ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 241 din 7 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 6690/1998, a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții P.G. și S.F., în contradictoriu cu pârâta SC T. SA Zărnești, județul Brașov. Reclamanții P.G. și S.F. au fost obligați la plata către pârâta SC T. SA Zărnești la câte 3.600.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții P.I. și S.F. sunt titularii brevetului de invenție nr. 111436, emis de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, care le conferă dreptul exclusiv de exploatare a invenției „Dispozitiv de fluidizare a păcurii în rezervoarele ei de stocare”.

S-a mai reținut că, având în vedere prevederile art. 10.65 din Legea nr. 62/1974, și art. 2 din Legea nr. 64/1991, după recompensarea de către pârâtă, în 1980 pentru inovație, nu mai sunt îndreptățite pretențiile pentru aceeași creație tehnică, chiar dacă, ulterior, aceasta a fost înregistrată la O.S.I.M. ca invenție. Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel. Cu decizia civilă nr. 75/ AP din 17 octombrie 2002, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelurile reclamanților. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul S.F. a declarat recurs reiterând motivele din apel, și anume greșita obligare, de către instanța de fond, la plata către pârâtă a sumei de 3.600.000 lei cheltuieli de judecată (reprezentând onorariu expertiză) întrucât nu a semnat acțiunea introductivă și a cesionat toate drepturile, conform contractului de cesiune nr. 1438 din 6 iulie 2001, către reclamantul P.G.

Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs reclamantul P.G., care nu a fost timbrat, deși a fost citat cu mențiunea depunerii sumei de 12.655.134 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei, timbru judiciar. Întrucât obligația timbrării nu a fost îndeplinită, urmează ca recursul reclamantului P.G. să fie anulat, ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995. În ce privește recursul reclamantului S.F., se reține, ca nefondată, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții, conform art. 274 C. proc. civ., fiind întemeiată. Așa cum a reținut și instanța de apel, cesiunea invocată, din 6 iulie 2001, a intervenit după soluționarea cauzei la fond, prin hotărârea din 7 mai 2001. În ce privește nesemnarea acțiunii, această situație nu a fost invocată în tot cursul soluționării dosarului la fond, când s-au administrat probe, și recurentul s-a prezentat prin apărător.

Ca urmare, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.F., împotriva deciziei nr. 75/ Ap din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva aceleiași decizii. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2003.