ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4062/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 973 din 23 decembrie 1999, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei P.V., prin care solicitase să se constate, în raport de contractul de vânzare cumpărare încheiat între F.P.S. și P.A.S. C.L. F.A. Buzău și între F.P.P. III Muntenia și P.A.S. C.L. F.A. Buzău, nr. de acțiuni la care era îndreptățită, față de sumele plătite și de nr. de certificate de proprietate depuse.

Într-un al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând apelurile reclamantei și al pârâtei, împotriva sentinței nr. 973/1999 a Tribunalului Buzău, a pronunțat decizia nr. 55 din 25 noiembrie 2002, prin care a fost admis apelul reclamantei P.V., a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total de 3133 acțiuni, din care 2193 acțiuni F.P.S. și 940 acțiuni F.P.P. și mai are de achitat 3.224.903 lei, contravaloare acțiuni F.P.S. Prin aceeași decizie, apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat. La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la obiecțiunile formulate de părți și concluziile contraexpertizei efectuate la cererea societății pârâte.

Recursurile declarate de reclamantă și pârâtă, împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2681 din 20 mai 2003. Împotriva deciziei nr. 2681 din 20 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC F.A. SA Buzău și a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și obligarea intimatei P.V. la plata de cheltuieli de judecată. În susținerea contestației în anulare, SC F.A. SA Buzău a învederat că: - instanța de recurs, la pronunțarea hotărârii nr. 2681/2003, nu a cercetat motivele de casare invocate în cererea de recurs și a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, acordând mai mult decât ceea ce s-a cerut; - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 317-321 C. proc. civ. Potrivit prevederilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare în condițiile legii, respectiv: - când procedura de chemare de părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și, - când hotărârea a fost dată de judecători, cu călcarea dispozițiilor de ordine publică, privitoare la competență. De asemenea, potrivit prevederilor art. 318 (1) din legea procedurală, pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile instanțelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare/modificare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, cum s-a arătat mai sus, prin care se urmărește anularea unei hotărâri definitive, dacă la pronunțarea ei nu s-au observat neregularitățile menționate la art. 317, art. 318 C. proc. civ. În cazul în care contestația în anulare privește omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, cum este cazul în prezenta cauză. Din acest punct de vedere, este de subliniat faptul că, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, întrucât instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege și nu poate să examineze justețea soluției pronunțată în recurs.

În cauza de față, contestatoarea nu a învederat nici o împrejurare care să conducă la concluzia că hotărârea pronunțată în recurs s-a dat cu încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., iar susținerile acesteia că nu au fost cercetate motivele de recurs și că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei erori materiale, situație în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ., sunt împrejurări care au fost avute în vedere la soluționarea în recurs a pricinii și, în consecință, contestația în anulare este nefondată și se va respinge. În baza prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC F.A. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 2681 din 20 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea să plătească intimatei P.V. suma de 1.549.800 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2004.