ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4046/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Î
n baza lucrărilor din
dosar constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj,
numitul M.L.C., deținut în
Penitenciarul de
Maximă Siguranță Gherla, a solicitat tragerea la
răspundere penală a
numiților P.V. comisar șef de penitenciare, directorul locului de deținere - F.S.A.
subcomisar director adjunct de intervenție
psiho-socială a locului de
detenție, și F.D. - sub comisar în cadrul
serviciului
educație al locului de
detenție, pentru infracțiunile de abuz în serviciu
contra intereselor
persoanelor (art. 246 C. pen.) și abuz în serviciu, prin îngrădirea unor
drepturi (art. 247 C. pen.),
constând prin
aceea că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu știință,
ar fi
respins la 27 octombrie 2007, în mod nejustificat și contrar
revederilor art. 65 din Legea nr. 75/2006, cererea
deținutului pentru
a urma cursurile
de școlarizare pentru ciclul gimnazial, organizate în
cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță
Gherla.
Prin Rezoluția nr. 457/P/2007 din 20
februarie 2008,
Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Cluj a dispus, în baza art. 228
alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale față de P.V. - comisar șef de
penitenciare, F.S.A. - subcomisar de penitenciare și F.D.
- subcomisar
de penitenciare, toți din cadrul
Penitenciarului
de Maximă Siguranță Gherla, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.)
și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 C. pen.),
cu
aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a se dispune
astfel s-au reținut următoarele :
M.L.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 20
de ani și 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și
omor deosebit de grav, executarea pedepsei având loc în Penitenciarul de Maximă
Siguranță Gherla.
Până la data de 17 septembrie 2007, când prin sentința penală
nr. 901/2007,
pronunțată în dosarul penal nr. 1774/235/2007 al Judecătorie Gherla, s-a
schimbat regimul de executare a pedepsei
privative de libertate în privința condamnatului M.L.C.
, din regim de maximă siguranță, în regim închis,
acesta a
fost supus unor măsuri stricte de pază, supraveghere și
escortă,
încât nu putea fi inclus în
programul școlarizare, participarea acestuia
la activități de educație
și intervenție psiho-socială putându-se desfășura doar în grupuri mici, conform
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 275/2006.
Întrucât
schimbarea regimului de executare a pedepsei s-a
hotărât de instanța de judecată după începerea anului școlar 2007-
2008, iar cererea formulată de M.L.C. pentru
continuarea școlii a fost formulată și înregistrată
la penitenciar la data
de 24 octombrie 2007, nu s-a mai putut realiza
înscrierea sa la
școală întrucât se depășea
numărul maxim de elevi – 12 - admis prin
protocolul de colaborare pentru
instruirea persoanelor private de
libertate
încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și
Administrația
Națională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției
Pentru aceste
considerente, respingerea cererii, la 27
octombrie
2007, nu constituie un abuz din partea funcționarilor
Penitenciarului de
Maxima Siguranță Gherla, neconstituind o
îngrădite
a drepturilor deținutului M.L.C.
Î
mpotriva acestei
rezoluții petiționarul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Cluj
plângere care i-a fost respinsă ca neîntemeiată prin
Rezoluția nr. 201
/
II
121/
2008 din 14 martie 2008,
cu motivarea că respingerea cererii
condamnatului nu este rezultatul unui abuz comis de cei trei
funcționari reclamați, modul in care aceștia
și-au îndeplinit atribuțiile
de
serviciu nefiind de natura să aducă atingere drepturilor sale.
Nemulțumit,
petiționarul s-a adresat instanței, potrivit art. 278
1
C. proc. pen.
Prin sentința penală nr. 69 /D din 9 iunie 2008, Curtea de Apel
Cluj, secția penală, a
respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționarul M.L.C. împotriva Rezoluției nr. 457/
P/2007 din 20 februarie 2008 a Parchetului de pe
lângă Curtea de
Apel Cluj, cu obligarea petiționarului la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
Pentru a
hotărî astfel, instanța a reținut că nu au fost indicate
de către petent alte probe decât cele avute în
vedere de procuror și
nici instanța, de fond în virtutea rolului activ
conferit de art. 4 și art. 287 C. proc. pen., din oficiu, nu a constatat că se
impune administrarea și a altor probe utile, pertinente și concludente în
vederea aflării adevărului, că respingerea
cererii nu a decurs din
exercitarea
abuzivă a atribuțiilor de serviciu a celor trei făptuitori și că
soluția dispusă de procuror este legală și
temeinică.
Împotriva acestei sentințe petiționarul a declarat recursul de față,
solicitând, în
cuprinsul motivelor de recurs scrise depuse la dosar,
precum și oral cu ocazia dezbaterilor restituirea
cauzei la Parchetul
de pe lângă Curtea de
Apel Cluj pentru a se porni începe urmărirea
penală împotriva intimaților, deoarece aceștia se fac vinovați de
săvârșirea
faptelor reclamate fapte prin care i-a fost încălcat dreptul la educație și
pregătire școlară.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte constată că soluția neînceperii urmăririi penale
împotriva celor trei intimați - adoptată de
procuror și confirmată atât de procurorul ierarhic superior și de prima
instanță - este temeinică și legală, din moment ce nu au putut fi identificate
elemente ale infracțiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. și de art. 247 C.
pen., infracțiunii ce ar fi fost săvârșite de cei trei intimați.
Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de soluția adoptată
în cauză nu poate conduce la concluzia
întrunirii elementelor
constitutive ale
infracțiunilor pe care acesta Ie-a indicat în plângerea
sa.
Soluționând cererea și pronunțând o soluție - întâmplător,
defavorabilă acestuia - intimații nu au făcut
altceva decât să
îndeplinească activități
și acte atribuite în competența lor prin lege,
motiv pentru care în sarcina acestora nu se poate reține vreun abuz.
Așa cum
rezultă și din Adresa nr. 230139 din 18 noiembrie
2008 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, la 23 septembrie
2007, deținutul M.L.C., a fost inclus în „regimul
închis", iar la începerea anului școlar
2007/2008 acesta nu a făcut
obiectul selecției în vederea instruirii
școlare datorită regimului din
care făcea
parte în acel moment, respectiv, de maximă siguranță și
căruia în sunt aplicate conform Legii nr. 275/2006
măsuri specifice de
supraveghere
strictă, respectiv, pază și escortare , iar ulterior trecerii
la „regim închis", începând cu anul școlar
2008/2009, acesta a fost
primit la cursurile de școlarizare în casa a
Vl-a.
Față de cele expuse, în cauză nefiind motive
care să justifice
casarea sentinței instanței
de fond și desființarea rezoluției
procurorului, Înalta Curte , în
conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge ca nefondat
recursul declarat de
petiționarul M.L.C.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul
petiționar va fi obligat
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul
M.L.C.
împotriva sentinței penale nr. 69 D
din 9
iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 5 decembrie 2008.