ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău, la 22

septembrie 1998, reclamanta P.V. a chemat în judecată pârâta SC F. SA Buzău,

solicitând să se constate că în raport de contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între Fondul Proprietății de Stat și P.C.F. Buzău și între F.P.P. III

Muntenia și P.C.F. Buzău, numărul de acțiuni la care era îndreptățită, față de

sumele plătite și de numărul certificatelor de proprietate depuse, era de 1500,

nu de 235.

Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 453,

pronunțată la 21 ianuarie 1999, a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Buzău, care, prin sentința nr. 973, pronunțată la 23

decembrie 1999, în dosarul nr. 125/1999, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut, pe baza probelor administrate, că reclamanta și-a însușit hotărârea

Consiliului de Administrație al P.C.F. cu privire la modul de distribuire a

acțiunilor, a depus suma de bani și certificate de proprietate aferente pentru

235 acțiuni și, în procesele purtate cu societatea pentru plata dividendelor, a

susținut constant că dividendele sunt aferente unui număr de 235 acțiuni.

Sentința pronunțată de Tribunalul Buzău a fost

atacată cu apel de ambele părți.

Prin decizia nr. 434, pronunțată la 8 mai 2000,

Curtea de Apel Ploiești a admis ambele apeluri, a desființat sentința și a

trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare, reținând nulitatea

expertizei efectuată în cauză.

Împotriva acestei decizii pârâta SC F. SA Buzău a

declarat recurs.

Prin decizia nr. 2533, pronunțată la 3 mai 2001

Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, reținând că, în cauză, instanța

de apel trebuia să ceară expertului desemnat să răspundă la obiecțiunile

formulate, fără să fie necesară trimiterea cauzei pentru rejudecare primei

instanțe, a admis recursul pârâtei și a trimis cauza aceleiași curți de apel

spre rejudecare.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.

55, pronunțată la 25 noiembrie 2002, în dosarul nr. 958/2002, a admis apelul

formulat de reclamanta P.V., a schimbat în tot sentința apelată și a admis

acțiunea reclamantei, constatând că aceasta are dreptul la un număr total de

3133 acțiuni, din care 2193 acțiuni F.P.S. și 940 acțiuni F.P.P. și mai are de

achitat 3.224.903 lei contravaloare acțiuni F.P.S.

Apelul formulat de pârâtă, a fost respins, ca

nefondat, iar aceasta a fost obligată la 9.453.683 lei cheltuieli de judecată

în favoarea apelantei reclamante.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

avut în vedere concluziile expertizei tehnice, răspunsul la obiecțiunile

formulate de părți, ca și concluziile contraexpertizei efectuate la cererea

societății pârâte.

Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat

recurs.

Reclamanta recurentă critică soluția instanței pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ., susținând că decizia instanței de apel nu a răspuns la obiecțiunile

formulate de ea la expertiză și nu a avut în vedere decizia nr. 924 a

Tribunalului Buzău, prin care partea adversă era obligată să-i plătească

dividende pentru anii 1994-1995.

La rândul său, societatea pârâtă critică expertizele

efectuate în cauză și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 – 9 C. proc.

civ., solicită admiterea recursului său și respingerea acțiunii reclamantei, ca

neîntemeiată și ca inadmisibilă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în

raport de motivele invocate, se constată că recursurile ambelor părți sunt

nefondate.

Ambele părți, deși invocă motive de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., formulează de fapt critici la raportul de

expertiză și la raportul de contraexpertiză întocmite de expertul S.C.S.,

respectiv, Ș.T.

Instanța de apel, având în vedere faptul că expertul

M.I.., care a efectuat prima expertiză în cauză este necompatibil, a procedat

corect dispunând numirea altui expert, încuviințând pârâtei consilier tehnic,

dispunând ca expertul să răspundă la obiecțiunile formulate de aceasta și încuviințând,

la cererea aceleiași părți, efectuarea unei contraexpertize, ale cărei

constatări nu au contrazis expertiza inițială.

În aceste împrejurări, cum nici unul din motivele de

recurs invocate de părți nu poate fi reținut, se constată că decizia pronunțată

de instanța de apel este legală și temeinică, astfel încât, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

reclamanta P.V. și pârâta SC F. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 55 din 25

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003.