ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2253/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 2199 din 17

decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost

respinse cererile formulate de judecătorii V.V., C.O. și C.G. și

s-a dispus validarea rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor de la curți de apel,

tribunale și judecătorii, organizat în perioada 2 octombrie – 15

decembrie 2009, precum și amânarea validării rezultatelor

obținute de judecătorii P.A.M. și S.D., până la

soluționarea recursurilor formulate împotriva hotărârilor Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurentul C.G., judecător în cadrul

Tribunalului Călărași, s-a înscris și a participat la

concurs, candidând pentru funcția de președinte la Tribunalul Călărași, și a obținut media finală 8,03,

clasându-se pe poziția a doua.

Împotriva Hotărârii nr. 2199 din 17

decembrie 2009 recurentul C.G. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, republicată, solicitând anularea acesteia în parte, cu

privire la validarea concursului pentru ocuparea funcției de

președinte al Tribunalului Călărași, organizat în perioada

octombrie – 15 decembrie 2009.

Criticile sale privesc aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

invocându-se neregularități înregistrate în cursul

desfășurării probelor scrise, psihologic și management.

Totodată, recurentul a invocat

și excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2), (3)

și (5) din Regulamentul de organizare și desfășurare a

concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 320/2006.

În motivarea acestei excepții

recurentul a susținut, în esență, că dispozițiile

regulamentare amintite sunt nelegale pentru că nu oferă

candidaților posibilitatea de a contesta, separat, proba care constă

în prezentarea proiectului de management, deși notarea acestuia se bazează

„într-o proporție foarte mare pe subiectivismul membrilor comisiei”.

Printr-o cerere ulterioară,

recurentul a invocat și nulitatea hotărârii atacate ca urmare a

nemotivării acesteia în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 317/2004, completând în acest fel motivele de recurs.

Prin întâmpinarea formulată, C.S.M.

a cerut, în primul rând, respingerea excepției de nelegalitate a

dispozițiilor art. 15 alin. (2), (3) și (5) din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006, susținând, în esență,

că este vădit nefondată.

Referitor la fondul recursului, C.S.M. a

susținut, în esență, că actul administrativ atacat este

legal, cerând respingerea recursului ca nefondat.

nelegalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2), (3) și (5) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006, Înalta Curte

reține că aceasta este inadmisibilă pentru motivele care vor fi

prezentate în continuare.

Așa cum rezultă din actele

cauzei, recurentul a invocat excepția de nelegalitate, fără ca,

în conținutul cererii să se refere în vreun mod la dispozițiile

legale în raport cu care ar urma să fie verificată legalitatea

dispozițiilor art. 15 alin. (2), (3) și (5) din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006 a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Or, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1)

fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările și

completările ulterioare, instanța (în fața căreia este

invocată excepția de nelegalitate), constatând că de actul

administrativ (vizat de excepție) depinde soluționarea litigiului pe

fond, va sesiza, prin încheiere motivată, instanța de contencios

administrativ competentă și va suspenda cauza (cu judecarea

căreia fusese sesizată).

Deci, cu alte cuvinte, motivarea

încheierii (de către instanța în fața căreia a fost

invocată excepția de nelegalitate), reprezintă o condiție

de admisibilitate a sesizării instanței de contencios administrativ

competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Or, pentru motivarea încheierii de

sesizare, este absolut necesar ca excepția de nelegalitate să fie

motivată de autorul ei cel puțin prin indicarea prevederilor legale

în raport cu care apreciază ca fiind nelegal actul administrativ vizat de

excepție.

Astfel, la rândul său, motivarea

excepției de nelegalitate de către autorul acesteia reprezintă o

condiție de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței de

contencios administrativ competentă, condiție care trebuie

verificată de instanța în fața căreia a fost invocată.

Astfel fiind, instanța de recurs

reține că cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ competentă și, astfel, excepția de nelegalitate

invocată, sunt inadmisibile.

Hotărârii nr. 2199 din 17 decembrie 2000 a Plenului C.S.M., a cărei

anulare s-a cerut.

Prin motivul invocat ulterior, recurentul

a susținut că hotărârea atacată este lovită de

nulitate nefiind motivată conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

ceea ce este lipsit de temei.

Astfel, prin Hotărârea nr. 2199/2009,

Plenul C.S.M., pe de o parte, a validat rezultatele concursului organizat în

perioada 2 octombrie – 15 decembrie 2009 pentru numirea în funcții de conducere

la Curți de apel, tribunale și judecătorii, iar, pe de

altă parte, a respins cererile unor judecători, între care și

recurentul, cu privire la rezultatele concursului la care au participat

și, totodată, a dispus amânarea validării rezultatelor

obținute de alți doi judecători.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 republicată, hotărârile

C.S.M., luate în plen sau în secții, se motivează, dar din

conținutul considerentelor Hotărârii nr. 2199/2009 rezultă

că aceasta conține referiri complete privind susținerile

recurentului cu privire la faptele și dispozițiile legale invocate,

precum și argumentele avute în vedere pentru soluția de respingere a

cererii recurentului, care „a contestat modul de organizare a concursului

și rezultatele tuturor probelor, dar, în special, nota obținută

la proba privind prezentarea proiectului…”.

Astfel fiind, instanța de recurs

reține că Hotărârea nr.2199/2009 a fost motivată, în ceea

ce privește contestația formulată de recurent, în mod corespunzător

cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Prin cererea de recurs formulată

inițial, recurentul nu s-a raportat la vreunul dintre motivele

prevăzute la art. 304-304

1

C. proc. civ., susținerile sale

referindu-se, în esență, la modul în care i-a fost evaluat proiectul

de management în raport cu ceilalți doi contracandidați cu care a

concurat pentru funcția de președinte la Tribunalul

Călărași.

Or, evaluarea proiectelor de management

constituie o prerogativă a Comisiei de examinare c, care derivă din

dreptul de apreciere conferit de lege.

De altfel, recurentul, în cadrul

susținerilor sale nu a invocat critici de nelegalitate privind organizarea

și desfășurarea concursului și nu a invocat încălcarea

unor dispoziții legale în baza cărora s-a realizat concursul

respectiv.

În concluzie, pentru considerentele de

mai sus, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 15 alin. (2), (3) și (5) din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea C.S.M. nr. 320/2006.

Respinge recursul declarat de C.G.

împotriva Hotărârii nr. 2199 din 17 decembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.