ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2026/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 163/F

din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, în baza dispozițiilor art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul N.V. la 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

A aplicat dispozițiile art. 57

C. pen., iar în baza dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unei furci – corp delict – ce

aparținea inculpatului.

În baza dispozițiilor art. 14

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat

la 2.500 lei, despăgubiri materiale către partea vătămată B.M..

A obligat pe inculpat la

1.071,78 lei, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență

Craiova, județul Dolj.

În baza dispozițiilor art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare

statului, sumă în care se include și onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, ce se avansează anticipat din fondurile Ministerului de Justiție

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara de 26 octombrie 2007, în jurul

orelor 20

30

-21

00

, partea vătămată a consumat doi litri de

bere și a ieșit din casă în curtea care nu are gard împrejmuitor. În acest timp

spre casă treceau inculpatul N.V. împreună cu concubina sa, martora P.F. și

copiii lor.

Partea vătămată i-a reproșat

inculpatului că i-a furat anterior două gâște și o setcă și între părți a

început o ceartă. Fiind și sub influența băuturilor alcoolice, B.M. a luat o

sapă cu care a lovit-o pe P.F. în cap, aceasta căzând la pământ.

Văzând că îi este lovită

concubina, N.V. a intrat în curtea sa, care se învecinează cu gospodăria părții

vătămate, s-a înarmat cu o furcă metalică și a lovit-o în cap pe aceasta din

urmă, care a căzut la pământ.

În acest timp din locuința

părții vătămate a ieșit fiul său, G.F., care văzându-l pe tatăl său căzut, l-a

lovit la rândul său pe N.V. cu pumnii în față.

Deși atât N.V., cât și P.F.

au avut nevoie de îngrijiri medicale, conform certificatelor medico-legale

depuse la dosar, aceștia nu au formulat plângeri prealabile, părțile implicate

în conflict fiind rude.

Această stare de fapt a fost

confirmată atât de susținerile părților, cât și de declarațiile martorilor P.C.,

G.F., M.D.D., N.D.D. și P.F., precum și de actele medico-legale depuse la

dosar.

S-a reținut că din

probatoriul administrat a rezultat cu certitudine că inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată o singură dată cu furca metalică în cap, aflându-se sub

influența unei puternice tulburări generate de comportamentul părții vătămate,

care a agresat-o în mod violent pe concubina sa.

Procedând în modalitatea

descrisă mai sus, s-a concluzionat că inculpatul a comis infracțiunea tentativă

de omor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 20 raportat la art. 174

alin. (1) C. pen., în condițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul alegerii modalității de executare a pedepsei precum și a pedepsei

aplicate, care în considerarea sa este mult prea mare în raport de

circumstanțele comiterii infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 14/A

din 19 februarie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-a reținut că inculpatul a început executarea acțiunii de ucidere,

dar acesta nu și-a produs efectul, fiind urmată activitatea infracțională de

cauze exterioare voinței inculpatului, curtea apreciind că încadrarea juridică

corectă a faptei este aceea de tentativă la infracțiunea de omor, cu reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Referitor la

individualizarea pedepsei s-a reținut că instanța a avut în vedere criteriile

de individualizare judiciară, pronunțând o pedeapsă corespunzătoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de

recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că,

inițial, concubina inculpatului a fost lovită în cap cu o sapă de partea

vătămată și în aceste condiții el a intervenit și a lovit partea vătămată,

considerând că s-a aflat în legitimă apărare, situația de fapt nefiind corect

stabilită.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt corespunzător probelor administrate în cauză, soluția

neputând fi supusă casării, conform art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Starea de fapt reținută de

instanță rezultă din declarațiile părților și declarațiile martorilor audiați

în cauză, P.C., G.F., M.D.D., N.D.D. și P.F., precum și de actele medico-legale

depuse la dosar.

În mod corect instanțele au

reținut că inculpatul a lovit partea vătămată o singură dată cu furca metalică

în cap, aflându-se sub influența unei puternice tulburări generate de

comportamentul părții vătămate, care a agresat-o pe concubina sa.

Considerarea unei fapte

prevăzute de legea penală ca fiind săvârșită în legitimă apărare impune

cercetarea condițiilor desprinse din dispozițiile art. 44 C. pen., privitoare,

pe de o parte la atac și, pe de altă parte, la apărare.

Pentru a da naștere unei

apărări legitime atacul trebuie să fie material, direct, imediat și injust, să

fie îndreptat, printre altele, împotriva unei persoane, să pună în pericol grav

valorile sociale ocrotite.

Aceste condiții trebuie

îndeplinite cumulativ.

Pentru a fi legitimă,

apărarea trebuie să îndeplinească și ea mai multe condiții: să se realizeze

printr-o faptă prevăzută de legea penală, să fie precedată de atac, să fie

îndreptată împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului,

să fie proporțională cu atacul.

Deși atacul inculpatului a

fost material și direct, nu se poate susține că este și imediat.

După consumarea atacului,

apărarea nu mai este legitimă, deoarece nu se mai desfășoară împotriva unui

atac imediat.

În cauză, după ce concubina

inculpatului a fost lovită, acesta a intrat în curtea sa și s-a înarmat cu o

furcă metalică, ulterior lovind partea vătămată în cap, aceasta căzând la

pământ.

Este evident că infracțiunea

s-a săvârșit sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare

din partea persoanei vătămate, produsă prin violență.

Starea de surescitare, de

încordare nervoasă a existat în momentul săvârșirii infracțiunii, chiar dacă

actul provocator a fost comis mai înainte de către persoana vătămată.

În concluzie, în mod corect

au reținut instanțele circumstanța atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen. și nu cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei, prevăzută de art.

44 C. pen.

Referitor la

individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gravitatea faptei, de pericolul

concret al acesteia, de modalitatea în care s-a ajuns la săvârșirea unei asemenea

fapte, aplicând o pedeapsă de natură a atinge scopul preventiv și educativ

prevăzut de legiuitor.

În consecință, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la

cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 14/A din 19 februarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 mai 2009.