ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2008

Asupra recursului de față, Î n baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul M.L.C., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Gherla, a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților P.V. comisar șef de penitenciare, directorul locului de deținere - F.S.A. subcomisar director adjunct de intervenție psiho-socială a locului de detenție, și F.D.

- sub comisar în cadrul serviciului educație al locului de detenție, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și abuz în serviciu, prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.), constând prin aceea că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu știință, ar fi respins la 27 octombrie 2007, în mod nejustificat și contrar revederilor art. 65 din Legea nr. 75/2006, cererea deținutului pentru a urma cursurile de școlarizare pentru ciclul gimnazial, organizate în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Gherla. Prin Rezoluția nr. 457/P/2007 din 20 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în baza art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de P.V. - comisar șef de penitenciare, F.S.A. - subcomisar de penitenciare și F.D. - subcomisar de penitenciare, toți din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Gherla, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele : M.L.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit de grav, executarea pedepsei având loc în Penitenciarul de Maximă Siguranță Gherla. Până la data de 17 septembrie 2007, când prin sentința penală nr. 901/2007, pronunțată în dosarul penal nr. 1774/235/2007 al Judecătorie Gherla, s-a schimbat regimul de executare a pedepsei privative de libertate în privința condamnatului M.L.C.

, din regim de maximă siguranță, în regim închis, acesta a fost supus unor măsuri stricte de pază, supraveghere și escortă, încât nu putea fi inclus în programul școlarizare, participarea acestuia la activități de educație și intervenție psiho-socială putându-se desfășura doar în grupuri mici, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 275/2006. Întrucât schimbarea regimului de executare a pedepsei s-a hotărât de instanța de judecată după începerea anului școlar 2007- 2008, iar cererea formulată de M.L.C.

pentru continuarea școlii a fost formulată și înregistrată la penitenciar la data de 24 octombrie 2007, nu s-a mai putut realiza înscrierea sa la școală întrucât se depășea numărul maxim de elevi – 12 - admis prin protocolul de colaborare pentru instruirea persoanelor private de libertate încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Administrația Națională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției Pentru aceste considerente, respingerea cererii, la 27 octombrie 2007, nu constituie un abuz din partea funcționarilor Penitenciarului de Maxima Siguranță Gherla, neconstituind o îngrădite a drepturilor deținutului M.L.C.

Î mpotriva acestei rezoluții petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 201 / II 121/ 2008 din 14 martie 2008, cu motivarea că respingerea cererii condamnatului nu este rezultatul unui abuz comis de cei trei funcționari reclamați, modul in care aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu nefiind de natura să aducă atingere drepturilor sale. Nemulțumit, petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 69 /D din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.L.C.

împotriva Rezoluției nr. 457/ P/2007 din 20 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu au fost indicate de către petent alte probe decât cele avute în vedere de procuror și nici instanța, de fond în virtutea rolului activ conferit de art. 4 și art. 287 C. proc. pen., din oficiu, nu a constatat că se impune administrarea și a altor probe utile, pertinente și concludente în vederea aflării adevărului, că respingerea cererii nu a decurs din exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu a celor trei făptuitori și că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recursul de față, solicitând, în cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar, precum și oral cu ocazia dezbaterilor restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru a se porni începe urmărirea penală împotriva intimaților, deoarece aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor reclamate fapte prin care i-a fost încălcat dreptul la educație și pregătire școlară. Recursul nu este fondat. Înalta Curte constată că soluția neînceperii urmăririi penale împotriva celor trei intimați - adoptată de procuror și confirmată atât de procurorul ierarhic superior și de prima instanță - este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 264 C. pen.

și de art. 247 C. pen., infracțiunii ce ar fi fost săvârșite de cei trei intimați. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată în cauză nu poate conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea sa. Soluționând cererea și pronunțând o soluție - întâmplător, defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut altceva decât să îndeplinească activități și acte atribuite în competența lor prin lege, motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține vreun abuz.

Așa cum rezultă și din Adresa nr. 230139 din 18 noiembrie 2008 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, la 23 septembrie 2007, deținutul M.L.C., a fost inclus în „regimul închis", iar la începerea anului școlar 2007/2008 acesta nu a făcut obiectul selecției în vederea instruirii școlare datorită regimului din care făcea parte în acel moment, respectiv, de maximă siguranță și căruia în sunt aplicate conform Legii nr. 275/2006 măsuri specifice de supraveghere strictă, respectiv, pază și escortare , iar ulterior trecerii la „regim închis", începând cu anul școlar 2008/2009, acesta a fost primit la cursurile de școlarizare în casa a Vl-a. Față de cele expuse, în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul M.L.C. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.L.C. împotriva sentinței penale nr. 69 D din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2008.