ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2220/2003

La

data de 13 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de S.C. „I.”

S.A. și S.C. „D.” S.A. Buzău împotriva deciziei civile nr.791/A din 18

decembrie 2000 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 13 mai 2003 iar pronunțarea s-a

amânat la 27 mai 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții

I.G., G.A., A.D., D.V., B.D., P.G., D.I.și C.G., reprezentați prin I.G., au

chemat în judecată pe pârâții : Institutul de Cercetări și Experimentări

Metalurgice și S.C. „D.” S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,

pârâții să fie obligați la achitarea drepturilor bănești de autor privind

invenția: „Procedeu pentru mărirea randamentului cuptoarelor industriale și

Cuptor Industrial cu randament îmbunătățit”.

Tribunalul

București – secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr.117/23.02.1996, a

respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că deși pârâta S.C. „D.” S.A. a

solicitat efectuarea unei expertize tehnice, nu a mai stăruit a mai fi

efectuată, iar reclamanții neînsușindu-și această probă, au susținut că

documentația în tocmită de ei este corectă pentru suma de 185.000.000 lei, cu

atât mai mult cu cât nu a fost contestată de pârâtă.

Curtea

de Apel București, prin decizia civilă nr.791/18.12.2000, în fond după casare a

admis cererea formulată de reclamanți, iar pârâții au fost obligați să

plătească reclamanților drepturile bănești de autor privind invenția „Procedeu

pentru mărirea randamentului cuptoarelor industriale și Cuptor cu randamentul

îmbunătățit nr.77715/1981, după cum urmează:

-

I.G.                 - 625.060.270 lei

-

G.A.                           -  89.262.764 lei

-

A.D.                            -  89.262.764 lei

-

D.V.                            - 106.950.096 lei

-

B.D.                            -   89.262.764 lei

-

P.G.               -    56.473.200 lei

-

D.I.                                         -    35.922.004 lei

-

C.G.               -   89.262.764 lei

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din cuprinsul expertizei

efectuată în apel rezultă că beneficiarul invenției, pârâta S.C. „D.” S.A. are

de achitat colectivului de inventatori pentru invenția brevetată sub nr.77.715,

drepturi bănești în sumă de 1.380.559.730 lei, ce a fost defalcată, rvenindu-i

fiecărui reclamant suma menținută în concluziile raportului de expertiză.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs pârâta S.C. „I.” S.A.

București, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile

art.304 pct.8,10, C.proc.civ., deoarece:

-

În mod greșit instanța de apel a reținut calitatea de „pârâtă” a S.C. „I.”

S.A.  pe care a  obligat-o la drepturile bănești față de reclamanți,  de

vreme

ce nu a beneficiat de avantaje economice. Astfel de avantaje au fost obținute

de S.C. „D.” S.A. Buzău cel care a aplicat invenția reclamanților.

Deci,

S.C. „I.” S.A. nu poate fi pârâtă ci este alături de colectivul de autori

beneficiar pentru acoperirea cheltuielilor avansate.

-

Instanța de apel a dat o  apreciere eronată probelor administrate – în sensul

că nu a dispus scoaterea S.C. „I.” S.A. titularul invenției din calitatea

procesuală de pârâtă și includerea acesteia în categoria colectivului de

autori-reclamanți în cauză – ai brevetului nr.77.715/1981, în calitate de

titular al brevetului, care a investit pentru realizarea și aplicarea

invenției.

De

asemenea, a declarat recurs și S.C. „D.” S.A. Buzău împotriva aceleiași decizii

mai sus menționată, criticând-o ca fiind netemeinică deoarece:

-

Invenția realizată de colectivul de autori – reclamanții în cauză – nu a dat

rezultate economice la S.C. „D.” Buzău, ea fiind doar o invenție teoretică.

-

Invenția realizată de reclamanți realizată în cadrul S.C. „I.” București, a

fost o sarcină de serviciu a acestora în cadrul cercetării din metalurgie.

-

Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au stat

la baza sentinței pronunțate, încălcându-se dispozițiile art.261 C.proc.civ.,

acest lucru constituie un motiv de recurs de ordine publică, care poate fi

invocat și chiar din oficiu de instanță.

Recursurile

sunt fondate pentru următoarele considerente.

Potrivit

art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din

cuprinsul textului de lege mai sus enunțat, rezultă că se impune ca orice

hotărâre judecătorească să fie motivată pentru a se da instanțelor superioare

posibilitatea de a controla judecata primelor instanțe. Nerespectarea acestei

reguli este sancționată cu nulitatea hotărârii.

În

speță, instanța de apel, în fond după casare, la stăruința reclamanților I.G.,

G.A., A.D., P.G.,   D.I.,   D.V.,   B.D.  și  C.G., a dispuss efectuarea unei

expertize contabile judiciare de către expertul contabil P.F.

Expertiza

a fost omologată de instanță în sensul că beneficiarul invenției S.C. „D.” S.A.

Buzău are de achitat colectivului de inventatori pentru invenția brevetată sub

nr.77.715/1981 drepturi bănești de autor în sumă de 1.380.559.730 lei, ce a

fost defalcată pentru fiecare dintre reclamanți, conform celor stabilite în

raportul de expertiză. Hotărârea instanței se bazează exclusiv pe raportul de

expertiză contabilă judiciară menționat.

Simpla

mențiune făcută de instanța de apel în sensul că raportul de expertiză a fost

analizat așa cum a fost întocmit de expertul P.F. nu constituie o motivare care

să aibă legătură cu cauza.

Cum

în cauză a mai fost efectuată tot în faza de apel și o altă expertiză întocmită

de expertul L.D.  f. 26-35 dosar apel, instanța trebuia să omologheze motivat

una dintre expertize și să înlăture pe cealaltă tot motivat.

Lipsa

de motivare a omologării raportului de expertiză întocmit de expertul P.F., în

detrimentul raportului de expertiză întocmit de expertul L.D., împiedică

exercitarea controlului judiciar al instanței superioare.

Mai

mult, reclamanții au depus pe parcursul derulării procesului, o notă de calcul

al drepturilor bănești pretinse în acțiunea introductivă – f.46 dosar

nr.2528/1995 al Tribunalului București, care nu a fost avută în vedere de

instanța de apel atunci când a dispus efectuarea în cauză a unei expertize

tehnice judiciară.

Așadar

față de cele reținute, se constată că în cauză, se regăsește motivul de casare

prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., în sensul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și în consecință se vor admite

recursurile declarate de S.C. „I.” S.A. București și S.C. „D.” Buzău –

împotriva deciziei civile nr.791 A/18.12.2000 a Curții de Apel București –

secția a III-a, se va casa hotărârea atacată și în temeiul art.313 C.proc.civ.

se va trimite cauza spre rejudecare a apelului la aceeași instanță – Curtea de

Apel București.

Cu

ocazaia rejudecării, instanța de trimitere va analiza în mod judicios cele

susținute de recurenți în motivele de recurs, precum și cele invocate de

reclamanți în apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

S.C. „I.” S.A. București și de S.C. „D.” S.A. Buzău împotriva deciziei civile

nr.791 A din 18 decembrie 2000 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă.

Casează Decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași

instanțe – Curtea de Apel București – secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.