ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84/ S din 28 martie 2002, Tribunalul Brașov în baza art. 257 C. pen., a condamnat-o pe inculpata B.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de date de mită.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 4 ani închisoare.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul L.E. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 26, raportat la art. 248 C. pen., combinat cu art. 248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului L.E., pentru săvârșirea de instigare la infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 248 – art. 248

1

C. pen., combinat cu art. 258 C. pen., și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul H.F.L. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului H.F.L., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu referire la art. 289 C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 357 C. proc. pen., s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 248

1

C. pen., a aplicat inculpaților L.E. și H.F.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a drepturilor de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.S. și L.E. durata arestării preventive începând cu data de 28 ianuarie 1999 până la 9 aprilie 1999 pentru inculpata B.S. și din data de 3 februarie 1999 până la 1 aprilie 1999 pentru inculpatul L.E.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata B.S. a sumei de 543.000.000 lei și a sumei de 10.000 dolari S.U.A., în folosul statului.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul L.E. a sumei de 543.000.000 lei și a sumei de 20.000 dolari S.U.A., în folosul statului.

În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că Regionala C.F.R. Brașov nu a formulat pretenții civile în cauză.

A respins pretențiile civile formulate de SC C.F. SA Brașov.

În baza art. 353 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de partea civilă SC C.F. SA Brașov de înființare a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților.

A respins cererea formulată de numitul C.L. privind intervenția la latura civilă a procesului penal.

În cursul anului 1998 inculpatul L.E. îndeplinea funcția de director economic al Regionalei C.F.R. Brașov, având totodată calitatea de membru al Consiliului de Administrație al S.C.C.F. Brașov SA, iar inculpatul H.F.L. îndeplinea funcția de director executor al S.C.C.F. Brașov.

Între cele două societăți, Regionala C.F.R. Brașov și SC C.F. SA Brașov existau raporturi contractuale comerciale, aceasta din urmă prestând către prima, diverse servicii care intrau în obiectul său de activitate. În consecință, pentru serviciile prestate Regionala C.F.R. Brașov datora S.C.C.F. Brașov SA sume mari de bani, cu titlu de preț pe care nu le putea achita datorită lipsei de lichidități, urmare, în special, a blocajului financiar în care se găsea.

Pe fondul acestei situații directorii celor două societăți, respectiv inculpații L.E. și H.F.L. au inițiat fără a avea girul consiliului de administrație o procedură de decontare a datoriilor prin intermediul ordinelor de compensare R., instrumente emise de R. și puse la îndemâna anumitor agenți economici tocmai pentru a rezolva situația blocajului financiar existent la nivelul celor mai multe societăți comerciale printre care și R.

În acest sens, inculpatul L.E. trebuia să procure ordine de compensare de la societăți care aveau datorii către Regionala C.F.R. Brașov, apoi aceste ordine erau cedate S.C.C.F. pentru a stinge datoriile între cele două societăți după care urmau să fie „vândute” unor societăți interesate de achiziționarea lor, S.C.C.F. primind în schimb C.E.C. - urile barate cu plata la 30 zile de la emitere; inițiativa a aparținut inculpatului L.E. și tot el s-a oferit să găsească societăți interesate de achiziționarea ordinelor de compensare.

Pentru a procura ordine de compensare R., inculpatul L.E. a luat legătura cu diverse societăți care aveau datorii către Regionala C.F.R. Brașov, somându-le să-și plătească datoriile chiar și prin intermediul ordinelor de compensare R. pe care este dispus să le accepte.

A obținut astfel ordine de compensare R. după care a contactat-o pe inculpata B.S., o pensionară în vârstă de 53 de ani.

Inculpata B.S. era interesată de achiziționarea de ordine de compensare R. pentru diverse societăți comerciale care odată intrate în posesia ordinelor putea să-și stingă temporar datorii către R. sau alți creditori, în momentul în care nu aveau disponibil în cont; de altfel, ea a fost aceea care l-a contactat inițial pe inculpatul L.E. și i-a sugerat derularea unor asemenea operațiuni însă în acel moment inculpatul L.E. a refuzat-o, întrucât nu era interesat pentru moment de asemenea operațiuni și nu avea încredere în ea întrucât nu o cunoscuse până atunci.

