ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3553/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 352 din 24

iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost admisă acțiunea civilă

formulată și precizată de reclamantul F.I. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA

Onești și în consecință:

A obligat pârâta să plătească

reclamantului F.I. suma de 2.284.679.617 lei brut, reprezentând drepturi

bănești cuvenite în urma exploatării invenției „Procedeu și instalație pentru

separarea hidrocarburilor aromatice”.

A respins cererile de chemare în

judecată formulate de reclamanții B.C.L., prin mandatar F.I. și V.Ș. prin

mandatar F.I. în contradictoriu cu aceeași pârâtă, având ca obiect pretenții.

A respins cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienta G.D., decedată pe parcursul

procesului și confirmată de moștenitorii acesteia U.A.I., Z.R.V.M., prin

mandatar U.A.I., având ca obiect pretenții împotriva aceleiași părți.

S-a luat act că reclamantul F.I. nu

a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:

La data de 31 octombrie 1975 O.S.I.M.,

a eliberat Certificatul de inventator nr. 67932 pe numele titularului

Institutul de Cercetări și Proiectări Tehnologice pentru Rafinării și

Instalații Petrochimice din Ploiești, fiind menționați în calitate de autori ai

invenției denumită „Procedeu și Instalație pentru separarea hidrocarburilor

aromatice” ing. F.I. , ing. D.I.Ș., ing. M.T.A., ing. M.N. și ing. A.T.L.

Potrivit declarației de cesiune

făcută de autorii invenției, aceștia s-au înțeles în sensul stabilirii

contribuției fiecăruia, în mod procentual după cum urmează: F.I.–17%; D.Ș.I.–16,6%;

G.I.D.–16,6%; M.T.A.–16,6%; M.N.–16,6% și A.T.L.–16,6%.

Coautorul M.N. a decedat la data de

19 noiembrie 1994, moștenitoarele acestuia fiind M.C. cu o cotă de ¼, în

calitate de soție supraviețuitoare și B.C.L., cu o cotă de ¾, în

calitate de fiică.

Prin contractul de cesiune

autentificat sub nr. 337 din 12 iunie 1997, coautorul A.T.L. s a concesionat cu

titlu gratuit lui V.Ș., toate drepturile decurgând din calitatea sa de coautor

al invenției.

Coautorul G.I.D. a decedat la data

de 13 februarie 1984, rămânând în calitate de moștenitoare prin legat universal

soția sa intervenientă în cauza de față, decedată la rândul său la data de 25

noiembrie 1999, moștenitorii acesteia fiind Z.R.V.M. și U.A.I., în calitate de

veri, cu câte o cotă de ½ din masa succesorală.

S-a reținut că invenția a fost pusă

în aplicare iar autorii nu au fost recompensați.

Potrivit dispozițiilor art. 66 alin.

(2) din Legea nr. 64/1991, drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru

invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensați sau nerecompensați până la

data intrării în vigoare a prezentei legi (21 ianuarie 1992) se vor negocia

între inventator și unitatea care a aplicat invenția, negocierea începând de la

drepturile bănești maxime cuvenite inventatorului, prevăzute de legea

aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, iar în cazul neînțelegerii

între părți, drepturile bănești se vor stabili potrivit art. 61 din lege.

Având în vedere că cererea pentru

eliberarea brevetului nr. 67932 a fost depusă la data de 7 iunie 1974, rezultă

că existența dreptului autorilor invenției la recompensă, se va stabili în

conformitate cu prevederile Decretului nr. 884/1967 și HCM nr. 2250/1967.

Din raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză rezultă că invenția a fost experimentată în 1986, aplicată în

1987 și parțial 1988 de către pârâtă, în anii 1987 și 1988 observându-se o

creștere a capacității de prelucrare, a scăderii consumului de abur și apă de

răcire în anii 1987 și 1988 față de 1985 și a creșterii consumului de solvent,

în condițiile în care capacitatea de prelucrare a crescut, așa încât economia

postcalculată pentru anul de aplicare 1987 a fost de 6.102.300 lei.

