ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2203/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1113 din 8 aprilie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul F.V.D., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: În speță este pusă în discuție legalitatea unei sancțiuni disciplinare dispusă pentru difuzarea către presă, fără acordul instituției, a unor informații din analiza proprie a reclamantului, realizată fără raportare la o metodologie comună, privind consumurile de combustibil ale autoturismelor ce deservesc membrii autorității pârâte, sursa informațiilor primite și difuzate mass-mediei fiind reclamantul.

Instanța de fond a apreciat că fapta reținută în sarcina reclamantului prin actul de sancționare constă în aceea că a întocmit din proprie inițiativă o lucrare pe care nu a înaintat-o superiorilor săi ierarhici, speculând datele reale existente - la care avea acces în funcția ocupată - prin raportarea acestora la indicatori neutilizați în metodologia comună și fiind singurul care cunoștea conținutul acestei lucrări, a difuzat presei, fără acordul instituției, informații din această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției și membrilor săi. Având în vedere aceste considerente și față de impactul pe care respectivele analize l-au avut asupra prestigiului instituției, instanța de fond a reținut că în mod corect s-au constatat și sancționat abaterile disciplinare reglementate de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1113 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul F.V., prin care s-a solicitat, în principal, admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, și în subsidiar, admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, aceasta fiind dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond, examinând fondul pretenției, a stabilit în mod eronat că acțiunea promovată este neîntemeiată și a concluzionat greșit că reclamantul este răspunzător de întocmirea unui material de analiză a eficienței și performanței Direcției transporturi a Senatului, în calitate de director, și că recurentul, fiind singurul care cunoștea conținutul lucrării în discuție, a difuzat presei, fără acordul instituției, informații din această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției și membrilor săi. Recurentul a arătat că instanța de fond în mod abuziv a ignorat aspectul presiunii politice exercitate în sensul eliminării persoanei sale din instituție și a schimbat înțelesul vădit neîndoielenic al presiunilor exercitate de către membrii Biroului permanent al Senatului asupra Secretarului general.

De asemenea, recurentul a precizat că instanța de fond a constatat în mod eronat că analizele efectuate au creat impact asupra prestigiului instituției, în condițiile în care impactul l-a avut situația reală de fapt. Or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind accesul liber la informații publice, aceste informații ar fi putut fi puse la dispoziția presei, întrucât informațiile transmise de către reclamant șefului ierarhic superior nu sunt informații clasificate sau exceptate de la accesul liber la informații, în sensul art. 12 din Legea nr. 544/2001, informațiile privind execuția bugetară, cheltuielile instituției fiind informații care nu pot fi clasificate și constituie informații de interes public conform legii.

Cu toate acestea, curtea de apel a constatat în mod neîntemeiat că în mod corect s-au constatat și sancționat abaterile disciplinare reglementate de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006, întrucât la lit. h) chiar dacă fapta ar fi existat informațiile nu puteau fi considerate secrete deoarece nu aveau acest caracter, iar la lit. i) proba acestei manifestări lipsește cu desăvârșire. În fine, reclamantul a mai arătat că din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului sancțiunea disciplinară a fost aplicată fără a fi arătate probele certe care stau la baza procesului verbal nr. 1284 din 8 iunie 2007, a raportului nr. XXXV/1980 din 12 iunie 2998 și a referatului nr. 1207/2007.

Prin urmare, a solicitat recurentul a se constata că documentele de procedură mai sus enunțate și Ordinul Secretarului general al Senatului nr. 548 din 13 iunie 2008 nu sunt susținute de un probatoriu indiscutabil aferent, cu privire la existența faptelor imputate. Prin întâmpinare intimatul Senatul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivându-se în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică. Recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 548 din 13 iunie 2007 emis de Secretarul general al Senatului reclamantul F.V.D., director al Direcției transporturi din cadrul Departamentului pentru informatică, buget, contabilitate și logistică a Senatului României a fost sancționat disciplinar cu revocarea din funcția de conducere ocupată, reținându-se săvârșirea de către acesta a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că reclamantul a întocmit din proprie inițiativă o lucrare pe care nu a înaintat-o superiorilor săi ierarhici, speculând datele reale existente (la care avea acces prin funcția ocupată) prin raportarea acestora la indicatori neutilizați în metodologia comună, și a difuzat presei (fiind singura persoană care cunoștea conținutul acestei lucrări), fără acordul conducerii instituției, informații din această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției Senatului și membrilor acesteia.

Realitatea faptelor reținute în sarcina reclamantului F.V.D., deținătorul unei funcții publice parlamentare de conducere în cadrul structurilor de specialitate ale Senatului României, este confirmată de probatoriul cu înscrisuri (procesul-verbal al Comisiei de disciplină nr. 1175 din 31 mai 2007, referatul nr. 1207 din 1 iunie 2007 privind rezultatele activității de cercetare prealabilă desfășurate de comisia de disciplină, procesul-verbal nr. 1284 din 8 iunie 2007, raportul nr. XXXV/1890 din 12 iunie 2007 privind concluziile activității de cercetare disciplinară desfășurate de comisia de disciplină) administrat în cauză, acestea constituind conținutul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 79 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 7/2006 (nerespectarea reglementărilor legale referitoare la confidențialitatea lucrărilor) și de art. 79 alin. (2) lit. i) din același act normativ (manifestări care au adus atingere prestigiului Parlamentului).

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 7/2006, funcționarii publici parlamentari au obligația să nu știrbească, în orice împrejurare, prin activitatea desfășurată și conduita personală, prestigiul funcției și al Parlamentului, iar conform dispozițiilor art. 4 din același act normativ funcționarii publici parlamentari au obligația să păstreze secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice parlamentare, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

În plus, funcționarii publici parlamentari, pe temeiul normei de trimitere instituite prin dispozițiile art. 92 din Legea nr. 7/2006, au obligația respectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici, care dispun, printre altele, că funcționarilor publici le este interzis să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitățile autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, să dezvăluie informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, să dezvăluie informațiile la care au acces în exercitarea funcției publice, dacă această dezvăluire este de natură să prejudicieze imaginea sau drepturile instituției [alin. (2) lit. a), c) și d)], precum și pe cele ale dispozițiilor art. 9 din același act normativ, care stipulează că relațiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcționarii publici desemnați în acest sens de conducătorul autorității sau instituției publice, în condițiile legii.

Chiar în situația în care ar fi fost vorba de informații de interes public, acestea trebuiau furnizate mass-mediei nu de reclamant ci, cum prevede expres art. 3 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Sancțiunea disciplinară a revocării din funcția de conducere ocupată și de trecere pe o funcție de execuție, prevăzută de art. 80 lit. f) din Legea nr. 7/2006, a fost aplicată recurentului cu respectarea dispozițiilor art. 81 din aceeași lege, după cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea reclamantului și prin luarea în considerare a criteriilor de individualizarea indicate la alin. (3). În raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar instanța de fond a procedat în mod corect, prin hotărârea atacată, la respingerea acțiunii reclamantului, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de F.V.D.

împotriva sentinței civile nr. 1113 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.V.D. împotriva sentinței civile nr. 1113 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.