Contactată fiind de inculpatul L.E., l-a sfârșitul lunii septembrie 1998, inculpata B.S. s-a deplasat la Brașov unde s-a întâlnit cu inculpatul L.E. și au negociat tranzacționarea ordinelor de compensare în schimbul unor foloase; inculpata B.S. urma să primească în urma acestor tranzacții 5 % din valoarea ordinelor de compensare, iar inculpatul L.E., același procent.

La începutul lunii octombrie 1998, inculpata B.S. după ce fusese în prealabil anunțată de inculpatul L.E. că procurase ordine de compensare, s-a deplasat la Brașov însoțită de martorii H.I.S. și F.S.A. pentru a procura ordine de compensare de la Regionala C.F.R. Brașov, prin intermediul inculpatului L.E., pentru două societăți comerciale interesate de achiziționarea unor asemenea ordine: G. SC E. SRL București și SC M.P.C. Galați.

În aceeași zi s-au deplasat la Brașov, dar cu autoturisme diferite, reprezentanții celor două societăți, din partea G. SC E. București – C.M., N.M., M.G. și D.G., iar din partea SC M.P.C. Galați s-a deplasat la Brașov, numita D.P. și P.V.

B.S. a solicitat reprezentanților celor două societăți să aibă asupra lor actele și ștampilele firmelor, C.E.C. - uri barate cu plata la 30 de zile semnate și ștampilate, însă necompletate, precum și suma de bani pretinsă cu titlu de comision; a lăsat să se înțeleagă că urma să procure ordine de compensare de la o societate cu profil feroviar din Brașov, făcând uz de influență pe care o avea asupra unor funcționari cu atribuții de conducere, fără a le preciza însă numele; a respins cererea reprezentanților celor două societăți de a fi însoțită la societatea de unde urma să fie procurate ordinele de compensare și le-a solicitat să-i înmâneze o procură prin care să fie împuternicită să ridice ordinele de compensare; a motivat această atitudine prin aceea că dorea să-și „protejeze sursa”.

La data de 1 octombrie 1998, inculpata B.S. s-a întâlnit în Brașov într-un loc dinainte stabilit cu reprezentanții firmei G. SC E. SRL București de la care a luat actele firmei pe care le-a dus inculpatului L.E., spre verificare. După ce actele au fost verificate, inculpatul L.E. i-a comunicat inculpatei B.S. că are ordine de compensare R., în valoare de 4.215.000.000 lei și că pentru a le ridica trebuie să-i înmâneze un C.E.C. barat și să aducă ștampila firmei.

Inculpata B.S. a luat legătura cu C.M. solicitându-i să completeze C.E.C. - ul și să pregătească ștampila firmei după care s-a întâlnit cu aceasta, a luat C.E.C. - ul seria KO36 nr. 0006012 și ștampila G. SC E. SRL București și le-a dus inculpatului L.E. de unde a ridicat ordinele de compensare.

În cursul aceleiași zile, inculpata B.S. s-a întâlnit la Restaurantul R.N. din Brașov cu reprezentanții G. SC E. SRL București cărora le-a înmânat o parte din ordinele de compensare primind în lei și valută comisionul aferent valorii acestora, respectiv 273.500.000 lei; întrucât reprezentanții G. SC E. SRL București nu avea asupra lor suficienți bani pentru achitarea întregului comision, calculat la valoarea ordinelor de compensare procurate, aceștia s-au întors la București doar cu o parte din ordinele de compensare. În aceeași seară însă martorul M. s-a întors la Brașov unde a găsit-o la Hotelul A.P. pe inculpata B.S. căreia i-a mai achitat suma de 148.000.000 lei, primind restul ordinelor de compensare.

În aceeași zi, spre seară, inculpata B.S. l-a sunat pe inculpatul L.E. stabilind să se întâlnească la Spitalul jud. Brașov pentru a-i înmâna comisionul; cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul a primit, cu acea ocazie, o pungă care conținea 210.000.000 lei bani pe care și i-a însușit.

Cei doi inculpați au hotărât, de asemenea, ca a doua zi să se întâlnească pentru a efectua o tranzacție similară în vederea procurării ordinelor de compensare R. pentru SC M.P.C. Galați.

