ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin rezoluția nr.
l79/P/2008 din 7 octombrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Pitești a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. b) din C. proc.
pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.M. pentru infracțiunea
prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea
penală.
Pentru a dispune
în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reținut
următoarele:
La data de 24
aprilie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Dosarul
nr. 179/P/2008 având ca obiect plângerea penală formulată de către cetățeanul
belgian V.V.M., împotriva procurorului S.M. din cadrul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Curtea de Argeș, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen.
Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată V.V.M. a declarat că în
anul 2000 firma sa SC M. SRL Rm. Vâlcea, a achiziționat în baza unui înscris sub
semnătură privată suprafața de 21.503,24 m.p. teren în localitatea Olănești județul Vâlcea, iar ulterior
S.M. a determinat pe proprietarii terenului să-i vândă lui
această suprafață de teren, fapt realizat la data de 9 noiembrie 2001.
Persoana vătămată precizează că S.M. nu trebuia să se
implice în cumpărarea
terenului, întrucât exista deja o promisiune de vânzare-cumpărare în favoarea
firmei sale.
Din
actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză rezultă
următoarele:
În baza unui înscris sub semnătură privată scris olografic, intitulat
„chitanță", la data de 16 februarie 2000 numiții H.D.A. și D.D.L. din Râmnicu
Vâlcea au vândut către SC M. SRL Râmnicu Vâlcea reprezentată prin M.P.E. (soția
lui V.V.M.), un teren în suprafață de 21.503,24 m.p., situat în localitatea Olănești. Prețul vânzării a fost de 100.000.00 lei,
echivalentul a 5.400 DOLARI SUA, din care 37.000.000 lei (2000 DOLARI SUA) a
fost achitată iar diferența de 63.000.000 lei (3.400 DOLARI SUA), urma să se
achite la data încheierii actului autentic sau la data pronunțării hotărârii
judecătorești definitive care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În
această chitanță s-a tăcut mențiunea privind acordul părților ca, în cazul în
care, din vina cumpărătoarei vânzarea nu va fi perfectată, aceasta să piardă
arvuna de 37.000.000 lei, iar dacă din vina vânzătorilor nu se perfectează
vânzarea, aceștia au obligația să plătească cumpărătoarei dublul arvunei, adică
4000 DOLARI SUA sau echivalentul în lei.
Acest
înscris sub semnătură privată este semnat de către vânzătorii susmenționați, de
către cumpărătoarea M.E., existând la semnătura acesteia și ștampila SC M. SRL
Râmnicu Vâlcea. De asemenea, chitanța este semnată și de martorul M.I. și C.S.
Ulterior, respectiv la data de 10 iulie 2000, D.L. și soțul acesteia D.G.
au mai întocmit o chitanță din care rezultă că au mai primit suma de 400 DM,
adică 4.000.000 lei de la SC M. SRL, reprezentând un avans în plus la suma deja
plătită anterior pentru terenul susmenționat.
Prin
contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public F.R. din
Râmnicu Vâlcea sub nr. 3105 din 9 noiembrie 2001, numiții H.A. și D.L. au
vândut aceeași suprafață de teren de 21.503,24 m.p. lui S.M., prețul vânzării fiind de 16.000.000 lei.
Ulterior,
respectiv la data de 3 decembrie 2001, S.M. și soția sa S.L. din terenul
susmenționat au vândut în indiviziune lui B.M.M. (5000 m.p.) cu suma de
4.000.000 și lui D.N.N. (6000 m.p.) cu prețul de 5.000.000 lei.
Din declarația lui H.A. rezultă că, într-adevăr pe bază de chitanță a
promis că va vinde firmei SC M. SRL Rm. Vâlcea reprezentată de către M.E.,
suprafața de 21.503,24 m.p. situată în Olănești sat, de la care a primit la
data întocmirii chitanța suma de 2000 DOLARI SUA.
