ÎCCJ, decizie (scj.ro #86779)

Brevet de invenție aplicat în procesul de producție în afara unui cadru contractual. Criterii de stabilire a cuantumului despăgubirilor bănești cuvenite inventatorilor. Cuprins pe materii : Drept civil. Dreptul proprietății intelectuale. Brevet de invenție. Drepturi patrimoniale. Folosirea fără drept a invenției. Index alfabetic : Brevet de invenție. - inventator - drepturi patrimoniale - despăgubiri Legea 64/1991 : art. 5 alin.(6), art. 36, art.62 (art. 63 în urma republicării) În lipsa unui acord al părților concretizat într-un contract, revine instanței de judecată posibilitatea ca, la sesizarea oricăreia dintre părți, să stabilească cuantumul drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, urmare a aplicării invenției de către unitate.

La calcularea acestor drepturi, trebuie să se aibă în vedere efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau aportul economic al invenției, așa cum prevede art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991. Instanța trebuie să aplice pe cât posibil criterii obiective în determinarea acestui cuantum, criterii care pot viza utilitatea și valoarea invenției, raționalizări și economii obținute în procesul de producție ca urmare a aplicării invenției sau, eventual, valorificarea produselor obținute prin aplicarea invenției. Notă : Legea nr. 64/1991 a fost republicată în baza Legii nr. 28/2007, în M.Of . nr. 541 din 8.08.2007, iar în urma renumerotării articolelor, art. 62 a devenit art. 63, păstrând același conținut.

ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 2551 din 15 aprilie 2008 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții A.V., D.I., N.M. (în calitate de moștenitoare a defunctului N.G.), O.I., P.M. si V.M. (în calitate de moștenitoare a defunctului V.N.) au chemat în judecată S.C. C. S.A. Borzești și au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite reclamanților, rezultate din aplicarea în producție fără acordul reclamanților, a brevetului de invenție nr. l10038-Bl pentru anul 2003, sume ce se ridică la valoarea de 324.480 lei.

Reclamanții arată că la data de 29.12.1995 a fost emis brevetul de invenție nr. 11 0038-B1 pentru "procedeu de obținere a gamabutirolactonei , prin hidrogenarea anhidridei maleice". În fiecare an s-a efectuat un calcul al drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, după cum urmează : pentru anul 2000 s-a convenit 7% din valoarea avantajelor economice obținute, afectate de cheltuielile financiare aferente, având ca reper anul 1991, cu o pondere de cheltuieli financiare de 26,81 % ; pentru anul 2001, a fost păstrat procentul de 7% din valoarea avantajelor economice care au fost de 4.412.394.542 lei vechi, cu cheltuieli financiare de exploatare de 25,8% rezultând 3.273.996.175 lei vechi ; pentru anul 2002 s-au calculat avantajele economice în cuantum de 3.047.953.856 lei vechi.

În schimb, de această dată, ponderea cheltuielilor financiare cu exploatarea a fost de 83,94%. Dat fiind procentul foarte ridicat al cheltuielilor financiare, reclamanții nu au fost de acord cu încheierea unui alt contract și, în această situație, pârâta a folosit invenția fără acordul reclamanților. Reclamanții au solicitat ca la stabilirea drepturilor ce li se cuvin să nu se fie luate în calcul cheltuielile financiare, ci numai cuantumul avantajelor economice și au arătat că, dată fiind atitudinea pârâtei, în anul 2003 nu s-a putut finaliza un nou contract de cesiune a brevetului. Se solicită ca pârâta să fie obligată la plata unei cote de 40% din avantajele economice rezultate în urma aplicării invenției în anul 2003. Prin sentința civilă nr. 1466/2006, Tribunalul Bacău a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1.367,046.941,31 ROL, cu titlu de despăgubiri civile.

 Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 61, art. 66 și art. 67 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție și dispozițiile Regulamentului de aplicare a acestei legi aprobat prin HG nr.152/1992, care prevăd că drepturile autorului unei invenții se stabilesc prin contract încheiat între acesta și societatea care o aplică, iar în caz de neînțelegeri despăgubirile se determină în funcție de rezultatele economice obținute de acea societate. Instanța a reținut că pârâta a aplicat în cursul anului 2003, în procesul de producție, brevetul de invenție al cărui autori sunt reclamanții și față de împrejurarea că negocierile dintre părți cu privire la suma cuvenită autorilor-reclamanți au eșuat, a apreciat că procentul de 40% solicitat de reclamanții autori ai brevetului de invenție este corect, astfel încât a obligat pârâta la plata către aceștia a sumei de 136.704,69 RON, stabilită prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.

Prin decizia civilă nr. 322 din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Borzești . Răspunzând motivului de apel prin care se invoca încălcarea de către prima instanța a principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, Curtea de Apel a reținut că acesta este neîntemeiat, întrucât pârâta a fost legal citată, a depus întâmpinare și acte în susținerea apărării și a fost reprezentată. Motivul de apel conform căruia reclamanților li s­au acordat neîntemeiat drepturile de autor pe anul 2003 în procent de 40% din valoarea avantajelor economice, fără a se avea în vedere cheltuielile financiare, a fost deasemenea considerat ca neîntemeiat.

Instanța de apel a reținut că în absența unui cadru contractual, drepturile bănești cuvenite autorului unei invenții se stabilesc în condițiile Legii nr.64/1991 și ale Regulamentului de aplicare a Legii, aprobat prin HG. nr. 152/1991, în raport de rezultatele economice obținute de societatea utilizatoare a brevetului. În speță, potrivit expertizei contabile efectuate la instanța de fond, avantajele economice obținute de aceasta, în urma utilizării brevetului intimaților au fost stabilite la cuantumul de 3.417.617.358,29 lei, cuantum apropiat celui stabilit de însăși apelantă pentru anul precedent. S-a considerat ca nefiind pertinentă susținerea conform căreia în cursul anului 2003 a utilizat brevetul de invenție doar pentru o perioadă limitată de timp și nu la parametrii optimi întrucât, din înscrisul înregistrat la societatea apelată cu nr. PO 229/22.02.2005 rezultă că în anul 2003 instalația a funcționat conform parametrilor din descrierea brevetului.

 Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A. Borzești , formulând următoarele critici de nelegalitate , întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c .: Se arată că plata drepturilor de autor pentru anul 2003, în procent de 40% din valoarea netă a avantajelor economice, este lipsită de fundament deoarece pentru funcționarea acestei fabricații, S.C. C. S.A. Borzești a efectuat cheltuieli financiare, care se regăsesc în valoare neta a avantajelor economice.

Solicitarea reclamanților de a li se plăti " 40% din avantajele economice rezultate în urma aplicării invenției în anul 2003", este total neîntemeiată și pentru că anterior anului 2003, s-au acordat drepturi bănești în următoarele procente : 10% din valoarea economiilor realizate, cu condiția să nu se depășească 10% din valoarea profitului net, valabil pentru anii 1995, 1996, anul 1997 fiind fără profit și 7% din valoarea avantajelor economice afectate cu cheltuielile financiare aferente pentru anul 1998. Recurenta susține că în raport cu anii precedenți, pretențiile inventatorilor depășesc limita rezonabilului, cu atât mai mult cu cât procedeul a fost folosit doar în ultimele trei luni ale anului 2003 și nu la parametrii din brevet.

Se mai arată că raportul de expertiză contabilă nu este concludent întrucât nu ia în calcul cheltuielile financiare, iar instanța de apel a soluționat cauza în baza acestui raport, luând în considerare doar drepturile pretinse de reclamanți, fără a ține cont de faptul că inventatorii aveau și obligații corelative acestor drepturi și anume obligația să suporte o parte din cheltuielile financiare făcute cu exploatarea invenției, respectiv o cotă de 40% din valoarea cheltuielilor financiare. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursul este fondat și determină admiterea recursului pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din conținutul brevetului nr. 110338B1, invenția "procedeu de obținere a gamabutirolactonei , prin hidrogenarea anhidridei maleice" a fost realizată de către A.V., D.I., N.G., O.I., P.M.

