ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2203/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1113

din 8 aprilie 2008 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamantul F.V.D., în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

În speță este pusă în

discuție legalitatea unei sancțiuni disciplinare dispusă pentru

difuzarea către presă, fără acordul instituției, a

unor informații din analiza proprie a reclamantului, realizată fără

raportare la o metodologie comună, privind consumurile de combustibil ale

autoturismelor ce deservesc membrii autorității pârâte, sursa

informațiilor primite și difuzate mass-mediei fiind reclamantul.

Instanța de fond a apreciat

că fapta reținută în sarcina reclamantului prin actul de

sancționare constă în aceea că a întocmit din proprie

inițiativă o lucrare pe care nu a înaintat-o superiorilor săi

ierarhici, speculând datele reale existente - la care avea acces în funcția

ocupată - prin raportarea acestora la indicatori neutilizați în

metodologia comună și fiind singurul care cunoștea

conținutul acestei lucrări, a difuzat presei, fără acordul instituției,

informații din această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției

și membrilor săi.

Având în vedere aceste considerente

și față de impactul pe care respectivele analize l-au avut asupra

prestigiului instituției, instanța de fond a reținut că în

mod corect s-au constatat și sancționat abaterile disciplinare reglementate

de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006, motiv pentru care

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr.

1113

din 8 aprilie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul F.V.,

prin care s-a solicitat, în principal, admiterea recursului și casarea

sentinței cu trimitere spre rejudecare, și în subsidiar, admiterea

căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și

admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost

formulată.

A

învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că sentința

instanței de fond este nelegală și netemeinică, aceasta

fiind dată cu încălcarea esențială și aplicarea

greșită a legii. Instanța de fond, examinând fondul

pretenției, a stabilit în mod eronat că acțiunea promovată

este neîntemeiată și a concluzionat greșit că reclamantul

este răspunzător de întocmirea unui material de analiză a

eficienței și performanței Direcției transporturi a

Senatului, în calitate de director, și că recurentul, fiind singurul

care cunoștea conținutul lucrării în discuție, a difuzat

presei, fără acordul instituției, informații din

această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției și

membrilor săi. Recurentul a arătat că instanța de fond în

mod abuziv a ignorat aspectul presiunii politice exercitate în sensul

eliminării persoanei sale din instituție și a schimbat

înțelesul vădit neîndoielenic al presiunilor exercitate de către

membrii Biroului permanent al Senatului asupra Secretarului general.

De

asemenea, recurentul a precizat că instanța de fond a constatat în

mod eronat că analizele efectuate au creat impact asupra prestigiului

instituției, în condițiile în care impactul l-a avut situația

reală de fapt. Or, potrivit dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind

accesul liber la informații publice, aceste informații ar fi putut fi

puse la dispoziția presei, întrucât informațiile transmise de

către reclamant șefului ierarhic superior nu sunt informații

clasificate sau exceptate de la accesul liber la informații, în sensul

art. 12 din Legea nr. 544/2001, informațiile privind execuția

bugetară, cheltuielile instituției fiind informații care nu pot

fi clasificate și constituie informații de interes public conform legii.

Cu toate acestea, curtea de apel a constatat în mod neîntemeiat că în mod

corect s-au constatat și sancționat abaterile disciplinare

reglementate de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006,

întrucât la lit. h) chiar dacă fapta ar fi existat informațiile nu

puteau fi considerate secrete deoarece nu aveau acest caracter, iar la lit. i)

proba acestei manifestări lipsește cu desăvârșire.

În

fine, reclamantul a mai arătat că din perspectiva jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului sancțiunea disciplinară a

fost aplicată fără a fi arătate probele certe care stau la

baza procesului verbal nr. 1284 din 8 iunie 2007, a raportului nr. XXXV/1980 din 12 iunie 2998 și a referatului nr. 1207/2007. Prin urmare,

a solicitat recurentul a se constata că documentele de procedură mai

sus enunțate și Ordinul Secretarului general al Senatului nr. 548 din

13 iunie 2008 nu sunt susținute de un probatoriu indiscutabil aferent, cu

privire la existența faptelor imputate.

Prin

întâmpinare intimatul Senatul României a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, motivându-se în esență că hotărârea atacată

este legală și temeinică.

Recursul este nefondat.

