ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3429/2009

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. l79/P/2008 din 7 octombrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. b) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul S.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală. Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare, a reținut următoarele: La data de 24 aprilie 2008 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Dosarul nr. 179/P/2008 având ca obiect plângerea penală formulată de către cetățeanul belgian V.V.M., împotriva procurorului S.M.

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată V.V.M. a declarat că în anul 2000 firma sa SC M. SRL Rm. Vâlcea, a achiziționat în baza unui înscris sub semnătură privată suprafața de 21.503,24 m.p. teren în localitatea Olănești județul Vâlcea, iar ulterior S.M. a determinat pe proprietarii terenului să-i vândă lui această suprafață de teren, fapt realizat la data de 9 noiembrie 2001. Persoana vătămată precizează că S.M. nu trebuia să se implice în cumpărarea terenului, întrucât exista deja o promisiune de vânzare-cumpărare în favoarea firmei sale.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză rezultă următoarele: În baza unui înscris sub semnătură privată scris olografic, intitulat „chitanță", la data de 16 februarie 2000 numiții H.D.A. și D.D.L. din Râmnicu Vâlcea au vândut către SC M. SRL Râmnicu Vâlcea reprezentată prin M.P.E. (soția lui V.V.M.), un teren în suprafață de 21.503,24 m.p., situat în localitatea Olănești. Prețul vânzării a fost de 100.000.00 lei, echivalentul a 5.400 DOLARI SUA, din care 37.000.000 lei (2000 DOLARI SUA) a fost achitată iar diferența de 63.000.000 lei (3.400 DOLARI SUA), urma să se achite la data încheierii actului autentic sau la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În această chitanță s-a tăcut mențiunea privind acordul părților ca, în cazul în care, din vina cumpărătoarei vânzarea nu va fi perfectată, aceasta să piardă arvuna de 37.000.000 lei, iar dacă din vina vânzătorilor nu se perfectează vânzarea, aceștia au obligația să plătească cumpărătoarei dublul arvunei, adică 4000 DOLARI SUA sau echivalentul în lei. Acest înscris sub semnătură privată este semnat de către vânzătorii susmenționați, de către cumpărătoarea M.E., existând la semnătura acesteia și ștampila SC M. SRL Râmnicu Vâlcea. De asemenea, chitanța este semnată și de martorul M.I. și C.S. Ulterior, respectiv la data de 10 iulie 2000, D.L. și soțul acesteia D.G. au mai întocmit o chitanță din care rezultă că au mai primit suma de 400 DM, adică 4.000.000 lei de la SC M. SRL, reprezentând un avans în plus la suma deja plătită anterior pentru terenul susmenționat.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public F.R. din Râmnicu Vâlcea sub nr. 3105 din 9 noiembrie 2001, numiții H.A. și D.L. au vândut aceeași suprafață de teren de 21.503,24 m.p. lui S.M., prețul vânzării fiind de 16.000.000 lei. Ulterior, respectiv la data de 3 decembrie 2001, S.M. și soția sa S.L. din terenul susmenționat au vândut în indiviziune lui B.M.M. (5000 m.p.) cu suma de 4.000.000 și lui D.N.N. (6000 m.p.) cu prețul de 5.000.000 lei. Din declarația lui H.A. rezultă că, într-adevăr pe bază de chitanță a promis că va vinde firmei SC M. SRL Rm. Vâlcea reprezentată de către M.E., suprafața de 21.503,24 m.p. situată în Olănești sat, de la care a primit la data întocmirii chitanța suma de 2000 DOLARI SUA.

Menționează că au fost nevoiți să promită vânzarea acestui teren, întrucât sora sa D.L. se afla grav bolnavă, având diagnosticul „scleroză în plăci" iar starea sa de sănătate impunea internarea de urgență la Spitalul E. din București. Întrucât și în continuare avea nevoie de bani, a cerut lui M.E. să perfecteze prin notariat actul de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu mai părea interesată de această tranzacție. Deoarece numita M.A. (mama lui S.M.) deținea un testament potrivit căruia îi revenea o cotă de 25% din întreaga avere, a hotărât să-i vândă terenul respectiv lui S.M. Ca urmare, au mers la biroul notarial F.R. din Râmnicu Vâlcea, unde la data de 9 noiembrie 2001, s-a realizat contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3105/2001.

H.A. mai susține că în prezent SC M. SRL Râmnicu Vâlcea l-a acționat în judecată civilă pentru anularea actului de vânzare- cumpărare către S.M., cauza având nr. 2466/288/2008 și aflându-se pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea. Numiții B.M. și D.N. au declarat că, într-adevăr prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8036 din 3 decembrie 2001, au cumpărat de la S.M. suprafața de 5000 m.p. și respectiv 6000 m .p., suprafață care se află în indiviziune atât între ei în calitate de cumpărători cât și cu S.M. în calitate de vânzători. Aceștia menționează că nu au avut cunoștință de existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare între H.A. și D.L. pe de o parte și SC M. SRL pe de altă parte iar prețul nu a fost mare întrucât terenul respectiv ester accidentat și necesită investiții serioase.

