ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2010

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 26 octombrie 2009

Curtea de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de

familie, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul

M.N. împotriva rezoluției nr. 1339/P/2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față

de O.E.I. și T.M., ambii procurori în cadrul Judecătoriei Sectorului 2

București, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., susținând că, în mod

greșit au

redactat și semnat rezoluția nr. 12226/P din 22 septembrie 2008.

Prin

rezoluția din 31 iulie 2009, dată în dosarul

nr.

1339/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

în baza

art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. b) și a) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații procurori, pentru infracțiunea

reclamată, reținându-se că, din verificările efectuate, rezultă că procurorul O.E.I.

a adoptat o soluție conform prevederilor legale și potrivit propriei

convingeri, astfel că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală.

Cu

privire la procurorul T.M., s-a constatat că acesta nu a dispus nici un act în

legătură cu dosarul nr. 12226/P/22 septembrie 2008, astfel că s-a dispus

neînceperea urmăririi

penale în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Prin

rezoluția din 20 august 2009, dată în dosarul

nr.

1283/11-2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția

de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a solicitat

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, în raport de actele

premergătoare, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și

temeinică, întrucât intimatul T.M. nu a dispus nici o măsură în dosarul penal

nr. 12226/P/22 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București, iar, referitor la intimatul O.E.I. , s-a reținut că

petiționarul nu oferă nici un indiciu din care să reiasă comiterea vreunei

infracțiuni în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ci doar că motivarea este

"confuză". Or, legalitatea și temeinicia soluției dispuse de procuror

nu poate fi analizată pe calea unei

plângeri

penale, ci prin căile de atac prevăzute de lege.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței, motivat la

fila 2 din dosar, este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționar,

ca nefondată.

Într-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul

procuror O.E.I. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu

dispozițiile legale, pe baza actelor de verificare efectuate și a dispus o

soluție care era supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, iar, ulterior

instanței, în condițiile procedurii reglementate de art. 278

1

C.

proc. pen.

Criticile

petiționarului referitoare la greșita soluționare de către intimatul procuror a

plângerii sale penale, având ca obiect reținerea nejustificată a unor bani din

pensie, nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare

unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de

legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia activității

efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii

de atac a plângerii la procurorul ierarhic

superior, în conformitate cu

dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen.

Drept

urmare, nu se poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv

atribuțiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa

penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de

rea-credință.

Î

n ce

privește pretinsa infracțiune reclamată în sarcina intimatului T.M., soluția de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, întrucât acesta nu a

dispus vreun act sau măsură în cadrul dosarului nr. 12226/P din 22 septembrie 2008.

Î

n

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul M.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar M.N. împotriva sentinței penale nr. 283

din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2010.