ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Prahova sub nr. 3502/2006 reclamanții F.I., V.Ș. și B.C. au

solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice

să le plătească daunele create de reprezentantul său SC R. SA Onești, constând

în despăgubiri bănești, penalizări aferente sumelor indexate la data primei

plăți și despăgubiri morale în cuantum de câte 20.000 RON pentru fiecare

reclamant.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că fac parte din colectivul de inventatori ai invenției „Procedeu și

instalație de separare a hidrocarburilor aromatice”, având o certă valoare

științifică și tehnico-economică, pentru care a fost acordat premiul „Nicolae

Teclu” al Academiei Române.

Reclamanții au susținut că deși

le-au fost acordate despăgubiri prin hotărâri judecătorești, cererile de

executare care au urmat s-au caracterizat prin abuzuri și prejudicierea lor.

Tribunalul Prahova prin sentința

civilă nr. 751 din 4 iulie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că

reclamanții și-au întemeiat-o în drept pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

art. 66 din Legea nr. 64/1991 și Regula nr. 53 din Regulamentul de aplicare al

Legii nr. 64/1991.

Tribunalul a reținut sub un prim

aspect că din sentința civilă nr. 352/2002 a Tribunalul Brașov și respectiv

decizia civilă nr. 81/2002 a Curții de Apel Brașov rezultă că reclamantul F.I.

are de recuperat de la SC R. SA Onești suma de 2.284.769.617 lei, reclamantul

V.Ș. suma de 2.230.620.676 lei iar reclamanta B.C. 1.669.759.157 lei.

S-a mai stabilit că prin contractul

de tranzacție nr. 190 din 10 martie 2004 reclamanții au convenit cu SC R. SA

Onești ca plata sumelor datorate să fie efectuată eșalonat între 1 aprilie

2004-31 decembrie 2004 și întrucât ei s-au înscris în tabelul creditorilor SC

R. SA Onești în dosarul nr. 449/E/2005 al Tribunalul Brașov, au posibilitatea

să-și recupereze sumele.

În fine, tribunalul a mai motivat că

din prevederile art. 66 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 și Regula 53 din

Regulament rezultă că Statul este reprezentat prin unitățile titulare de brevet

de invenție și prin alte unități care au aplicat invențiile și nu prin

Ministerul Finanțelor Publice care nu are deci calitate procesuală activă.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

281 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care a reiterat

motivarea instanței de fond, arătând și că reclamanții au drepturi de creanță

certe, lichide și exigibile împotriva SC R. SA Onești iar Statul Român nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, neinvocând un temei de drept dar motivându-și

calea de atac în sensul nelegalității hotărârilor pronunțate în cauză.

S-a susținut în esență că invenția a

fost cesionată Statului Român care are calitate procesuală activă, că SC R. SA

se află în stare de insolvență iar dispozițiile Legii 64/1991, care constituie

o reglementare reparatorie, au prioritate.

Reclamanți au mai susținut că SC R.

SA nu a respectat dispozițiile contractului de tranzacție, astfel încât

acțiunea lor trebuia să fie admisă.

Intimata pârâtă Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Prahova a formulat întâmpinare solicitând

respingerea recursului ca nefondat.

În faza de judecată a recursului nu

s-au depus la dosar înscrisuri noi cu caracter probatoriu.

Examinând actele și lucrările

dosarului instanța reține că recursul este nefondat în sensul considerațiilor

ce succed.

Prin recurs, deși invocă

nelegalitatea hotărârilor, recurenții se limitează la a susține doar, în

esență, că au dreptul de a primi despăgubiri din partea Statului Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Or, prevederile art. 66 alin. (2)

din Legea nr. 64/1991 și Regula 53 din Regulamentul de aplicare a acestuia

stabilesc în mod neechivoc că în astfel de situații Statul este reprezentat de

unitățile titulare de brevet de invenție și prin unitățile care au aplicat

invențiile, iar nu prin Ministerul Finanțelor Publice. Pe de altă parte, este

cert stabilit că reclamanții sunt titularii unui titlu executoriu care a și

fost pus în executare, insolvența debitoarei și dificultățile pe care le au

recurenții reclamanți în recuperarea creanțelor neputând fi considerate ca

temeiuri de casare ori modificare a deciziei atacate.

În fine, în această materie specială

nu poate fi primită susținerea recurenților reclamanți privitoare la

„garantarea de către stat” a creanțelor lor. În consecință, cum hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice în totalitate, recursul va fi

respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții F.I., V.Ș. și B.C. împotriva deciziei civile nr. 281 din

6 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 martie 2007.