ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2003

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Buzău, prin sentința

civilă nr. 922, pronunțată la 29 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei

Societatea de Asigurare Reasigurare A.S.B. SA București, împotriva pârâtei SC S.I.

SA Buzău, pe care a obligat-o să plătească reclamantei 136.740.906 lei cu

titlul de despăgubiri, 23.496.958 lei dobânzi și 1.710.200 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că SC A.D.C. SRL Constanța a închiriat de la

societatea pârâtă, subsolul magazinului D., cu destinația desfacere mărfuri

industriale, în baza contractului de închiriere nr. 2416/1998.

Datorită precipitațiilor din

perioada 22 - 23 iunie 1999, canalul colector din zona centrală a municipiului

nu a funcționat, astfel încât subsolul a fost inundat, iar mărfuri în valoare

de 136.740.906 lei, care erau proprietatea societății A.D.C. SRL Constanța,

asigurate în baza unei polițe pentru incendii și calamități – asigurător fiind

reclamanta, au fost degradate.

Societatea pârâtă, care, în baza

unui contract încheiat cu R.A.M. Buzău, avea obligația să instaleze la subsolul

imobilului un dispozitiv contra refulării apelor în caz de suprasolicitare a

rețelei de canalizare, nu a făcut acest lucru, și a fost obligată la plata în

baza dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995.

Apelul, declarat împotriva acestei

sentințe de societatea pârâtă, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 146

pronunțată la 13 februarie 2001, în dosarul nr. 786/2001.

Împotriva acestei decizii, pârâta

apelantă SC SARAMI SA Buzău, a declarat recurs.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

și 11 (abrogat) C. proc. civ., pârâta-recurentă critică hotărârea atacată,

susținând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece,

criticile aduse în apel soluției pronunțată de instanța de fond, au vizat, în

principal, culpa ipotetică a apelantei-pârâte în producerea inundației, dedusă

din afirmațiile expertului tehnic cu privire la lipsa unui dispozitiv contra

refulării.

Atât prima instanță, cât și instanța

de apel, au reținut greșit lipsa unui astfel de dispozitiv, acesta exista la

instalația de evacuare a apelor uzate și meteorice.

Contractul nr. 281/1996, încheiat

între SC S.I. SA și R.A.M. Buzău privește instalația de evacuare a apelor

uzate, instalație prevăzută cu dispozitiv contra refulării, însă, aceasta nu a

avut nici o legătură cu inundația.

Evenimentul s-a produs din cauza

refulării instalației de stingere a incendiilor din afara magazinului, care

este proprietatea Primăriei Buzău, și se află în afara magazinului, fiind total

independente de instalația pentru care s-a încheiat contractul nr. 281/1996, cu

R.A.M. Buzău.

Concluzia expertului este corectă,

în sensul că și în cazul montării dispozitivului antirefulare pentru cel de al

doilea sistem de instalații, inundația tot s-ar fi produs.

Soluțiile pronunțate în cauză, mai

sunt criticate și pentru că instanțele au ignorat prevederile art. 26 și 27 din

Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995, privind asigurarea și reasigurarea, în

sensul că și asiguratul avea obligația să ia măsuri pentru limitarea pagubelor.

La 20 iunie 2002, a fost introdusă

în cauză SC R. SA București, care, ca urmare a fuziunii cu recurenta SC S.I. SA,

a dobândit calitatea de recurentă.

Din examinarea probelor

administrate, rezultă că recursul declarat de pârâtă, este fondat.

Expertiza tehnică, întocmită în fața

instanței de fond de ing. D.I., la Capitolul II „Constatări” (dosarul de fond)

precizează că subsolul magazinului a fost inundat „prin încăperea unde se află

montată stația de apă pentru instalația de incendiu”, expertul mai precizează

că, la fața locului, s-a constatat că există o scurgere în racordul de

canalizare, sub care este montată o vană de la instalația de stins incendiu, iar

ulterior, după producerea inundației, s-a efectuat o modificare la această

scurgere, să se producă direct în racordul de canalizare, fără a mai exista o

pâlnie de prea plin.

Concluziile aceluiași raport de

expertiză, potrivit căruia SC S.I. SA Buzău avea obligația să monteze pe

branșamentul de canalizare un dispozitiv contra refulării, nu poate conduce

automat, așa cum a reținut instanța de fond și apel, la atragerea răspunderii

societății pârâte, atâta vreme cât constatarea expertizei a stabilit că inundația

cauzatoare de pagube s-a produs prin încăperea unde se află stația de apă

pentru instalația de incendiu, nu prin branșamentul de canalizare.

De altfel, în analiza cauzelor

producerii inundației, (dosarul de fond) expertul se limitează numai la emiterea

unor ipoteze, în condițiile în care nu s-au făcut verificări privind

capacitatea de colectare a tuburilor de canalizare din cauza costurilor

ridicate ale unei astfel de operații. Față de constatările anterioare, expertul

evită să precizeze expres în concluziile raportului că inundația s-a datorat

lipsei dispozitivului pentru refulare, iar instanțele de fond și apel au

reținut greșit, în raport cu constatările și concluziile expertizei, că

inundația s-a datorat lipsei acestui dispozitiv.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să

fie admis.

Decizia pronunțată de instanța de

apel urmează să fie, conform art. 312 pct. 3 din același cod, modificată în

sensul admiterii apelului declarat de aceeași parte, împotriva sentinței nr. 922/2000

a Tribunalului Buzău și a modificării acesteia, în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Conform dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., intimata-reclamantă urmează să fie obligată la 10.056.000 lei,

reprezentând taxa de timbru, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel și

recurs, în favoarea recurentei-pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei nr. 146 din 13

februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiași părți

și schimbă sentința nr. 922 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Buzău în tot

și, în consecință, respinge acțiunea reclamantei, Societatea de

Asigurare-Reasigurare A.S.B. SA București.

Obligă

intimata-reclamantă la plata sumei de 10.056.000 lei, reprezentând cheltuieli

de judecată în apel și recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 aprilie 2003.