ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4703/2003

Asupra recursului de față constată:

Prin acțiune reclamanta S.C. P. S.A. București a

solicitat obligarea pârâtei S.C. L.C. S.R.L. la plata sumei de 61.455.726 lei

reprezentând utilități neachitate, penalități de întârziere utilități,

diferență obligații contract, penalități de întârziere, amortizare mijloace

fixe și chirie achitată.

Prin sentința civilă nr. 7168 din 8 noiembrie

2000 Tribunalul București a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a

respins cererea reconvențională formulată de pârâtă prin care a solicitat

obligarea reclamantei să-i restituie avansul achitat în sumă de 67.645.762 lei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a

reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 969 C. civ.

Cât privește cererea aceasta a fost respinsă cu

motivarea că pretențiile pârâtei nu au fost confirmate de probe.

Sentința a fost schimbată de Curtea de Apel care

a admis apelul formulat de pârâta S.C. L.C. S.R.L. a schimbat în parte sentința

în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pe apelanta pârâtă la

52.756.649 lei compusă din 23.333.153 lei contravaloare utilități neachitate

21.580.592 lei penalități de întârziere pentru utilități neachitate și

7.843.904 lei reprezentând contravaloare amortizare mijloace fixe.

A respins capătul de cerere privind cheltuielile

achitate de reclamantă către Administrația Piețelor și a penalităților pentru

întârzierea plății contractuale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței.

Au fost compensate cheltuielile de judecată până

la concurența sumei de 3.000.000 lei.

Împotriva deciziei nr. 60 din 20 martie 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București reclamanta S.C. P. S.A. a declarat

recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât a ignorat convenția părților

prin care s-a stabilit ca intimata pârâtă să achite valoarea chiriei pe care

recurenta reclamantă o va achita Administrației Piețelor sector I și fără nici

un temei legal a respins obligarea acesteia la plata penalităților de

întârziere la plata obligațiilor contractuale. Recursul s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este

nefondat.

Raporturile dintre părți s-au diminuat în baza

contractului de asociere nr. 3616 din 24 octombrie 1997 prin care pârâta s-a

obligat să achite recurentei reclamante 20 % din spațiul ocupat de aceasta dar

nu mai puțin de 160 $ lunar.

Prin înscrisurile de la dosar coroborate cu

raportul de expertiză efectuat în faza apelului rezultă că la plata

penalităților de întârziere a obligațiilor contractuale recurenta reclamantă nu

este îndreptățită, întrucât diferența obligațiilor contractuale au fost

achitate cu chitanțele 806 din 6 iulie 1998 și 810 din 6 iulie 1998.

În ceea ce privește contravaloarea chiriei

recurenta nu a reușit să producă dovezi în sensul achitării acesteia, situație

față de care legal instanța a respins acest capăt de cerere.

Astfel fiind, față de considerentele arătate

recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 10 C.

proc. civ. decizia pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.C. P. S.A. București împotriva deciziei nr. 60 din 20

martie 2002 a Curții de Apel București, secția V comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

noiembrie 2003.