ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2463/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Intimata, prin reprezentant, pune concluzii de respingere a cererii de revizuire. Prin sentința civilă nr. 746 din 1 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea reclamantei SC A. SA București și a obligat pârâta SC C. SA la plata sumei de 194.355.900 lei, contravaloarea chiriei datorate în intervalul de timp cuprins între 1 mai 1998 și 31 ianuarie 2000, și la 31.350 lei majorări de întârziere. În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că pârâta a recunoscut faptul că a folosit spațiul ocupat în temeiul contractului de închiriere și după expunerea acestuia, justificat de faptul că, între părți, intervenise tacita relocațiune.

În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, între părți, a intervenit tacita relocațiune, astfel cum rezultă din corespondența purtată de părți. Pârâta SC C. SA București a declarat recurs, criticând decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, ca temei legal art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. A susținut recurenta pârâtă că reclamanta intimată nu a produs dovezi din conținutul cărora să rezulte că, pentru perioada în litigiu, a folosit spațiul și că fișele de calcul nu au fost contestate. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 4389 din 21 iunie 2002, a respins, ca nefondat, recursul pârâtei, reținând, în esență, temeinicia și legalitatea deciziei recurate.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta SC C. a formulat cerere de revizuire, invocând, ca temei legal, dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2, art. 323 alin. (1) și art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta critică decizia atacată, invocând aceleași argumente ca și în apel și recurs, arătând, în esență, că instanța, în mod greșit, a apreciat folosința spațiului de către pârâta SC C. SA, începând cu data expirării contractului și până în anul 2000, precum și a materialului probatoriu, a demonstrat, în cauză, că nu i s-a dat o corectă apreciere. Cererea de revizuire este netemeinică. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., invocat de revizuentă ca temei legal al cererii, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere și în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Din cercetarea motivelor verificate de revizuentă, în susținerea cererii, se constată că acestea nu se circumscrie motivului de revizuire, prevăzut de art. 322 alin (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care Curtea va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 4389 din 21 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, formulată de revizuentă SC C. SA București. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.