La data de 2 octombrie 1998, inculpata B.S. s-a deplasat din nou la Regionala C.F.R. Brașov, singură, având asupra ei actele firmei SC M.P.C. Galați, un C.E.C. semnat și ștampilat însă necompletat și ștampila firmei. A obținut la acea dată ordine de compensare în valoare de aproximativ 400.000.000 lei; ordinele de compensare au fost predate de inculpata B.S. martorului P.V. în aceeași zi, la Restaurantul T. din Brașov, iar comisionul primit a fost de 16.000.000 lei.

În mod similar au procedat inculpații B.S. și L.E. de încă trei ori, în cursul lunii octombrie, fiind procurate în această lună pentru SC M.P.C. SRL Galați ordine de compensare în valoare de 800.000.000 lei, 2.125.000.000 lei și, respectiv 3.340.000.000 lei. La fiecare tranzacție s-a perceput un comision de 10 % din valoarea ordinelor de compensare, în total 666.000.000 lei, bani pe care inculpata B.S. i-a împărțit în mod egal cu inculpatul L.E.

De fiecare dată, la predarea ordinelor de compensare către B.S. și primirea C.E.C. - urilor era prezent în biroul directorului L.E. și inculpatul H.F.L., care nu a primit nici un folos personal de pe urma acestor tranzacții însă, prezența sa era obligatorie pentru că ordinele de compensare trebuiau transmise mai întâi către C.S.S.F. Brașov pentru stingerea datoriilor dintre această societate și Regionala C.F.R. Brașov și abia apoi transmise celor două societăți comerciale amintite: G. SC E. SRL București și SC M.P.C. SRL Galați; practic, societatea care transmitea ordinele de compensare către G. SC E. SRL București și SC M.P.C. SRL Galați a fost S.C.C.F. Brașov deși între acesta din urmă și cele două societăți comerciale nu exista nici un raport contractual.

C.E.C. - urile emise de SC M.P. SRL Galați în favoarea S.C.C.F. Brașov deși au fost semnate de reprezentantul acestei societăți și ștampila societății au fost completate de fiecare dată de către inculpatul L.E. în biroul său de la Regionala C.F.R. Brașov.

În cursul lunii octombrie 1998, inculpatul L.E. a contactat-o telefonic pe inculpata B.S. solicitându-i să ia legătura cu reprezentanții firmei SC G. SC E. SRL București pentru a înlocui fila C.E.C. emisă în favoarea S.C.C.F. Brașov seria KO36 nr. 0006012 cu o altă filă C.E.C., care să nu aibă completată data emiterii.

Inculpata B.S. a luat legătura cu martorul N.M. care a emis o nouă filă CEC, seria KO36 nr. 0006013 pentru suma de 4.215.000.000 lei semnată de reprezentanta societății, martora O.M., și ștampilată cu ștampila G. SC E. SRL București și care a fost adusă la Brașov de martorul I.C. și predată inculpatei B.S. care, la rândul ei, a înmânat-o inculpatului L.E.; fila C.E.C. seria KO36 nr. 0006012 a fost restituită către G. SC E. SRL București prin intermediul inculpatei B.S.

În cursul aceleiași luni, reprezentanții G. SC E. SRL București au luat legătura cu inculpata B.S., solicitându-i să trateze cu reprezentanții S.C.C.F. Brașov eșalonarea plății ordinelor de compensare întrucât pentru moment nu aveau disponibil în cont.

Inculpata B.S. a acceptat cererea, solicitând cu titlu de comision 7 % din valoarea ordinelor de compensare; întrucât reprezentanții G. SC E. SRL București au acceptat, inculpata B.S. a luat legătura cu inculpatul L.E. care a fost de acord cu eșalonarea plății; la fel și inculpatul H.F.L.

În acest sens, martorul N.M. a venit la Brașov, având asupra lui semnate și ștampilate două file C.E.C. seriile K036 nr. 0006017 și nr. 0006018, în valoare de 2.000.000.000 lei și respectiv 2.215.000.000 lei pe care le-a lăsat inculpatei B.S. în locul filei C.E.C. seria K036 nr. 0006013.

