ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 974 din 24 decembrie 1999 a

Tribunalului Buzău, a fost admisă în parte acțiunea SC R. SRL Buzău, iar pârâta

D.R.P. Bacău a fost obligată la plata sumei de 141.238.784 lei, reprezentând

contravaloare lucrări de construcție efectuate pentru pârâtă la O.P. nr. 5

Buzău și O.P. Beceni, lucrări a căror valoare a fost reactualizată, pornindu-se

de la valoarea lucrărilor menționate în facturile cu nr. 552509 și 552510 (dosar

fond) în sumă totală de 26.567.797 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.

Prin decizia nr. 758 din 11 septembrie 2000 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

respins apelul reclamantei și admis apelul pârâtei, acțiunea reclamantei fiind

respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel - după

suplimentarea probelor prin efectuarea unor expertize tehnice și contabile - a

reținut că sumele pretinse de reclamantă ca nedecontate, la 31 august 1996, de

pârâtă, s-au reactualizat după un calcul propriu făcut de reclamantă, fără o

bază legală, aceasta nedovedind prejudiciul suferit pentru pretinsele stagnări

în execuție datorate culpei beneficiarului, cât și pentru rezilierea

unilaterală a contractului de antrepriză.

În temeiul expertizei tehnice efectuată de expertul N.C.,

instanța a reținut că lucrările a căror valoare o pretinde reclamanta nu au

fost executate la cele două obiective, pârâta terminând lucrările prin

intermediul unei terțe societăți, reclamanta refuzând sistematic să finalizeze

lucrările, iar lucrările pentru care pârâta a plătit nu au fost executate de

reclamantă.

În raport cu concluziile expertizei tehnice, instanța

a apreciat că expertiza contabilă nu se mai impune a fi analizată, ea devenind

ineficientă.

Nemulțumită de această decizie, reclamanta a declarat

recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate și menținerea

sentinței de fond.

În esență, recurenta critică decizia din apel pentru

ignorarea soluțiilor pronunțate într-o altă cauză, prin care pârâta de față,

reclamantă în cealaltă cauză, a pretins și obținut obligarea ei la plata unor

lucrări executate necorespunzător, instanța nemanifestând rol activ în

verificarea respectivelor soluții, ea fiind sancționată de două ori, atât prin

obligarea la despăgubiri către pârâta de față, cât și prin respingerea acțiunii

ce formează obiectul litigiului prezent.

Întrucât ea a depus la dosar procese-verbale de

recepție din care rezultă că lucrările s-au executat calitativ și cantitativ,

greșit instanța de apel a reținut că ea nu a efectuat lucrările.

Prin cea de-a doua critică, recurenta contestă

expertiza pe care instanța și-a fundamentat soluția, expertiză ce nu a avut

obiective clare și care nu s-a bazat pe constatări la fața locului, ci numai pe

o casetă video, ignorând procesele-verbale de recepție lucrări aflate în dosar.

Instanța nu a manifestat rol activ nici în legătură

cu această expertiză, necerând explicații suplimentare expertului N.C., expert

ce constată că lucrările s-au finalizat de o altă societate, societate care, în

realitate, a refăcut lucrările efectuate de ea.

De asemenea, greșit instanța de apel nu a mai

analizat expertiza contabilă efectuată de expertul L.N., considerând-o

ineficientă față de concluziile expertizei tehnice.

Prin ultima critică, recurenta impută instanței de

apel nereconstituirea unor acte dispărute din dosar, pe motiv că acestea nu

erau utile cauzei.

În drept, recurenta a invocat motivele de casare,

prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 11 C. proc. civ., în vigoare la data

declarării recursului.

Prin întâmpinare (dosar-recurs) intimata-pârâtă a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând, totodată, că urmare a

reorganizării C.N. P.R. SA, cele două obiective la care s-au efectuat lucrările

aparțin de D.R.P. Ploiești, unitate citată în cauză pentru opozabilitate,

conform încheierii din 15 martie 2001.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Instanța de apel și-a fundamentat soluția de

respingere a acțiunii pe concluziile expertizei tehnice N.C., așa încât

instanța va analiza mai întâi critica referitoare la această expertiză.