Menționează
că au fost nevoiți să promită vânzarea acestui teren, întrucât sora sa D.L. se
afla grav bolnavă, având diagnosticul „scleroză în plăci" iar starea sa de
sănătate impunea internarea de urgență la Spitalul E. din București.
Întrucât și în continuare avea nevoie de bani, a cerut lui M.E. să
perfecteze prin notariat actul de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu mai părea
interesată de această tranzacție.
Deoarece
numita M.A. (mama lui S.M.)
deținea un
testament potrivit căruia îi revenea o cotă de 25% din întreaga
avere, a hotărât să-i vândă terenul respectiv lui
S.M.
Ca urmare, au mers la biroul notarial F.R. din Râmnicu
Vâlcea,
unde la data de 9 noiembrie 2001, s-a realizat contractul de vânzare-
cumpărare autentificat sub nr.
3105/2001.
H.A. mai susține că în prezent SC M. SRL Râmnicu
Vâlcea l-a acționat în judecată civilă pentru anularea actului de vânzare-
cumpărare
către S.M., cauza având nr. 2466/288/2008 și
aflându-se pe rolul Judecătoriei
Râmnicu Vâlcea.
Numiții B.M. și D.N. au declarat că, într-adevăr
prin
contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8036 din 3 decembrie 2001,
au cumpărat de la S.M. suprafața de 5000 m.p. și respectiv 6000
m
.p., suprafață
care se află în indiviziune atât între ei în calitate de
cumpărători cât
și cu S.M. în calitate de vânzători.
Aceștia menționează că nu au avut cunoștință de existența
unei
promisiuni de vânzare-cumpărare între H.A. și D.L. pe
de o
parte și SC M. SRL pe de altă parte iar prețul nu a fost mare
întrucât
terenul respectiv ester accidentat și necesită investiții serioase.
În cauză s-a dorit și audierea lui V.V.M.E., care
la
data de 16 februarie 2000 a semnat chitanța privind promisiunea de
vânzare-
cumpărare
a terenului.
Aceasta a fost invitată telefonic la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Pitești, inițial a promis că se va prezenta
dar ulterior s-a răzgândit,
afirmând tot telefonic, că în urma
consultării cu soțul, a luat hotărârea să nu
se prezinte pentru a fi audiată.
Din relațiile date de către S.M., rezultă că a cumpărat terenul
susmenționat deoarece o parte din acest teren, prin testament de la D.I. (bunicul
vânzătorilor) aparține și mamei sale M.A. și nu a avut cunoștință despre
antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit anterior între H.A. și D.E. pe de
o parte și SC M. SRL Râmnicu Vâlcea pe de altă parte.
Apreciază că acest contract de vânzare-cumpărare este nul, deoarece
promitenții vânzători nu aveau calitatea de proprietari ai terenului,
procesul-verbal de punere în posesie a fost eliberat pe numele lui D.I. și H.M.
și numai aceștia puteau fi considerați proprietari cum și alte argumente în acest
sens.
S.M. apreciază că prin cumpărarea terenului susmenționat nu a încălcat
în nici un fel legea, în acest, sens depunând mai multe acte justificative care
se află la dosarul cauzei.
Din ansamblul probelor administrate în
cauză," șe desprinde concluzia
că fapta comisă de către S.M. de a cumpăra la data de 9
noiembrie 2001 suprafața de teren de 21.503,24 m.p., de la H.A. și D.L., suprafață din care ulterior parțial a vândut numiților B.M. și D.N.,
nu este prevăzută de legea penală.
Apreciem
că această cauză are caracter civil, fiind de competența instanței civile, care
este îndrituită să analizeze legalitatea contractului de vânzare-cumpărare
menționat. De altfel, așa cum s-a arătat, SC M. SRL a formulat acțiune civilă
pentru anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, cauza fiind în curs de
judecată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, având nr. 2466/288/2008 cu
termen de judecată la 23 octombrie 2008.