În cauză s-a dorit și audierea lui V.V.M.E., care la data de 16 februarie 2000 a semnat chitanța privind promisiunea de vânzare- cumpărare a terenului. Aceasta a fost invitată telefonic la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, inițial a promis că se va prezenta dar ulterior s-a răzgândit, afirmând tot telefonic, că în urma consultării cu soțul, a luat hotărârea să nu se prezinte pentru a fi audiată. Din relațiile date de către S.M., rezultă că a cumpărat terenul susmenționat deoarece o parte din acest teren, prin testament de la D.I. (bunicul vânzătorilor) aparține și mamei sale M.A. și nu a avut cunoștință despre antecontractul de vânzare-cumpărare întocmit anterior între H.A. și D.E.

pe de o parte și SC M. SRL Râmnicu Vâlcea pe de altă parte. Apreciază că acest contract de vânzare-cumpărare este nul, deoarece promitenții vânzători nu aveau calitatea de proprietari ai terenului, procesul-verbal de punere în posesie a fost eliberat pe numele lui D.I. și H.M. și numai aceștia puteau fi considerați proprietari cum și alte argumente în acest sens. S.M. apreciază că prin cumpărarea terenului susmenționat nu a încălcat în nici un fel legea, în acest, sens depunând mai multe acte justificative care se află la dosarul cauzei. Din ansamblul probelor administrate în cauză," șe desprinde concluzia că fapta comisă de către S.M. de a cumpăra la data de 9 noiembrie 2001 suprafața de teren de 21.503,24 m.p., de la H.A.

și D.L., suprafață din care ulterior parțial a vândut numiților B.M. și D.N., nu este prevăzută de legea penală. Apreciem că această cauză are caracter civil, fiind de competența instanței civile, care este îndrituită să analizeze legalitatea contractului de vânzare-cumpărare menționat. De altfel, așa cum s-a arătat, SC M. SRL a formulat acțiune civilă pentru anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, cauza fiind în curs de judecată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, având nr. 2466/288/2008 cu termen de judecată la 23 octombrie 2008. Existând inaptitudinea funcțională a acțiunii penale pentru motivele susmenționate, se va dispune în prezenta cauză neînceperea urmăririi penale față de S.M.

pentru infr. prev. de art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. Argumentele cele mai elocvente în acest sens le reprezintă faptul că între H.A. și D.L. pe de o parte și SC M. SRL pe de altă parte, nu s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare autentic ci numai un antecontract de vânzare-cumpărare reprezentând înscris sub semnătură privată iar pe de altă parte, S.M. așa după cum menționează, la data achiziționării terenului nu a avut cunoștință de acest înscris. Plângerea petiționarului formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 953/II/2/2008 din 9 decembrie 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. În temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. petiționarul a formulat plângere la instanța competentă. În urma admiterii cererii formulată de petiționar, judecarea plângerii a fost strămutată la Curtea de Apel Galați (încheiere nr. 913 din 5 mai 2009 a I.C.C.J., secția penală), dispunându-se totodată desființarea actelor efectuate în cauză. Prin sentința penală nr. 121/ F din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petentului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În mod corect s-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești că, fapta magistratului S.M. de a cumpăra suprafața de 21.503,24 m.p. teren situat în localitatea Olănești, județul Vâlcea, de la numiții H.A.

și D.L., în condițiile în care anterior proprietarii mai sus menționați au întocmit un antecontract de vânzare-cumpărare pentru același teren în favoarea petiționarului, nu este prevăzută de legea penală, ca infracțiune. Împotriva sentinței petiționarul a declarat prezentul recurs. În motivele de recurs (fii. 2), petiționarul critică sentința cu privire la aspecte de procedură susținând că la data când s-a judecat plângerea nu se afla în țară și nu a cunoscut despre termenul de judecată. Recursul nu este fondat. Petiționarul a fost prezent la termenele de judecată de la Curtea de Apel Pitești. De la data de 5 mai 2009 - când a fost admisă cererea de strămutare formulată de el, și până la data de 24 iunie 2009 - când a fost soluționată plângerea de către Curtea de Apel Galați, petiționarul a beneficiat de suficient timp pentru a lua măsurile necesare angajării unui apărător ori formulării unei cereri de amânare a judecății pentru imposibilitate de prezentare.

La dosarul primei instanțe se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a petiționarului (fii. 12) având ca dată 26 mai 2009, deci cu circa o lună înainte de termenul de judecată din 24 iunie 2009. Pentru termenul de judecată din 24 iunie 2009, petiționarul nu a depus la dosarul primei instanțe o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare. Înalta Curte constată din conținutul încheierii de dezbateri că prima instanță a examinat, în prealabil, aspectul referitor la lipsa petiționarului și îndeplinirea procedurii de citare (pag. 1 a încheierii - fii. 18) apreciind că citarea s-a făcut la adresa indicată în plângerea penală, adresă la care fusese citat ulterior de către organele judiciare.

De altfel petiționarul, și în recurs, deși citat la cele 2 termene de judecată la aceeași adresă - citațiile fiind datate 17 august 2009 (fii.28) și 25 septembrie 2009 (fii.30) - nu s-a prezentat și nici nu a transmis la dosar cereri pentru imposibilitate de prezentare. Examinând din oficiu rezoluțiile și sentința atacate, înalta Curte constată că procurorul și prima instanță au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia soluționării plângerilor penale și în materia plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petiționarului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.V.M.W.J.B. împotriva sentinței penale nr. 121/ F din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.