ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3069/2009

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată că prin sentința nr. 91 din 12 iulie 2008 a Tribunalului Dâmbovița s-a

admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare încheiat de pârâte și autentificat sub nr. 581/12/03.2005

BNP F.M. din Moreni.

Apelurile, declare de pârâții SC

T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI și SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva acestei sentințe,

au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 212 din 28 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs pârâții SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI și SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE.

Cât privește recursul declarat de pârâta

SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE, acesta urmează a fi anulat ca netimbrat întrucât, deși

legal citată cu mențiunea de achita 6 lei taxă judiciară de timbru și un timbru

judiciar de 0,15 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Se

constată, astfel, că obligația ce îi revenea, sub aspectul timbrajului, nu este

satisfăcută.

Potrivit art. 20 din Legea nr.

146/1997:”(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. (2) Dacă taxa

judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar

elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul

când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere,

după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea

inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea

obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea

acțiunii sau a cererii.”

Potrivit art. 3 din O.G. 32/1995

modificată prin Legea nr. 123/1997:”(2) În cazul în care cererile prevăzute la

alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o

valoare mai mare de 1.000 lei, se aplică timbre judiciare de 1,5 lei, dacă

valoarea este de peste 1000 lei, se aplică timbre judiciare de 3 lei, iar dacă

valoarea este de peste 10000 lei, se aplică timbre judiciare de 5 lei."

Art. 9 din același act normativ prevede

că, pentru: ”cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi

primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul

nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform

prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.”

Cât privește recursul declarat de SC

T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI se va reține că au fost invocate prevederile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În esență, această recurentă a susținut

că decizia atacată este insuficient motivată, că acțiunea revocatorie este

condiționată de nașterea sau măsura stării de insolvabilitate, că nu s-a

dovedit frauda debitorului și nici complicitatea la fraudă a terțului.

Recurenta a mai susținut și că hotărârile celor două instanțe sunt netemeinice

și sub aspectul stabilirii situației de fapt.

Analizând decizia prin prisma criticilor

formulate, Înalta Curte va respinge recursul acestei recurente pentru

următoarele considerente:

Cât privește primul motiv, Curtea reține

că critica, astfel cum a fost dezvoltată, nu se poate circumscrie motivului

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., se observă lesne că a fost invocat în mod nefondat deoarece

hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii

în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod

separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-a

întemeiat acțiunea ori apărarea. În aceste condiții, sunt nefondate susținerile

pârâtei recurente în sensul că decizia recurată nu ar fi fost motivată de către

instanța de apel, dimpotrivă, aceasta apreciind în mod corect și motivat situația

de fapt pe baza probelor administrate în cauză.

Obiectul prezentei cauze îl constituie

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 581 din 12 martie 2005.

Din probatoriul administrat în cauză,

rezultă cu certitudine că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005, asupra imobilelor care fac

obiectul acestui contract, era instituit sechestru de către Administrația Finanțelor

Publice Târgoviște, procesul verbal de sechestru fiind înscris in Registrul de

somații de la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Târgoviște sub nr.

118/2004. Cu toate acestea, însă, eliberarea extrasului de carte funciară cu

mențiunea "fără sarcini" a fost eliberat de Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Dâmbovița, după preluarea activității de carte funciară

de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. În momentul în

care s-a solicitat eliberarea extrasului, era obligatorie, conform legii, și

cercetarea registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni de către asistentul

registrator din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, lucru

care nu a fost făcut.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public al unei

instituții publice nu poate fi imputabilă organul fiscal și, cu atât mai mult,

nu poate profita unui cumpărător de rea-credință care, la momentul înstrăinării

bunurilor, avea cunoștință despre indisponibilizarea lor, așa cum rezultă din:

din 21 mai 2004 a fost semnat de debitoare, prin reprezentant;

presupune cunoașterea conținutului acestuia, inclusiv a mențiunii de pe

verso-ul acestuia, precum că un exemplar va fi comunicat la Judecătoria Tâ rgoviște;

semnat de reprezentantul legal al SC T.A.I.J.T.L. SA - H.L. și de cel al cumpărătoarei

- SC A.T.V. SRL, B.P.V., viitoare H.

la înființarea S.C. A.V. S.R.L., societatea s-a înființat la data de 03 martie 2005,

iar vânzarea a avut loc la data de 12 martie 2005;

s-a realizat alternativ de soția - H.P.V., mama - P.C. și tatăl - H.D., ai lui H.L.

Fiind o afacere de familie, este greu de presupus că aceștia nu aveau cunoștință

despre ceea ce înfăptuiesc împreună.

la sediul A.F.P. Târgoviște sub nr. 2478 din 24 ianuarie 2005, deci anterior înstrăinării

imobilelor, solicita organului fiscal suspendarea executării silite

"pornită împotriva imobilului de la adresa Târgoviște, care este și sediul

social al societății".

Drept urmare, față de aceste

considerente, apreciem că sustragerea de sub sechestru și înstrăinarea

imobilelor s-au făcut în deplină cunoștință de cauză și cu rea-credință, atât

de către vânzător , cât și de cumpărător, motiv pentru care în mod corect că

instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 581 din 12 martie 2005 și a dispus anularea acestuia.

Criticile formulate de recurenta parată,

precum că societatea avea în patrimoniu și alte bunuri care puteau să fie

supuse executării silite nu au relevanță, întrucât obiectul litigiului îl

constituie contractul de vânzare-cumpărare al imobilului asupra căruia era

instituită o măsură asiguratorie.

De asemenea, nici susținerile referitoare

la faptul că prețul obținut în urma vânzării a servit la stingerea parțială a

debitului nu pot fi reținute. Niciun bun indisponibilizat nu poate fi înstrăinat

decât cu acordul creditorului, ori, în speță, acesta nu s-a cerut. Neîncasarea debitelor

la bugetul general consolidat al statului constituie un prejudiciu cert în

acest buget.

Așadar, Înalta Curte găsește nefondat și

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condițiile în

care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea

unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale,

interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Recurenta circumscrie, practic, motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critici de netemeinicie și nu de

nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Cât aceste

critici de netemeinicie, ele nu pot fi analizate în calea recursului, unde se

exercită exclusiv un control de legalitate nu și de netemeinicie ca în fața

instanței de apel.

În consecință, conform art. 312 C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de pârâta SC. A.V. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva

deciziei nr. 212 din 28 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC T.A.I.J.T.L. SA GĂIEȘTI împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.