și V.N. la solicitarea pârâtei S.C. C. S.A. Borzești . Prin contractul de negociere nr. 173 din 15.02.1996 s-a convenit ca drepturile bănești cuvenite inventatorilor conform art. 39 din Legea 64/1991 să se acorde „pentru o perioadă de 5 ani, începând cu anul 1995” și să reprezinte ”10% anual din valoarea economiilor rezultate, comparativ cu anul anterior aplicării invenției, cu condiția să nu se depășească 10% din valoarea profitului net.” Drepturile cuvenite inventatorilor s-au renegociat, încheindu-se contractul nr. J287 din 24.11.1998, prin care pârâta s-a obligat să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând „7% din valoarea avantajelor economice afectată cu cheltuielile financiare aferente.” Durata contractului a fost stabilită pentru o perioadă de 5 ani, începând cu anul 1998. În anul 2003 invenția a fost aplicată în ultimele 3 luni ale anului.

Prin adresa nr. PO 1286 din 7.10.2003, inventatorii solicită unității negocierea unui nou contract, fără însă a preciza care este valoarea drepturilor bănești pe care le pretind sau modalitatea de calculare a acestora. Aceeași poziție a reclamanților este exprimată și prin adresele din 24.11.2003 și din 20.01.2005, pentru ca prin adresa din 25.04.2005 să se solicite „reluarea discuțiilor”, făcându-se referire la „cele stabilite în întâlnirea din 22.02.2005” și să se solicite stabilirea unei date pentru negocieri și comunicarea ponderii cheltuielilor financiare în cheltuielile de producție. În urma comunicării ponderii cheltuielilor financiare ca fiind de 40%, prin adresa nr. 6109/31.05.2005, inventatorii aduc la cunoștința pârâtei că nu pot semna „actul adițional”.

Pârâta comunică inventatorilor, prin adresa din 10.06.2005 invitația „de a analiza împreună cu compartimentul specializat problemele de natură economică în vederea detensionării situației și semnării actului adițional și ulterior negocierea unui nou contract”.

În răspunsul comunicat la 20.06.2005, reclamanții își exprimă acordul de a participa la o întrunire a Comisiei de Negociere, așa încât sunt invitați la data de 29.06.2005 la ședința Comisiei de Negociere care își propune „negocierea drepturilor cuvenite autorilor ca urmare a aplicării brevetului 110338 în anul 2003 și încheierea unui nou contract pentru întreaga perioadă de valabilitate a brevetului începând cu anul 2004.” În urma ședinței Comisiei de Negociere, se încheie „procesul verbal nr. 2” din cuprinsul căruia rezultă că „autorii brevetului au propus ca drepturile cuvenite autorilor pentru anul 2003 să fie în procent de 40% din valoarea netă a avantajelor economice”, menționându-se că „valoarea netă a avantajelor reprezintă valoarea brută a economiilor minus 40% din cheltuielile financiare”.

Poziția pârâtei a fost aceea de a propune încheierea unui act adițional la contractul anterior care să cuprindă același condiții de plată a drepturilor bănești. Înalta Curte apreciază că au relevanță în soluționarea litigiului următoarele dispoziții legale: ”Pentru invențiile create și realizate în condițiile art. 5 alin.(1) cu clauză contrară și, respectiv, ale art. 5 alin.(2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.

Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției ”(art.39 din Legea 64/1991, în numerotarea existentă la data sesizării instanței) . În cauză, așa cum rezultă din înscrisurile depuse, pentru perioada pentru care reclamanții solicită plata drepturilor bănești cuvenite, raporturile contractuale anterioare încetaseră, prin expirarea termenului pentru care acestea fuseseră convenite. Instanțele au fost chemate în prezentul litigiu să determine întinderea drepturilor bănești cuvenite inventatorilor în lipsa unor raporturi contractuale și, din această perspectivă, se impune ca în prealabil să se stabilească dacă instanța poate avea o astfel de prerogativă, de suplinire a unui acord contractual în această materie, care este baza (modul de calcul) și care sunt criteriile de determinare a cuantumului acestor drepturilor bănești.

