului C. proc. civ., respectiv, la art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ. cererea sa de recurs fiind o simplă declarație olografă, intitulată "apel" împotriva încheierii din data de 23.03.2016.

Examinându-se cererea ce formează obiectul prezentului dosar în cadrul procedurii de regularizare, în conformitate cu dispozițiile art. XVII alin. (2), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și la art. 486 din Legea nr. 134/2010 - noul C. proc. civ., s-a solicitat pârâtei ca, în termen de 10 zile de la primirea rezoluției instanței, sub sancțiunea nulității recursului, să complinească lipsa privind indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, conform art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ. și, de asemenea, să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, conform art. 486 alin. (2) teza I din Noul C. proc. civ.

În aceste condiții, prin adresa emisă la 20 aprilie 2016 - dosarului, recurentei i s-a pus în vedere complinirea lipsurilor menționate, conform dovezii de înmânare din 26 aprilie 2016 aflate la dosarului, însă aceasta nu s-a conformat niciuneia dintre dispozițiile instanței în sensul celor arătate.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile puse în vedere de către instanță, în sensul că, nu a depus la dosar, în original, dovada plății taxei de timbru în cuantumul legal datorat și nici nu a dezvoltat motivele de nelegalitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 488 din Noul C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte a constatat că cererea formulată nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) și (3), art. 489 alin. (1) și art. 490 alin. (1) din Noul C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din Noul C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului, în principal, conform art. 486 alin. (3) Noul C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (2) teza I din Noul C. proc. civ., întrucât recurenta nu s-a conform dispozițiilor instanței, în sensul de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, conform legii, și, în subsidiar, de anulare a recursului, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (3) teza a Ii-a Noul C. proc. civ., avându-se în vedere că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 2 noiembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 noiembrie 2016, părțile neformulând puncte de vedere la raport.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta A., pentru următoarele considerente:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Noul C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovada de înmânare existentă la dosarului de recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierii din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.