ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2004

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău, la 22 septembrie 1998, reclamanta P.V. a chemat în judecată pârâta SC F.I.L. SA Buzău, solicitând să se constate că, în raport cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat între F.P.S. și P.A.S. C.E. F.I.L. Buzău, precum și între F.P.P. III Muntenia și P.A.S. C.E. F.I.L. Buzău, numărul de acțiuni la care era îndreptățită, față de sumele plătite și de numărul certificatelor de proprietate depuse, era de 1500, nu de 235. Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 453, pronunțată la 21 ianuarie 1999, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, care, prin sentința nr. 973, pronunțată, la 23 decembrie 1999, în dosarul nr. 125/1999, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că reclamanta și-a însușit hotărârea Consiliului de Administrație al P.A.S. C.E. F.I.L. cu privire la modul de distribuire a acțiunilor, a depus suma de bani și certificate de proprietate aferente pentru 235 acțiuni, iar în procesele purtate cu societatea, pentru plata dividendelor, a susținut constant că dividendele sunt aferente unui număr de 235 acțiuni. Sentința pronunțată de Tribunalul Buzău a fost atacată cu apel de ambele părți. Prin decizia nr. 434, pronunțată la 8 mai 2000, Curtea de Apel Ploiești a admis ambele apeluri, a desființat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, reținând nulitatea expertizei efectuată în cauză.

Împotriva acestei decizii, pârâta, SC F.I.L. SA Buzău, a declarat recurs. Prin decizia nr. 2533, pronunțată, la 3 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, reținând că, în cauză, instanța de apel trebuia să ceară expertului desemnat să răspundă la obiecțiunile formulate, fără să fie necesară trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, a admis recursul pârâtei și a trimis cauza aceleiași curți de apel spre rejudecare. Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 55, pronunțată, la 25 noiembrie 2002, în dosarul nr. 958/2002, a admis apelul formulat de reclamanta P.V., a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total de 3133 acțiuni, din care, 2193 acțiuni revenind F.P.S.

și 940 acțiuni F.P.P. și mai are de achitat 3.224.903 lei contravaloare acțiuni F.P.S. Apelul formulat de pârâtă a fost respins ca nefondat, iar aceasta a fost obligată la 9.453.683 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea apelantei reclamante. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la obiecțiunile formulate de părți, ca și concluziile contraexpertizei efectuate la cererea societății pârâte. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2681 din 20 mai 2003, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantă și pârâtă. S-a reținut că ambele părți, deși invocă motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., formulează, de fapt, critici la raportul de expertiză și la raportul de contraexpertiză întocmite de expertul S.C.S., respectiv, Ș.T. Instanța de apel, având în vedere faptul că expertul M.I., care a efectuat prima expertiză în cauză, este necompatibil, a procedat corect, dispunând numirea altui expert, încuviințând pârâtei, consilier tehnic, dispunând ca expertul să răspundă la obiecțiunile formulate de aceasta și încuviințând, la cererea aceleiași părți, efectuarea unei contraexpertize ale cărei constatări nu au contrazis expertiza inițială. În aceste împrejurări, cum nici unul din motivele de recurs invocate de părți nu poate fi reținut, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., ambele recursuri vor fi respinse. În contra celei din urmă hotărâri a formulat cerere de revizuire SC F.I.L. SA Buzău, susținând, în esență, că, în fapt, obiectul pricinii nu există în ființă; - s-a dat mai mult decât s-a cerut, respectiv, intimatei i s-au acordat 3133 de acțiuni, în loc de 1500 de acțiuni. În consecință, revizuienta a solicitat admiterea cererii de revizuire, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ. Cererea de revizuire este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.

Pentru a evoca fondul, în sensul dispozițiilor sus menționate, înseamnă ca hotărârea să rețină o situație de fapt diferită de cea a instanțelor anterioare. În cauză, recursul declarat de SC F.I.L. SA Buzău a fost respins, ca nefondat, fără a evoca fondul, menținând situația de fapt stabilită de instanța inferioară, în această situație, hotărârea nu mai poate forma obiect al revizuirii. În cazul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, iar revizuirea are ca obiect hotărârea pronunțată în recurs, care, la rândul ei, a menținut întru totul situația în fapt reținută de instanța ierarhic inferioară. În ce privește celelalte motive de revizuire invocate de revizuientă, de asemenea, Curtea urmează a le respinge, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute expres de art. 322 pct. 2, 3 și 4 C. proc.

civ. Față de considerentele expuse, Curtea constată că cererea de revizuire este nefondată și va fi respinsă ca atare. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2681 din 20 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de revizuenta, SC F.I.L. SA Buzău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2004.