ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2010

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.N. împotriva rezoluției nr. 1339/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de O.E.I. și T.M., ambii procurori în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că, în mod greșit au redactat și semnat rezoluția nr. 12226/P din 22 septembrie 2008. Prin rezoluția din 31 iulie 2009, dată în dosarul nr. 1339/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) și a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații procurori, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că, din verificările efectuate, rezultă că procurorul O.E.I. a adoptat o soluție conform prevederilor legale și potrivit propriei convingeri, astfel că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală. Cu privire la procurorul T.M., s-a constatat că acesta nu a dispus nici un act în legătură cu dosarul nr. 12226/P/22 septembrie 2008, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin rezoluția din 20 august 2009, dată în dosarul nr. 1283/11-2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, în raport de actele premergătoare, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât intimatul T.M. nu a dispus nici o măsură în dosarul penal nr. 12226/P/22 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, iar, referitor la intimatul O.E.I. , s-a reținut că petiționarul nu oferă nici un indiciu din care să reiasă comiterea vreunei infracțiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci doar că motivarea este "confuză". Or, legalitatea și temeinicia soluției dispuse de procuror nu poate fi analizată pe calea unei plângeri penale, ci prin căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței, motivat la fila 2 din dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror O.E.I. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, pe baza actelor de verificare efectuate și a dispus o soluție care era supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, iar, ulterior instanței, în condițiile procedurii reglementate de art. 278 1 C. proc. pen.

Criticile petiționarului referitoare la greșita soluționare de către intimatul procuror a plângerii sale penale, având ca obiect reținerea nejustificată a unor bani din pensie, nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia activității efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen. Drept urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credință.

Î n ce privește pretinsa infracțiune reclamată în sarcina intimatului T.M., soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât acesta nu a dispus vreun act sau măsură în cadrul dosarului nr. 12226/P din 22 septembrie 2008. Î n raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.N. împotriva sentinței penale nr. 283 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.