Existând inaptitudinea funcțională a acțiunii
penale pentru motivele
susmenționate, se va dispune în prezenta cauză
neînceperea urmăririi penale
față de S.M. pentru infr. prev. de art.
215 alin. (1) – (3) C. pen.
Argumentele cele mai elocvente în acest sens le
reprezintă faptul că
între H.A. și D.L. pe de o parte și SC M. SRL pe de
altă parte, nu s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare autentic ci numai un
antecontract
de vânzare-cumpărare reprezentând înscris sub semnătură
privată iar pe
de altă parte, S.M. așa după cum menționează, la data achiziționării terenului
nu a avut cunoștință de acest înscris.
Plângerea
petiționarului formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca
neîntemeiată prin rezoluția nr. 953/II/2/2008 din 9 decembrie 2008 a
procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În
temeiul art. 278
1
C. proc. pen. petiționarul a formulat plângere la
instanța competentă.
În urma admiterii cererii formulată de petiționar, judecarea plângerii a
fost strămutată la Curtea de Apel Galați (încheiere nr. 913 din 5 mai 2009 a
I.C.C.J., secția penală), dispunându-se totodată desființarea actelor efectuate
în cauză.
Prin sentința penală nr. 121/ F din 25 iunie 2009, Curtea de Apel
Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentului.
Pentru a
dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
În mod corect
s-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești că, fapta
magistratului S.M. de a cumpăra suprafața de 21.503,24 m.p. teren situat în localitatea Olănești, județul Vâlcea, de la numiții H.A. și D.L., în
condițiile în care anterior proprietarii mai sus menționați au întocmit un
antecontract de vânzare-cumpărare pentru același teren în favoarea
petiționarului, nu este prevăzută de legea penală, ca infracțiune.
Împotriva
sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs.
În motivele de recurs (fii. 2), petiționarul critică sentința cu privire
la aspecte de procedură susținând că la data când s-a judecat plângerea nu se
afla în țară și nu a cunoscut despre termenul de judecată.
Recursul nu
este fondat.
Petiționarul
a fost prezent la termenele de judecată de la Curtea de Apel Pitești. De la data de 5 mai 2009 - când a fost admisă cererea de strămutare formulată de el, și
până la data de 24 iunie 2009 - când a fost soluționată plângerea de către
Curtea de Apel Galați, petiționarul a beneficiat de suficient timp pentru a lua
măsurile necesare angajării unui apărător ori formulării unei cereri de amânare
a judecății pentru imposibilitate de prezentare.
La
dosarul primei instanțe se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a
petiționarului (fii. 12) având ca dată 26 mai 2009, deci cu circa o lună
înainte de termenul de judecată din 24 iunie 2009.
Pentru
termenul de judecată din 24 iunie 2009, petiționarul nu a depus la dosarul
primei instanțe o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.
Înalta Curte constată din conținutul încheierii de dezbateri că prima
instanță a examinat, în prealabil, aspectul referitor la lipsa petiționarului
și îndeplinirea procedurii de citare (pag. 1 a încheierii - fii. 18) apreciind că citarea s-a făcut la adresa indicată în plângerea penală, adresă la care
fusese citat ulterior de către organele judiciare.
De altfel petiționarul, și în recurs, deși citat la cele 2 termene de
judecată la aceeași adresă - citațiile fiind datate 17 august 2009 (fii.28) și
25 septembrie 2009 (fii.30) - nu s-a prezentat și nici nu a transmis la dosar
cereri pentru imposibilitate de prezentare.
Examinând din oficiu rezoluțiile și sentința atacate, înalta Curte
constată că procurorul și prima instanță au făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor legale în materia soluționării plângerilor penale și în materia
plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.
Față
de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b)
din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petiționarului.
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata
către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul V.V.M.W.J.B. împotriva sentinței penale nr. 121/ F din
25 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 octombrie 2009.