ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 974 din 24 decembrie 1999 a Tribunalului Buzău a fost admisă în parte acțiunea SC R. SRL Buzău, iar pârâta, Direcția Regională de Poștă Bacău, a fost obligată la plata sumei de 141.238.784 lei, reprezentând contravaloare lucrări de construcție efectuate pentru pârâtă la O.P. 5 Buzău și O.P. Beceni, lucrări a căror valoare a fost reactualizată, pornindu-se de la valoarea lucrărilor menționate în facturile cu nr. 552509 și 552510, în sumă totală de 26.567.797 lei. Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți. Prin decizia nr. 758 din 11 septembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins apelul reclamantei și admis apelul pârâtei, acțiunea reclamantei fiind respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, după suplimentarea probelor prin efectuarea unor expertize tehnice și contabile, a reținut că sumele pretinse de reclamantă la 31 august 1996, ca nefiind decontate de pârâtă, s-au reactualizat după un calcul propriu, făcut de reclamantă, fără o bază legală, aceasta nedovedind prejudiciul suferit pentru pretinsele stagnări în execuție datorate culpei beneficiarului, cât și pentru rezilierea unilaterală a contractului de antrepriză. În temeiul expertizei tehnice, efectuate de expertul N.C., instanța a reținut că lucrările a căror valoare o pretinde reclamanta nu au fost executate la cele două obiective, pârâta terminând lucrările prin intermediul unei terțe societăți, reclamanta refuzând sistematic să finalizeze lucrările, iar lucrările pentru care pârâta a plătit nu au fost executate de reclamantă.

În raport de concluziile expertizei tehnice, instanța a apreciat că expertiza contabilă nu se mai impune a fi analizată, ea devenind ineficientă. Nemulțumită de această decizie, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate și menținerea sentinței de fond. În esență, recurenta critică decizia din apel pentru ignorarea soluțiilor pronunțate într-o altă cauză prin care pârâta de față, reclamantă în cealaltă cauză, a pretins și obținut obligarea ei la plata unor lucrări executate necorespunzător, instanța nemanifestând rol activ în verificarea respectivelor soluții, ea fiind sancționată de două ori, atât prin obligarea la despăgubiri către pârâta de față, cât și prin respingerea acțiunii, ce formează obiectul litigiului prezent.

Întrucât ea a depus la dosar procese-verbale de recepție din care rezultă că lucrările s-au executat calitativ și cantitativ, greșit instanța de apel a reținut că ea nu a efectuat lucrările. Prin cea de-a doua critică, recurenta contestă expertiza pe care instanța și-a fundamentat soluția, expertiză ce nu a avut obiective clare și care nu s-a bazat pe constatări la fața locului, ci numai pe o casetă video, ignorând procesele verbale de recepție lucrări aflate în dosar. Instanța nu a manifestat rol activ în legătură cu această expertiză, necerând explicații suplimentare expertului N.C., expert ce constată că lucrările s-au finalizat de o altă societate, societate care, în realitate, a refăcut lucrările efectuate de ea.

De asemenea, greșit instanța de apel nu a mai analizat expertiza contabilă, efectuată de expertul L.N., considerând-o ineficientă față de concluziile expertizei tehnice. Prin ultima critică, recurenta impută instanței de apel nereconstituirea unor acte dispărute din dosar, pe motiv că acestea nu erau utile cauzei. În drept, recurenta a invocat motivele de casare, prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 11 C. proc. civ., în vigoare la data declarării recursului. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând, totodată, că, urmare reorganizării C.N. P.R.

SA, cele două obiective la care s-au efectuat lucrările aparțin de Direcția Regională de Poștă Ploiești, unitate citată în cauză pentru opozabilitate, conform încheierii din 15 martie 2001. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Instanța de apel și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii pe concluziile expertizei tehnice N.C., așa încât instanța va analiza mai întâi critica referitoare la această expertiză. Din actele dosarului de apel, rezultă că, la 17 aprilie 2000, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice și a uneia contabile, stabilind și obiectivele, respectiv, cele cuprinse în nota depusă de pârâtă, experții urmând a efectua expertizele în două variante dispuse de instanță, respectiv, una cu valoarea daunelor la valoarea lucrărilor din contract, alta cu valoarea reactualizată a acestor daune.

În raport cu cele menționate în încheierea de la această dată, nejustificat recurenta susține că experții nu au avut obiective stabilite de instanță, obiective pe care, deși avea posibilitatea să le completeze, nu a făcut-o.

De asemenea, recurenta susține nejustificat că expertiza tehnică s-a bazat numai pe o casetă video, pusă la dispoziție de către pârâtă, deoarece, din procesele-verbale aflate în dosar, rezultă că expertul s-a deplasat la fața locului, dar reclamanta-recurentă nu s-a prezentat niciodată, ba mai mult, a refuzat ridicarea recomandatelor ce cuprindeau convocarea expertului, iar din conținutul expertizei rezultă că expertul s-a deplasat la cele două obiective la 5 mai 2000, 19 mai 2000, 2 iunie 2000 și 16 iunie 2000. Din documentele puse la dispoziția expertului, coroborate cu caseta video, s-a concluzionat că refuzul pârâtei de a achita cele două facturi pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea este justificat, deoarece respectivele lucrări n-au fost executate de aceasta, lucrările fiind finalizate de SC P. SRL sau în regie proprie de către pârâtă (la oficiul poștal din Buzău).

Procesele-verbale de recepție, invocate în apărarea sa de reclamantă, au fost numai recepții preliminare, ele fiind ulterior urmate și de alte recepții (10 octombrie 1996, 31 octombrie 1996, așa încât reclamanta nu poate pretinde că a executat lucrările a căror contravaloare o pretinde. De altfel, executarea necorespunzătoare sau neexecutarea lucrărilor ce au format obiectul contractelor de antrepriză, încheiate între părți, au mai format obiectul unui alt litigiu, litigiu invocat și în prima critică din recursul de față și în care s-a stabilit, irevocabil, că recurenta de față și-a executat necorespunzător obligațiile asumate prin contract, fiind obligată la 63.763.379 lei despăgubiri către beneficiar ( a se vedea în acest sens decizia nr. 3452 din 22 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, dată în dosarul nr. 7803/2000).

De altfel, cu ocazia dezbaterilor în fond a apelului, reclamanta, deși a contestat ambele expertize, a menționat expres că nu solicită efectuarea altor rapoarte de expertiză, așa încât, nejustificat, impută instanței lipsa de rol activ, ea neformulând cerere prin care să fi solicitat convocarea experților în instanță pentru lămuriri suplimentare. Surprinzătoare este poziția recurentei în raport cu expertiza contabilă, expertiză pe care, în apel, a considerat-o nulă, expertul fiind reclamat penal de parte, expertiză pe care instanța corect a considerat-o ineficientă în raport cu concluziile expertului tehnic.

Nejustificat recurenta-pârâtă impută instanței de apel refuzul reconstituirii unor acte dispărute din dosar, deoarece, din actele dosarului, nu rezultă că instanța ar fi fost învestită cu o astfel de cerere, reclamanta imputând expertului sustragerea unor acte în cererea de recuzare a acestuia, cerere respinsă ca tardivă de către instanță (a se vedea încheierea din 29 iunie 2000). În consecință, Curtea apreciază criticile recurentei ca nefondate, motiv pentru care va respinge recursul ca fondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, SC R. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 758 din 11 septembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2003.