Din actele dosarului de apel rezultă că, la 17

aprilie 2000, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice și a uneia

contabile, stabilind și obiectivele, respectiv, cele cuprinse în nota depusă de

pârâtă, experții urmând a efectua expertizele în două variante dispuse de

instanță, respectiv, una cu valoarea daunelor la valoarea lucrărilor din

contract, alta cu valoarea reactualizată a acestor daune.

În raport cu cele menționate în încheierea de la

această dată, nejustificat recurenta susține că experții nu au avut obiective

stabilite de instanță, obiective pe care, deși avea posibilitatea să le

completeze, nu a făcut-o.

De asemenea, recurenta susține nejustificat că expertiza

tehnică s-a bazat numai pe o casetă video pusă la dispoziție de către pârâtă,

deoarece, din procesele-verbale aflate în dosar rezultă că expertul s-a

deplasat la fața locului, dar reclamanta-recurentă nu s-a prezentat niciodată,

ba mai mult, a refuzat ridicarea recomandatelor ce cuprindeau convocarea

expertului, iar din conținutul expertizei rezultă că expertul s-a deplasat la

cele două obiective la 5 mai 2000, 19 mai 2000, 2 iunie 2000 și 16 iunie 2000.

Din documentele puse la dispoziția expertului,

coroborate cu caseta video, s-a concluzionat că refuzul pârâtei de a achita

cele două facturi, pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea, este justificat,

deoarece respectivele lucrări n-au fost executate de aceasta, lucrările fiind

finalizate de SC P. SRL sau în regie proprie de către pârâtă (la oficiul poștal

din Buzău).

Procesele-verbale de recepție, invocate în apărarea

sa de reclamantă, au fost numai recepții preliminare, ele fiind ulterior urmate

și de alte recepții (10 octombrie 1996, 31 octombrie 1996 - dosar recurs) așa

încât, reclamanta nu poate pretinde că a executat lucrările a căror contravaloare

o pretinde.

De altfel, executarea necorespunzătoare sau

neexecutarea lucrărilor ce au format obiectul contractelor de antrepriză încheiate

între părți au mai format obiectul unui alt litigiu, litigiu invocat și în

prima critică din recursul de față și în care s-a stabilit irevocabil că

recurenta de față și-a executat necorespunzător obligațiile asumate prin

contract, fiind obligată la 63.763.379 lei despăgubiri către beneficiar (a se

vedea în acest sens, decizia nr. 3452 din 22 mai 2002 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, dată în dosarul nr. 7803/2000).

De altfel, cu ocazia dezbaterilor în fond a apelului,

reclamanta, deși a contestat ambele expertize, a menționat expres că nu

solicită efectuarea altor rapoarte de expertiză, așa încât nejustificat impută

instanței lipsa de rol activ, ea neformulând cerere prin care să fi solicitat

convocarea experților în instanță pentru lămuriri suplimentare.

Surprinzătoare este poziția recurentei în raport cu

expertiza contabilă, expertiză pe care, în apel, a considerat-o nulă, expertul

fiind reclamat penal de parte, expertiză pe care instanța corect a considerat-o

ineficientă în raport cu concluziile expertului tehnic.

Nejustificat recurenta-pârâtă impută instanței de

apel refuzul reconstituirii unor acte dispărute din dosar, deoarece, din actele

dosarului, nu rezultă că instanța ar fi fost învestită cu o astfel de cerere,

reclamanta imputând expertului sustragerea unor acte în cererea de recuzare a

acestuia, cerere respinsă, ca tardivă, de către instanță (a se vedea încheierea

din 29 iunie 2000).

În consecință, Curtea apreciază criticile recurentei

ca nefondate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul formulat de reclamanta SC R. SRL Buzău, împotriva

deciziei nr. 758 din 11 septembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 27 martie 2003.