În acord cu instanțele anterioare, Înalta Curte apreciază că, în lipsa unui acord al părților concretizat într-un contract, revine instanței de judecată posibilitatea ca, la sesizarea oricăreia dintre părți, să stabilească cuantumul drepturilor bănești cuvenite inventatorilor, urmare a aplicării invenției de către unitate. În acest sens sunt prevederile art. 5 alin.(6) din Legea 64/1991 care permit instanței de judecată să stabilească, în lipsa acordului părților, prețul contractului privind invenția salariatului ca și dispozițiile art.62 din același act normativ. În ceea ce privește modul de calcul al acestor drepturi și cuantumul lor, Legea stabilește numai că: ”drepturile patrimoniale se stabilesc în funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției”, fără a preciza însă și care este procentul în limita căruia aceste drepturi salariale pot fi recunoscute.

Este însă indiscutabil că la calcularea acestor drepturi instanța trebuie să aibă în vedere efectele economice rezultate din exploatarea brevetului sau aportul economic al invenției, așa cum prevede art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991. În aplicarea acestui text legal în cauză, instanța avea obligația de a stabili, în prealabil, care este cuprinsul criteriilor prevăzute de lege și anume: ”efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului” și „aportul economic al invenției” iar apoi, pe bază de expertiză să determine care este, în cauză, întinderea acestor parametrii. Prima instanță a încuviințat ca obiectiv al expertizei contabile „stabilirea valorilor economice rezultate ca urmare a aplicării invenției pe anul 2003” , fără însă a argumenta de ce acesta ar reprezenta sensul noțiunilor de ”efectele economice și/sau sociale” și „aportul economic” folosite de legiuitor în cuprinsul art. 36 alin.(2) din Lege.

Totodată, instanța a ignorat poziția exprimată de reclamanți sub acest aspect în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 28.06.2005, în care autorii invenției solicitând 40% din „valoarea netă a avantajelor economice”, au arătat că prin „valoare netă a avantajelor” urmează a se înțelege „valoarea brută a economiei minus 40% cheltuieli financiare”. În ceea ce privește cuantumul drepturilor solicitate de inventatori, instanțele au încuviințat cererea reclamanților de fixare a acestui cuantum la 40% din valoarea economiilor, fără a argumenta în vreun fel care sunt criteriile în raport cu care acest cuantum solicitat de reclamanți apare ca fiind legal. Este adevărat că în cauză nu există un acord de voință al părților în determinarea cuantumului drepturilor cuvenite inventatorilor, însă aceasta nu trebuie să lase loc arbitrariului.

Instanța trebuie să aplice pe cât posibil criterii obiective în determinarea acestui cuantum, criterii care pot viza utilitatea și valoarea invenției, raționalizări și economii obținute în procesul de producție ca urmare a aplicării invenției sau, eventual, valorificarea produselor obținute prin aplicarea invenției. Nu în ultimul rând vor putea fi avute în vedere, sub aspectul întinderii drepturilor cuvenite inventatorilor, raporturile contractuale anterioare existente între părți precum și raporturi contractuale ale unității cu alți salariați inventatori pentru invenții apropriate ca natură și importanță cu cea realizată de reclamanți. În toate cazurile însă, instanța va trebui să-și motiveze hotărârea atât sub aspectul criteriilor în funcție de care s-a oprit la un anumit cuantum al drepturilor stabilite pentru inventatori, cât și sub aspectul întinderii acestor drepturi.

Pe cale de consecință, reținând că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 36 alin.(2) din Legea 64/1991, că instanța a încuviințat acordarea drepturilor bănești cuvenite inventatorilor în cuantumul solicitat de aceștia, fără a administra probe pentru stabilirea acestui cuantum și fără a identifica criterii de determinare a cuantumului acordat, Înalta Curte apreciază că nu a existat o cercetare a fondului litigiului, astfel încât în baza art. 304 pct. 9 C.p.c . raportat la art. 312 alin.(3) C.p.c ., a admis recursul declarat de pârâtă și a casat hotărârea recurată . În baza art. 297 C.p.c ., a fost admis apelul declarat de pârâtă, a fost desființată sentința Tribunalului Bacău și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.