Inculpata B.S. a primit pentru această operațiune suma de 30.000 dolari S.U.A. din care, 10.000 dolari S.U.A. i-a păstrat pentru sine, iar restul de 20.000 dolari S.U.A. i-a înmânat directorului L.E., pentru serviciul prestat.

La data la care C.E.C. - urile emise de G. SC E. SRL București și SC M.P.C. SRL Galați au fost introduse de către S.C.C.F. Brașov la bancă în vederea decontării, s-a refuzat onorarea lor din cauza lipsei de disponibil în cont.

Atât inculpatul L.E. cât și inculpatul H.F.L. au depus diligențe pentru a determina pe cele două societăți comerciale să-și alimenteze conturile pentru ca S.C.C.F. Brașov să-și recupereze paguba însă acest lucru nu a fost posibil datorită situației financiare dezastroase a celor două societăți. Paguba totală creată de S.C.C.F. Brașov este de 10.480.005.000 lei, din care pe parcursul urmăririi penale s-a recuperat suma de 1.855.530.000 lei de la G. SC E. SRL București.

Apelul parchetului vizează cuantumul pedepselor, pe care le consideră neîndestulătoare, inculpații consideră că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar partea civilă apreciază că respingerea pretențiilor este nejustificată.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 306/ Ap din 16 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, partea civilă SC C.F.B. SA și de inculpații L.E., H.F.L. și B.S. împotriva sentinței penale nr. 84/2002 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.

Obligă partea civilă SC C.F.B. SA și pe inculpații L.E. și H.F.L. la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpata B.S. la 1.050.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul de 450.000 lei pentru apărător din oficiu.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă SC C.F.B. SA și inculpații L.E., B.S. și H.F.L.

Prin recursul declarat de parchet, hotărârea instanței de apel este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților L.E. și H.F.L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și respectiv art. 40 din Legea nr. 82/1991, precum și pentru aplicarea unor pedepse blânde, față de caracterul continuat al infracțiunilor comise și de prejudiciul important cauzat.

Partea civilă SC C.F.B. SA prin recursul declarat, a reluat motivele din apel, respectiv a cerut reaprecierea probelor și astfel să se constate că în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea de despăgubiri civile.

Inculpata B.S. prin recursul declarat, a criticat hotărârea instanței de apel ca de altfel și sentința penală, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând atât reducerea pedepsei precum și dispunerea suspendării condiționate a executării acesteia, în baza art. 81 C. pen., în raport de vârsta de 58 ani, starea precară a sănătății sale dar și a soțului său.

Inculpații L.E. și H.F.L. prin recursurile declarate, au cerut reevaluarea probatoriului și în final să se dispună, achitarea lor, socotindu-se total nevinovați, pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se actele și probele administrate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se rețin următoarele:

De la data de 18 februarie 2003 data înregistrării recursurilor pe rolul Curții și până la data de 21 ianuarie 2005 când au avut loc dezbaterile în fond ale acestora, s-au dispus două întreruperi în desfășurarea judecății.

Astfel, de la 19 martie 2004 la 15 octombrie 2004, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost suspendată judecarea recursurilor de mai sus, ca urmare a sesizării Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63

2

, art. 65 alin. (1), art. 292 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) și ale art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., ridicată de recurentul-intimat inculpat L.E.

În această situație s-a trimis dosarul Curții Constituționale și care prin decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, a respins excepția, ca neîntemeiată.

Dosarul a fost restituit la 15 octombrie 2004, dată după care, s-a reluat desfășurarea judecării recursurilor.

Apoi, în ședința publică din 21 ianuarie 2005, din nou, același inculpat recurent-intimat L.E., a ridicat excepția de neconstituționalitate, de data aceasta cu privire la alt text de lege, respectiv ale art. 385

12

C. proc. pen., apreciind că ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2) și art. 124 alin. (2) din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea ședinței publice din 21 ianuarie 2005 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (republicată) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

S-a reținut că, art. 385

12

C. proc. pen., nu are legătură cu soluționarea cauzei de față.

După aceasta, în aceeași ședință, au început dezbaterile în fond, ale recursurilor de față, pronunțarea amânându-se la 11 februarie 2005, deoarece inculpatul L.E. a declarat recurs împotriva încheierii din 21 ianuarie 2005, nemulțumit fiind că i s-a respins a doua cerere de sesizare a Curții Constituționale.

