ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3736/2003

HOTĂRÂRE
30.09.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3736/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor  de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20

ianuarie 1995, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. U. S.A. Onești,

S.C. C. S.A.Borzești și S.C. V. S.A.  Giurgiu, solicitând obligarea acestora la

plata drepturilor bănești ce i se cuvin în calitate de inventator pentru

aplicarea invenției „scurt-circuitor pentru celule de electroliză”. În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu inginer C.H. este

autorul invenției menționate, pentru care s-a emis brevetul de invenție nr. 80130

din 29 iulie 1982, titular de brevet fiind Institutul de Inginerie Tehnologică

și Proiectări pentru Industria Chimică București. S-a mai susținut că prima

pârâtă a fabricat un număr de 7 utilaje ce înglobau invenția, 3 dintre ele

fiind montate la pârâta S.C. C.  Borzești, iar 4 la ultima pârâtă, toate

refuzând să-i plătească drepturile cuvenite pentru creația industrială pe care

o exploatează.

Într-un prim ciclu procesual,

Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 280/8 septembrie 1995 a respins

acțiunea ca nefondată, cu motivarea că mai întâi reclamantul ar trebui să

clarifice cu titularul brevetului raporturile sale ca inventator.

Decizia din apel, prin care sentința

a fost schimbată în parte, admițându-se acțiunea îndreptată împotriva ultimelor

două pârâte, a fost casată de Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă

nr. 444/10 februarie 1999. A statuat instanța de recurs cu acel prilej că se

impune efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea dispozițiilor

procedurale privind citarea părților, că se impune verificarea apărărilor

privind unitatea care a aplicat invenția, dacă produsul achiziționat de

recurente s-a realizat pe baze comerciale și dacă prin folosirea lui s-au

obținut avantaje economice și economii anuale. De asemenea, s-a dat recomandarea

instanței de trimitere să clarifice dacă inventatorii fuseseră recompensați

potrivit legii în vigoare la data realizării invenției (art. 52 din Legea nr. 62/1974)

și dacă aceasta se încadrează sau nu în dispozițiile art. 66 din Legea nr. 64/1991.

Primind cauza spre rejudecare,

Curtea de Apel Bacău a dispus efectuarea unei noi expertize de către inginer C.E.,

cu obiectivele rezultate din decizia de casare.

Prin decizia civilă nr. 83/13

octombrie 2000 Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis apelul reclamantului

împotriva sentinței civile nr. 280/1995 a Tribunalului Bacău, a schimbat în

parte sentința, în sensul că a admis acțiunea față de pârâta S.C. V. S.A.

Giurgiu, care a fost obligată la plata sumei de 1.002.809.765 lei și față de

pârâta S.C. C. S.A. Borzești, care a fost obligată la plata sumei de

443.828.675 lei către reclamant.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut, în esență, că anterior introducerii acțiunii, s-a încercat

negocierea cu unitățile ce aplicau invenția, fiind respectate dispozițiile art.

66 din Legea nr. 64/1991. A mai reținut Curtea de Apel că S.C. C. Borzești S.A.

a aplicat invenția în perioada 1983 – 1989, iar S.C. V. S.A. Giurgiu în

perioada 1984 – 1988, cu obținerea unor avantaje economice constând în

reducerea importului și a consumului energetic, calculate de expert și

reactualizate conform H.G. nr. 152/1992, H.G. nr. 101/2000 și Legii nr.

19/2000.

Împrejurarea că inventatorii

(printre care reclamantul) nu sunt titularii brevetului de invenție a fost

apreciată ca fiind fără semnificație în raport cu dispozițiile art. 66 din

Legea nr. 64/1991 care instituia obligația de plată a drepturilor către

inventatori (autorii invenției) de către unitățile care aplică aceste invenții.

Împotriva acestei decizii în termen

legal au declarat recurs pârâtele S. C. S.A. Borzești și S.C. V. S.A. Giurgiu.

Prin recursul său, neîncadrat în

drept, S.C. C. S.A. Borzești a susținut că în perioada 1983 – 1989 a fost

obligată să folosească instalații autohtone în locul celor de import, mult mai

performante, cum o dovedește și faptul că după 1989 s-a renunțat la folosirea

instalației inventate de reclamant, în favoarea unora din import. De aceea,

recunoscând că ar fi existat anumite avantaje economice contestă obligarea sa

la plată.

