ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2003

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 922, pronunțată la 29 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei Societatea de Asigurare Reasigurare A.S.B. SA București, împotriva pârâtei SC S.I. SA Buzău, pe care a obligat-o să plătească reclamantei 136.740.906 lei cu titlul de despăgubiri, 23.496.958 lei dobânzi și 1.710.200 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că SC A.D.C. SRL Constanța a închiriat de la societatea pârâtă, subsolul magazinului D., cu destinația desfacere mărfuri industriale, în baza contractului de închiriere nr. 2416/1998. Datorită precipitațiilor din perioada 22 - 23 iunie 1999, canalul colector din zona centrală a municipiului nu a funcționat, astfel încât subsolul a fost inundat, iar mărfuri în valoare de 136.740.906 lei, care erau proprietatea societății A.D.C.

SRL Constanța, asigurate în baza unei polițe pentru incendii și calamități – asigurător fiind reclamanta, au fost degradate. Societatea pârâtă, care, în baza unui contract încheiat cu R.A.M. Buzău, avea obligația să instaleze la subsolul imobilului un dispozitiv contra refulării apelor în caz de suprasolicitare a rețelei de canalizare, nu a făcut acest lucru, și a fost obligată la plata în baza dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995. Apelul, declarat împotriva acestei sentințe de societatea pârâtă, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 146 pronunțată la 13 februarie 2001, în dosarul nr. 786/2001. Împotriva acestei decizii, pârâta apelantă SC SARAMI SA Buzău, a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 (abrogat) C. proc. civ., pârâta-recurentă critică hotărârea atacată, susținând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece, criticile aduse în apel soluției pronunțată de instanța de fond, au vizat, în principal, culpa ipotetică a apelantei-pârâte în producerea inundației, dedusă din afirmațiile expertului tehnic cu privire la lipsa unui dispozitiv contra refulării. Atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut greșit lipsa unui astfel de dispozitiv, acesta exista la instalația de evacuare a apelor uzate și meteorice. Contractul nr. 281/1996, încheiat între SC S.I. SA și R.A.M. Buzău privește instalația de evacuare a apelor uzate, instalație prevăzută cu dispozitiv contra refulării, însă, aceasta nu a avut nici o legătură cu inundația.

Evenimentul s-a produs din cauza refulării instalației de stingere a incendiilor din afara magazinului, care este proprietatea Primăriei Buzău, și se află în afara magazinului, fiind total independente de instalația pentru care s-a încheiat contractul nr. 281/1996, cu R.A.M. Buzău. Concluzia expertului este corectă, în sensul că și în cazul montării dispozitivului antirefulare pentru cel de al doilea sistem de instalații, inundația tot s-ar fi produs. Soluțiile pronunțate în cauză, mai sunt criticate și pentru că instanțele au ignorat prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurarea și reasigurarea, în sensul că și asiguratul avea obligația să ia măsuri pentru limitarea pagubelor.

La 20 iunie 2002, a fost introdusă în cauză SC R. SA București, care, ca urmare a fuziunii cu recurenta SC S.I. SA, a dobândit calitatea de recurentă. Din examinarea probelor administrate, rezultă că recursul declarat de pârâtă, este fondat. Expertiza tehnică, întocmită în fața instanței de fond de ing. D.I., la Capitolul II „Constatări” (dosarul de fond) precizează că subsolul magazinului a fost inundat „prin încăperea unde se află montată stația de apă pentru instalația de incendiu”, expertul mai precizează că, la fața locului, s-a constatat că există o scurgere în racordul de canalizare, sub care este montată o vană de la instalația de stins incendiu, iar ulterior, după producerea inundației, s-a efectuat o modificare la această scurgere, să se producă direct în racordul de canalizare, fără a mai exista o pâlnie de prea plin.

Concluziile aceluiași raport de expertiză, potrivit căruia SC S.I. SA Buzău avea obligația să monteze pe branșamentul de canalizare un dispozitiv contra refulării, nu poate conduce automat, așa cum a reținut instanța de fond și apel, la atragerea răspunderii societății pârâte, atâta vreme cât constatarea expertizei a stabilit că inundația cauzatoare de pagube s-a produs prin încăperea unde se află stația de apă pentru instalația de incendiu, nu prin branșamentul de canalizare. De altfel, în analiza cauzelor producerii inundației, (dosarul de fond) expertul se limitează numai la emiterea unor ipoteze, în condițiile în care nu s-au făcut verificări privind capacitatea de colectare a tuburilor de canalizare din cauza costurilor ridicate ale unei astfel de operații.

Față de constatările anterioare, expertul evită să precizeze expres în concluziile raportului că inundația s-a datorat lipsei dispozitivului pentru refulare, iar instanțele de fond și apel au reținut greșit, în raport cu constatările și concluziile expertizei, că inundația s-a datorat lipsei acestui dispozitiv. În aceste împrejurări, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie admis. Decizia pronunțată de instanța de apel urmează să fie, conform art. 312 pct. 3 din același cod, modificată în sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte, împotriva sentinței nr. 922/2000 a Tribunalului Buzău și a modificării acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamantă urmează să fie obligată la 10.056.000 lei, reprezentând taxa de timbru, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel și recurs, în favoarea recurentei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei nr. 146 din 13 februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă sentința nr. 922 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Buzău în tot și, în consecință, respinge acțiunea reclamantei, Societatea de Asigurare-Reasigurare A.S.B. SA București. Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 10.056.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2003.