În aceste condiții, dosarul a fost înaintat, potrivit competenței, Completului de 9 judecători, în vederea soluționării recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Completului de 9 judecători, prin decizia nr. 52 din 14 februarie 2005, a respins recursul declarat de inculpatul L.E. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2005, ca nefondat.

Față de cele expuse, pronunțarea asupra recursurilor s-a impus a fi amânată succesiv la 11 februarie 2005, 25 februarie 2005, 10 martie 2005 și în final pentru astăzi 23 martie 2005.

Evaluând piesele dosarului, în raport de criticile aduse de parchet, partea civilă și cei trei inculpați și enunțate mai sus, precum și din oficiu, se constată că probatoriul a fost apreciat corect, situația de fapt reținută, demonstrând aceasta și fiind în deplin acord cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de fiecare inculpat și care este de o gravitate deosebită.

În consecință, hotărârea atacată va fi menținută și sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârșite, iar vinovăția penală a fiecărui inculpat, este temeinic dovedită. Pedepsele aplicate precum și modalitatea de executare dispusă, de asemeni, sunt în limitele legale, neimpunându-se modificări.

Se fac aceste aprecieri pornindu-se și de la regimul juridic al Ordinelor de compensare tip R., ce sunt titluri de valoare și sunt folosite de furnizorul de energie electrică, pentru plata prin compensare a datoriilor, pe care la rândul său, le are față de proprii furnizori. Deci, ordinele de compensare circulă într-un cadru strict și de reciprocitate, pentru a nu se bloca relațiile economice contractuale și în lipsa fondurilor financiare.

Ori, aceste dispoziții ale legii, în speță, au fost fraudate de cei 3 inculpați, prin înțelegere prealabilă. Astfel, nu numai că nu au avut girul Consiliului de administrație pe care nu l-au informat asupra acestui mod de stingere a obligațiilor contractuale, dar și pentru faptul că, S.C.C.F. Brașov (societățile la care inculpatul H.F.L. era director executiv) nu avea datorii, față de R.

În realitate, aceste ordine de compensare, în valoare de peste 11 miliarde lei, au fost trazacționate în biroul inculpatului L.E. în perioada octombrie - noiembrie 1998 de către acest inculpat împreună cu inculpatul H.F.L., ambii fiind sprijiniți de inculpata B.S., în favoarea unor firme private și în schimbul unor cecuri cu plată la 30 zile de la predare, deși legal nu o puteau face.

Ne referim la firmele G. SC E. SRL București și SC M.P.C. Galați.

După cum s-a reținut, acest mod de „lucru” fiind nelegal, utilizarea se constată că, este realmente un abuz, ordinele de compensare, neputându-se a fi date contra numerar, ci sunt de folosit pentru plată, prin compensarea datoriilor reciproce, ale partenerilor contractuali.

Este locul a se sublinia deci, că, textul art. 248 C. pen. (reținut în sarcina celor doi inculpați L.E. și H.F.L.) și care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu, nu face nici o diferențiere între proprietatea publică și cea privată, iar abuzul funcționarului public se pedepsește la fel, indiferent dacă fapta are ca urmare producerea unei pagube în patrimoniul public sau în proprietatea privată, a unei unități dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen.

În consecință, apărarea formulată de inculpați în acest sens, nu poate a fi primită, atâta vreme cât, proprietatea este ocrotită egal indiferent de titular.

Se mai constată că, pretențiile părții civile recurente, temeinic și legal au fost respinse, aceasta având la îndemână oricând, punerea în executare a titlurilor executorii pe care le are dar nu le-a valorificat.

Ne referim la contractele ajunse la termen, și neonorate dar și la faptul că această societate de C.F. Brașov, în vederea recuperării pagubei, a depus toate diligențele într-o cauză conexă și care se afla în faza cercetării penale în dosarul nr. 7/9/1999 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov (a se vedea mențiunea expresă în acest sens, a rechizitoriului din cauză).

Pentru toate cele analizate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate.

Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă SC C.F.B. SA și inculpații L.E., B.S. și H.F.L. împotriva deciziei penale nr. 306/ Ap din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurenții inculpați și partea civilă la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2005.