ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 658/D/2008 Tribunalul Bacău
a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a
faptelor din rechizitoriu și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.
10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpaților: D.D.
pentru infracțiunile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. din Legea nr. 266/2002 și art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C.
pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și D.G.M. pentru infracțiunile
prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
și art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea
nr. 266/2002 și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,
întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1000 alin. (2) C. civ. a obligat inculpații în solidar cu partea
responsabilă civilmente SC M. SRL Slobozia la plata sumei de 112.120 RON plus
dobânda legală de la data punerii în executare a hotărârii către A.N.A.F., la
echivalentul în lei a sumei de 125.862 DOLARI SUA calculat la data punerii în
executare a hotărârii către SC S.T. SRL Brăila și 60.000 lei noi către partea
civilă SC I. SRL Brăila, prin lichidator SC R.V.A. - Filiala Brăila, cu titlu
de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
A constatat că SC C. SA
Crucea, jud.Constanța nu s-a constituit parte civilă.
A menținut măsura
sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților D.D. și D.G.M. prin
ordonanța nr. 713 din 11 martie 2003.
Inculpații au fost obligați
la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă SC S.T. SRL Brăila.
Pentru a hotărî astfel
instanța fondului a reținut că inculpatul D.D. a fost asociat unic la SC M. SRL
Slobozia și administrator al societății.
Inculpata D.G.M. a avut
calitatea de director economic cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată
la SC M. SRL Slobozia și concomitent era asociat unic și administrator al SC A.
SRL Slobozia.
S-a mai reținut că obiectul
de activitate al SC M. SRL Slobozia era producția, cultura vegetală, comerț
intern, import-export.
Ambii inculpați au hotărât
să intre într-o afacere în care urma să se deruleze un program S. pentru
finanțarea unei culturi de floarea soarelui în suprafață de 20.000 ha,
producția rezultată fiind destinată exportului în Grecia. Finanțarea culturii
urma să fie asigurată prin intermediul SC P. SA Orestiada – Grecia,
reprezentată de cetățeanul grec S.P., firmă care asigura sămânță, erbicide,
îngrășăminte, mai puțin serviciu de cultivare a seminței de floarea soarelui.
Inculpatul D.D. a intrat în
afacere cu societatea reprezentată de cetățeanul grec. Între societatea
inculpatului și societatea grecească nu s-a încheiat contract în formă scrisă.
În vederea cultivării
suprafeței de 20.000 ha floarea soarelui inculpatul D.D. a căutat și găsit ca
parteneri SC S.T. SRL Brăila reprezentată de S.I., SC I. SRL Brăila
reprezentată de S.A. și SC C. SA Crucea reprezentată prin S.G.
La 9 aprilie 2001 societatea
SC M. SRL Slobozia a cerut M.A.A.P. aviz de import pentru 20 tone sămânță de
floarea soarelui – soiul B. (sămânță pură) din Grecia.
Cererea a fost avizată
favorabil.
La 12 aprilie 2001 SC M. SRL
Slobozia a cerut Direcției Fitosanitare a județului Ialomița autorizație de
import a cantității de 40 tone floarea soarelui pentru industrializare din
Grecia, expediată de SC P. SA Ardas prin Vama Giurgiu.
Cererea a fost înregistrată
la numărul 484.
La data de 19 aprilie 2001
reprezentantul Direcției Fitosanitare Ialomița s-a deplasat la depozitul din
comuna Iazu al SC M. SRL Slobozia unde a controlat cantitatea de 19 tone
semințe de floarea soarelui pentru industrializare adusă din Grecia.
S-a mai reținut că la 12
aprilie 2001 SC M. SRL Slobozia mai solicitase Direcției Fitosanitare Ialomița
prin cererea nr. 485 autorizație de import a cantității de 20 de tone semințe
soiul B. din Grecia, cererea fiind aprobată.
Deși inculpatul D.D. a
importat sămânța pentru industria alimentară și nu pentru înființare de culturi
agricole, acesta a luat împreună cu soția sa inculpata D.G.M. hotărârea de a o
livra drept sămânță pentru cultura de floarea soarelui.
