ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1355/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 147, pronunțată la

data de 28 februarie 2001, în dosarul nr. 734/2000, secția comercială a

Tribunalului Buzău a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. Buzău SA,

în contradictoriu cu pârâta, Asociația A.P., prin care a solicitat obligarea

acesteia să-i plătească suma de 14.304.640 lei, cu titlu de credit restant;

suma de 43.109.183 lei, cu titlu de dobânzi aferente și cheltuielile de

judecată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, din

probele administrate rezultând că lucrările agricole finanțate de reclamantă și

executate în beneficiul pârâtei au fost, în totalitate, plătite de aceasta.

Apelul formulat de reclamantă,

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și

de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 792,

pronunțată la data de 13 iunie 2001, în dosarul nr. 3566/2001.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel, analizând sentința

atacată prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale, incidente soluționării cauzei, a

constatat că legalitatea și temeinicia acesteia nu este afectată, întrucât

instanța de fond a manifestat rol activ, a lămurit toate aspectele necesare

soluționării corecte a litigiului, a analizat, față de contractele încheiate

între părți, succesiv, modul de executare a obligațiilor contractuale rezultate

din contractul nr. 107 din 1994, în contextul executării obligațiilor

contractuale derivate din contractul nr. 149 din 1993, a cărui executare se

întindea și pe parcursul anului 1994, și a respins, cu justețe, cererea

reclamantei de efectuare a unei noi expertize, ca fiind inutilă, în condițiile

în care a doua expertiză efectuată în cauză de expertul A.C., completată de 2

ori, a răspuns obiecțiunilor și a analizat în mod judicios executarea

obligațiilor contractuale asumate de pârâta-intimată, prin contractele ce

formează obiectul litigiului.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta-reclamantă, invocând, ca temei de drept al

cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

s-a arătat, în esență, că instanțele și-au întemeiat hotărârile în mod greșit,

pe expertiza efectuată în cauză, ignorând celelalte probe administrate, critică

care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că prima

instanță de control judiciar a avut în atenție întreg materialul probator

administrat în cauză, iar recurenta nu a indicat care sunt probele încuviințate

și administrate, asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, spre a se putea

verifica în ce măsură acestea erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Așa fiind, cum pentru a putea obține

modificarea unei hotărâri judecătorești, în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., trebuie îndeplinită atât condiția nepronunțării asupra unei dovezi

administrate, cât și condiția ca aceasta să fie hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, și cum, în lipsa identificării de către recurentă a unor atari dovezi,

nu se poate verifica îndeplinirea cumulativă a cerințelor evocatului text

legal, constatând, deopotrivă, că motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., deși a fost invocat, nu a fost dezvoltat, pentru a face posibilă

analiza temeiniciei acestuia, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C.

proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Reținând culpa procesuală a

recurentei și dreptul intimatei de a fi despăgubită cu suma reprezentând cheltuielile

de judecată efectuate justificat în recurs, în temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., Curtea va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 2.000.000

lei, cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depusă la

dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C.C. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 792 din 13 iunie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

comercial, ca nefondat.

Obligă la 2.000.000 lei cheltuieli

de judecată, în sarcina recurentei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 5 martie 2003.