În recursul S.C. V. S.A.  Giurgiu,

bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susține că instanța nu

s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel: nu s-a

pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 66 din Legea nr. 64/1991;

nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a H.G. nr. 152/1992, regula

53 alin. (1); nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant

a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

În fața Curții, recurenta S.C. C.

S.A. Borzești a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 66 alin. (2)

din Legea nr. 64/1991. Prin încheiere, judecarea recursurilor a fost suspendată,

excepția fiind trimisă Curții Constituționale, care prin decizia nr. 238/12

septembrie 2002 a respins excepția.

Recursurile sunt nefondate, urmând a

fi respinse, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează.

Cu privire la recursul S.C. C.  SA

Borzești, acesta nu a indicat nici unul dintre motivele de casare sau de modificare

prevăzute în art. 304 C. proc. civ., iar din cuprinsul acestuia nu se poate

identifica nici unul dintre motivele prevăzute de lege în art. 304. Simpla

nemulțumire a părții litigante față de hotărârea pronunțată nu este suficientă

pentru casarea acesteia, ci recurenta avea obligația de a-și întemeia recursul

pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Ca atare, acest

recurs va fi respins ca nefondat. Recursul S.C. V S.A. Giurgiu se privește ca

nefondat. Se reproșează instanței de apel că nu s-ar fi pronunțat asupra unor

mijloace de apărare sau dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii.

Analizând decizia recurată, Curtea

constată că aceste motive nu se verifică. Într-adevăr, după depunerea

raportului de expertiză, amplu documentat, conform indicațiilor instanței de

casare, s-au formulat obiecțiuni, care vizau în principal: noțiunea de unitate

care a aplicat invenția și greșita reactualizare a sumelor acordate, nu doar în

raport cu creșterile salariale, ci și cu dobânzile acordate de CEC.

Cu privire la aceste obiecțiuni,

instanța de apel a procedat legal, punându-le în discuția părților și

solicitând expertului să-și expună punctul de vedere.

Prin decizia recurată, instanța a

omologat implicit atât raportul de expertiză cât și răspunsul la obiecțiuni,

nefiind necesară reluarea tuturor considerentelor din cele două ample mijloace

de probă științifice. Din amplul material probator administrat, instanța a tras

în mod corect concluzia că cele două recurente au calitatea de „unitate care

aplică invenția”, în înțelesul dat de art. 66 din Legea nr. 64/1991. Pârâta S.

baza proiectelor ce fuseseră experimentate la cererea celor două copârâte a

executat un număr limitat de exemplare (7) care toate au fost aplicate de S.C.

Cu privire la pretinsa nelegalitate

a Regulii 53 din H.G. nr. 152/1992, strâns legată de pretinsa

neconstituționalitate a art. 66 din Legea nr. 64/1991, astfel cum rezultă din

decizia nr. 238/2002 a Curții Constituționale, acestea nu au caracter

retroactiv, negocierea pornind de la drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului

prevăzute de legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet. Atâta

timp cât este necontestat (pârâtele neadministrând nici o probă contrară) că

inventatorul nu a fost recompensat, situația juridică în curs acordă dreptul la

reevaluarea creanței.

Pentru considerentele anterior

expuse, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâtele S.C. C. S.A. Borzești și de S.C. V. S.A. Giurgiu împotriva

deciziei nr. 83 din 13 octombrie 2000 a  Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi  30 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2551/2008
ă că în anul 2003 instalația a funcționat conform parametrilor din descrierea brevetului. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs apelanta-pârâtă SC C. SA Borzești. Prin recursul declarat se formulează următo
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86779)
înregistrat la societatea apelată cu nr. PO 229/22.02.2005 rezultă că în anul 2003 instalația a funcționat conform parametrilor din descrierea brevetului. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. Borzești, formulând
ÎCCJ 2005-12-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10302/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2001, reclamanții: R.C., T.V. și U.I. au chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Botoșani, solicitând oblig
ÎCCJ 2003-05-27
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2003
,10, C.proc.civ., deoarece: - În mod greșit instanța de apel a reținut calitatea de „pârâtă” a S.C. „I.” S.A. pe care a obligat-o la drepturile bănești față de reclamanți, de vreme ce nu a beneficiat de avantaje economice. Astfel de avantaj
ÎCCJ 2010-07-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4233/2010
G., P.I. și Ș.N.). Cele două rapoarte de expertiză tehnică întocmite în cauza de față au stabilit că invenția brevetată de către reclamant a fost folosită în cadrul procesului de producție de către E.M. Jilț, subunitate ce face parte din ca
Sursă