ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3069/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3069/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin sentința nr. 91 din 12 iulie 2008 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâte și autentificat sub nr. 581/12/03.2005 BNP F.M. din Moreni. Apelurile, declare de pârâții SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI și SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva acestei sentințe, au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 212 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI și SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE.
Cât privește recursul declarat de pârâta SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat întrucât, deși legal citată cu mențiunea de achita 6 lei taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Se constată, astfel, că obligația ce îi revenea, sub aspectul timbrajului, nu este satisfăcută. Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997:”(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.” Potrivit art. 3 din O.G. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997:”(2) În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă valoarea este de peste 1000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă valoarea este de peste 10000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei." Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru: ”cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.” Cât privește recursul declarat de SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI se va reține că au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În esență, această recurentă a susținut că decizia atacată este insuficient motivată, că acțiunea revocatorie este condiționată de nașterea sau măsura stării de insolvabilitate, că nu s-a dovedit frauda debitorului și nici complicitatea la fraudă a terțului. Recurenta a mai susținut și că hotărârile celor două instanțe sunt netemeinice și sub aspectul stabilirii situației de fapt. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul acestei recurente pentru următoarele considerente: Cât privește primul motiv, Curtea reține că critica, astfel cum a fost dezvoltată, nu se poate circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.
civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne că a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-a întemeiat acțiunea ori apărarea. În aceste condiții, sunt nefondate susținerile pârâtei recurente în sensul că decizia recurată nu ar fi fost motivată de către instanța de apel, dimpotrivă, aceasta apreciind în mod corect și motivat situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză.
Obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005, asupra imobilelor care fac obiectul acestui contract, era instituit sechestru de către Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, procesul verbal de sechestru fiind înscris in Registrul de somații de la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Târgoviște sub nr. 118/2004. Cu toate acestea, însă, eliberarea extrasului de carte funciară cu mențiunea "fără sarcini" a fost eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița, după preluarea activității de carte funciară de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
În momentul în care s-a solicitat eliberarea extrasului, era obligatorie, conform legii, și cercetarea registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni de către asistentul registrator din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, lucru care nu a fost făcut. Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public al unei instituții publice nu poate fi imputabilă organul fiscal și, cu atât mai mult, nu poate profita unui cumpărător de rea-credință care, la momentul înstrăinării bunurilor, avea cunoștință despre indisponibilizarea lor, așa cum rezultă din:
Procesul verbal de sechestru nr. 18140 din 21 mai 2004 a fost semnat de debitoare, prin reprezentant;
Semnarea procesului verbal de sechestru presupune cunoașterea conținutului acestuia, inclusiv a mențiunii de pe verso-ul acestuia, precum că un exemplar va fi comunicat la Judecătoria Tâ rgoviște;
Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de reprezentantul legal al SC T.A.I.J.T.L. SA - H.L. și de cel al cumpărătoarei - SC A.T.V. SRL, B.P.V., viitoare H.
Vânzarea a avut loc la câteva zile de la înființarea S.C. A.V. S.R.L., societatea s-a înființat la data de 03 martie 2005, iar vânzarea a avut loc la data de 12 martie 2005;
Administrarea societății cumpărătoare s-a realizat alternativ de soția - H.P.V., mama - P.C. și tatăl - H.D., ai lui H.L. Fiind o afacere de familie, este greu de presupus că aceștia nu aveau cunoștință despre ceea ce înfăptuiesc împreună.
Numitul H.L. prin adresa înregistrată la sediul A.F.P. Târgoviște sub nr. 2478 din 24 ianuarie 2005, deci anterior înstrăinării imobilelor, solicita organului fiscal suspendarea executării silite "pornită împotriva imobilului de la adresa Târgoviște, care este și sediul social al societății". Drept urmare, față de aceste considerente, apreciem că sustragerea de sub sechestru și înstrăinarea imobilelor s-au făcut în deplină cunoștință de cauză și cu rea-credință, atât de către vânzător , cât și de cumpărător, motiv pentru care în mod corect că instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005 și a dispus anularea acestuia. Criticile formulate de recurenta parată, precum că societatea avea în patrimoniu și alte bunuri care puteau să fie supuse executării silite nu au relevanță, întrucât obiectul litigiului îl constituie contractul de vânzare-cumpărare al imobilului asupra căruia era instituită o măsură asiguratorie. De asemenea, nici susținerile referitoare la faptul că prețul obținut în urma vânzării a servit la stingerea parțială a debitului nu pot fi reținute. Niciun bun indisponibilizat nu poate fi înstrăinat decât cu acordul creditorului, ori, în speță, acesta nu s-a cerut. Neîncasarea debitelor la bugetul general consolidat al statului constituie un prejudiciu cert în acest buget. Așadar, Înalta Curte găsește nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Cât aceste critici de netemeinicie, ele nu pot fi analizate în calea recursului, unde se exercită exclusiv un control de legalitate nu și de netemeinicie ca în fața instanței de apel. În consecință, conform art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC
T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei nr. 212 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.