Prin Ordinul nr. 548 din 13 iunie 2007 emis de Secretarul general al

Senatului reclamantul F.V.D., director al Direcției transporturi din

cadrul Departamentului pentru informatică, buget, contabilitate și

logistică a Senatului României a fost sancționat disciplinar cu

revocarea din funcția de conducere ocupată, reținându-se

săvârșirea de către acesta a abaterilor disciplinare

prevăzute de art. 79 alin. (2) lit. h) și i) din Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului public parlamentar, cu modificările

și completările ulterioare, constând în aceea că reclamantul a

întocmit din proprie inițiativă o lucrare pe care nu a înaintat-o

superiorilor săi ierarhici, speculând datele reale existente (la care avea

acces prin funcția ocupată) prin raportarea acestora la indicatori

neutilizați în metodologia comună, și a difuzat presei (fiind

singura persoană care cunoștea conținutul acestei lucrări),

fără acordul conducerii instituției, informații din

această lucrare, aducând astfel prejudicii instituției Senatului

și membrilor acesteia.

Realitatea

faptelor reținute în sarcina reclamantului F.V.D., deținătorul unei

funcții publice parlamentare de conducere în cadrul structurilor de

specialitate ale Senatului României, este confirmată de probatoriul cu

înscrisuri (procesul-verbal al Comisiei de disciplină nr. 1175 din 31 mai

2007, referatul nr. 1207 din 1 iunie 2007 privind rezultatele

activității de cercetare prealabilă desfășurate de

comisia de disciplină, procesul-verbal nr. 1284 din 8 iunie 2007, raportul

nr. XXXV/1890 din 12 iunie 2007 privind concluziile activității de

cercetare disciplinară desfășurate de comisia de

disciplină) administrat în cauză, acestea constituind conținutul

abaterilor disciplinare prevăzute de art. 79 alin. (2) lit. h) din Legea

nr. 7/2006 (nerespectarea reglementărilor legale referitoare la

confidențialitatea lucrărilor) și de art. 79 alin. (2) lit. i)

din același act normativ (manifestări care au adus atingere

prestigiului Parlamentului). Se reține că, potrivit

dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 7/2006, funcționarii publici

parlamentari au obligația să nu știrbească, în orice

împrejurare, prin activitatea desfășurată și conduita

personală, prestigiul funcției și al Parlamentului, iar conform

dispozițiilor art. 4 din același act normativ funcționarii

publici parlamentari au obligația să păstreze secretul de

serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu

faptele, informațiile sau documentele de care iau

cunoștință în exercitarea funcției publice parlamentare, în

condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

În plus, funcționarii publici parlamentari, pe temeiul normei de trimitere

instituite prin dispozițiile art. 92 din Legea nr. 7/2006, au

obligația respectării prevederilor art. 7 din Legea nr. 7/2004

privind Codul de conduită al funcționarilor publici, care dispun,

printre altele, că funcționarilor publici le este interzis să

exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu

activitățile autorității sau instituției publice în

care își desfășoară activitatea, să dezvăluie

informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele

prevăzute de lege, să dezvăluie informațiile la care au

acces în exercitarea funcției publice, dacă această

dezvăluire este de natură să prejudicieze imaginea sau

drepturile instituției [alin. (2) lit. a), c) și d)], precum și

pe cele ale dispozițiilor art. 9 din același act normativ, care

stipulează că relațiile cu mijloacele de informare în masă

se asigură de către funcționarii publici desemnați în acest

sens de conducătorul autorității sau instituției publice,

în condițiile legii. Chiar în situația în care ar fi fost vorba de

informații de interes public, acestea trebuiau furnizate mass-mediei nu de

reclamant ci, cum prevede expres art. 3 din Legea nr. 544/2001 privind liberul

acces la informațiile de interes public, cu modificările și

completările ulterioare, prin intermediul compartimentului pentru

relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Sancțiunea

disciplinară a revocării din funcția de conducere ocupată

și de trecere pe o funcție de execuție, prevăzută de

art. 80 lit. f) din Legea nr. 7/2006, a fost aplicată recurentului cu

respectarea dispozițiilor art. 81 din aceeași lege, după

cercetarea prealabilă a faptei imputate și după audierea

reclamantului și prin luarea în considerare a criteriilor de individualizarea

indicate la alin. (3).

În

raport de cele mai sus arătate, cum motivele de recurs invocate în

cauză nu sunt întemeiate iar instanța de fond a procedat în mod

corect, prin hotărârea atacată, la respingerea acțiunii

reclamantului, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de F.V.D. împotriva

sentinței civile nr. 1113 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.V.D.

împotriva sentinței civile nr. 1113 din 8 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.