ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 973 din 23

decembrie 1999, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei P.V., prin care solicitase să se constate, în raport de contractul

de vânzare cumpărare încheiat între F.P.S. și P.A.S. C.L. F.A. Buzău și între F.P.P.

III Muntenia și P.A.S. C.L. F.A. Buzău, nr. de acțiuni la care era

îndreptățită, față de sumele plătite și de nr. de certificate de proprietate

depuse.

Într-un al doilea ciclu procesual,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

rejudecând apelurile reclamantei și al pârâtei, împotriva sentinței nr. 973/1999

a Tribunalului Buzău, a pronunțat decizia nr. 55 din 25 noiembrie 2002, prin

care a fost admis apelul reclamantei P.V., a schimbat în tot sentința apelată

și a admis acțiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total

de 3133 acțiuni, din care 2193 acțiuni F.P.S. și 940 acțiuni F.P.P. și mai are

de achitat 3.224.903 lei, contravaloare acțiuni F.P.S.

Prin aceeași decizie, apelul pârâtei

a fost respins, ca nefondat.

La pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la

obiecțiunile formulate de părți și concluziile contraexpertizei efectuate la

cererea societății pârâte.

Recursurile declarate de reclamantă

și pârâtă, împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, au fost

respinse, ca nefondate, de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin

decizia nr. 2681 din 20 mai 2003.

Împotriva deciziei nr. 2681 din 20

mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a formulat

contestație în anulare SC F.A. SA Buzău și a solicitat admiterea acesteia,

anularea deciziei atacate și obligarea intimatei P.V. la plata de cheltuieli de

judecată.

În susținerea contestației în

anulare, SC F.A. SA Buzău a învederat că:

- instanța de recurs, la pronunțarea

hotărârii nr. 2681/2003, nu a cercetat motivele de casare invocate în cererea

de recurs și a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor Legii

nr. 31/1990, acordând mai mult decât ceea ce s-a cerut;

- dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei erori materiale.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 317-321 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 317 alin.

(1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în

anulare în condițiile legii, respectiv:

- când procedura de chemare de

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cerințelor legii și,

- când hotărârea a fost dată de

judecători, cu călcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la

competență.

De asemenea, potrivit prevederilor art.

318

(1)

din legea procedurală, pot fi atacate cu contestație în

anulare hotărârile instanțelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de

casare/modificare.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de

lege, cum s-a arătat mai sus, prin care se urmărește anularea unei hotărâri

definitive, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile menționate

la art. 317, art. 318 C. proc. civ.

În cazul în care contestația în

anulare privește omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă

că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format

obiect de preocupare pentru instanța de recurs, cum este cazul în prezenta

cauză.

Din acest punct de vedere, este de

subliniat faptul că, contestația în anulare nu constituie un mijloc de

reformare a unei hotărâri, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă

există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să

examineze justețea soluției pronunțată în recurs.

În cauza de față, contestatoarea nu

a învederat nici o împrejurare care să conducă la concluzia că hotărârea

pronunțată în recurs s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. civ.,

iar susținerile acesteia că nu au fost cercetate motivele de recurs și că

hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale, situație

în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ., sunt

împrejurări care au fost avute în vedere la soluționarea în recurs a pricinii

și, în consecință, contestația în anulare este nefondată și se va respinge.

În baza prevederilor art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

în favoarea intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de SC F.A. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 2681 din 20

mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Obligă contestatoarea să plătească

intimatei P.V. suma de 1.549.800 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 26 octombrie 2004.