S-a concluzionat că, invenția

prezintă o importanță tehnică deosebită și de faptul că s-a acordat autorilor

premiul „Nicolae Teclu” al Academiei Române, astfel că se justifică aplicarea

art. 36 din HCM nr. 2250/1967 care prevede majorarea recompensei cu 50% în

asemenea situații.

A reținut instanța de fond că,

simpla împrejurare că în anul 1988 pârâta nu a raportat profit, nu este de

natură să conducă la concluzia că lipsa profitului s-a datorat pierderilor

înregistrate ca urmare a aplicării procedeului ce face obiectul invenției.

Că, singura parte îndreptățită la

recompensare este reclamantul F.I. , care a promovat acțiunea în termenul

general de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Faptul că reclamanții V.Ș. și B.C.L.

l-au împuternicit pe F.I. să îi reprezinte în judecată nu face să retroactiveze

exercitarea acestui drept, întrucât reprezentarea nu poate fi decât expresă,

fiind încălcate dispozițiile art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâta SC R. SA Onești și reclamantul V.Ș., iar B.C. a formulat

cerere de aderare.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 81/Ap din 8 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de

reclamantul V.Ș. și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta B.C.L. și

în consecință:

A admis acțiunea formulată de

reclamanții B.C.L. și V.Ș., prin mandatar F.I.

A obligat pârâta să plătească

reclamantului V.Ș. suma de 2.230.620.676 lei brut, iar reclamantei B.C.L. suma

de 1.669.759.157 lei brut, reprezentând drepturi bănești cuvenite în urma

exploatării invenției „Procedeu și instalație pentru separarea hidrocarburilor

aromatice”.

A păstrat restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A respins apelul formulat de pârâta

SC R. SA Onești.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că în anul 1997 când a acordat procură de

reprezentare, reclamanta B.C.L. a ratificat actele îndeplinite de F.I. fără a

avea împuternicire și l-a mandatat pentru reprezentarea intereselor sale în

continuare.

Depunerea procurii nu poate fi interpretată

ca o cerere proprie de chemare în judecată, ci ca o însușire a acțiunii.

Față de concluziile raportului de

expertiză și a celor din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni care constată că

invenția a fost aplicată și nerecompensată, înregistrându-se o creștere a

eficienței economice, a apreciat instanța de apel, că acțiunea este întemeiată.

Conform expertizei tehnice efectuate

în cauză eficiența economică a producției a fost calculată la nivelul anului

1985 și 1987, la consum și producție, stabilindu-se o eficiență economică de

13.877.000 lei.

Chiar dacă producția de extract

aromat a rămas aproximativ aceeași, în cei doi ani, nu se poate trage concluzia

că invenția nu a adus avantaje economice pârâtei, întrucât pe lângă extractul

aromat se obținea și un alt produs rafinat.

Pentru considerentele expuse a

respins ca nefondat apelul pârâtei.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC

R. SA Onești, a declarat recurs, invocând, în esență, că aplicarea invenției nu

a generat beneficii economice sau de altă natură, nu răspundea la toate

exigențele impuse de aplicarea ei în practică, astfel că se impunea respingerea

acțiunii.

Referitor la cererile de chemare în

judecată formulate de V.Ș. și B.C.L., a invocat faptul că au fost introduși

după expirarea termenului de prescripție a acțiunii.

La data de 23 septembrie 2004,

intimații au depus la dosar, contractul de tranzacție nr. 190 din 10 martie

2004, încheiat între recurenta SC R. SA Onești și pârâții intimați, prin care,

la art. 2.4. și stipulează că părțile au hotărât să renunțe la orice litigiu

aflat pe rolul instanțelor de judecată.

Art. 3.2. din contractul de

tranzacție nr. 190 din 10 martie 2004, stipulează că „Prezentul contract,

reprezintă voința părților și înlătură orice altă înțelegere verbală dintre

aceștia, anterioară sau ulterioară încheierii lui”.

Față de voința părților din proces

manifestată și materializată în contractul de tranzacție nr. 190 din 10 martie

2004, în temeiul art. 246 alin. (1) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la

judecata recursului declarat de pârâta SC R. SA Onești împotriva deciziei nr.

81/Ap din 8 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act că pârâta SC R. SA Onești a

renunțat la judecarea recursului declarat împotriva deciziei 81/Ap din 8

noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.