Prin urmare la 2 mai 2001,
inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Slobozia a încheiat cu SC
S.T. SRL Brăila reprezentată prin S.I. contractul economic cu nr. 133 prin care
SC S.T. SRL Brăila se obliga să înființeze cultură de floarea soarelui și să
vândă producția de la 500 ha SC M. SRL Slobozia.
SC M. SRL Slobozia se obliga
să pună la dispoziția SC S.T. SRL Brăila, semințe, substanțe chimice, erbicide,
fungicide, pesticide, îngrășăminte chimice și motorină.
Inculpații D.D. și D.G.M.
i-au informat pe S.I. și R.V. și pe inginerii agronomi T.C. și N.I. că sămânța
ce urma să fie avansată pentru cultură era din soiul B., fără să le prezinte
documentele care atestau calitatea acestei semințe, în realitate destinate
industrializării și nu culturii.
Convins de corectitudinea
partenerilor – inculpații din cauză – S.I. a încheiat contractul de prestări
servicii cu SC T.P.C. SRL București – Filiala Brăila, în vederea lucrării
suprafeței de teren de 762 ha ce urma să fie cultivată cu floarea soarelui.
În zilele de 3, 5, 8 mai
2001 de la depozitul din comuna Iazu martorul R.C., fratele inculpatei D.G.M. a
expediat cu trei avize însoțitoare, cantitatea de 5.500 kg (5,5 tone) sămânță
de floarea soarelui către SC S.T. SRL Brăila pentru a fi însămânțată. În actele
însoțitoare martorul R.C. a înscris „floarea soarelui B.” întrucât potrivit
declarației sale așa i-a spus inculpatul D.D. să facă.
La 10 mai 2001 între SC I.S.
SRL Brăila reprezentată prin S.A. și SC M. SRL Slobozia s-a încheiat contractul
economic nr. 145 privind înființarea unei culturi de floarea soarelui în
suprafață de 200 ha, estimând o recoltă de 300 tone. Prevederile contractului
au fost asemănătoare cu cele ale contractului încheiat cu SC S.T. SRL Brăila.
S-a pus la dispoziție de la
depozitul Iazu 1090 kg sămânță de floarea soarelui însoțită de avizul nr.
1325960 din 11 mai 2001 în care s-a specificat că era vorba de sămânță B. În
factura întocmită ulterior avizului de inculpată, aceasta a trecut doar „floarea
soarelui” fără specificația B.
Pentru lucrările agricole de
cultivare și întreținere a culturii de 200 ha, S.A. a încheiat contract de
prestări servicii cu SC T. SRL.
La fel a procedat SC M. SRL
Slobozia reprezentată fiind de inculpata D.G.M. și în contractul economic nr.
132 din 2 mai 2001 cu SC C. SA Crucea reprezentată de directorul S.G. pentru
înființarea a 150 ha cu floarea soarelui. Lui S.G. inculpata i-a prezentat un
prospect cuprinzând performanțele soiului de floarea soarelui B.” pe care
acesta a înțeles că urma să-l cultive.
Instanța motivează că cele
trei societăți comerciale: SC S.T. SRL Brăila, SC I. SRL Brăila și SC C. SA
Crucea au fost induse în eroare de inculpați, prin aceea că li s-a creat
convingerea că le-a fost livrată sămânță de cultură, cu potențial ridicat din
soiul B., iar în realitate inculpații au livrat semințe de floarea soarelui
destinat industrializării.
Se mai reține că prin O.U.G.
nr. 30/2001, producătorii agricoli au fost stimulați prin plata de către stat a
unui milion lei pentru fiecare hectar cultivat cu sămânță din soiuri de
calitate atestată cu certificat ce trebuia depus împreună cu restul
documentelor la primăria de la raza terenului cultivat.
Inculpații din cauza că nu
aveau certificat de calitate pentru floarea soarelui importată, întrucât
produsul adus în țară era sămânță destinată industrializării și nu sămânță de
cultură.
La insistențele
reprezentanților societăților care au contractat lucrările de cultivare a
florii soarelui, inculpații au procurat copii în limba engleză ale unor
certificate de calitate pentru sămânța B., sămânță ce nu a fost în realitate
livrată pentru culturile înființate. Aceste copii de certificare ce nu aveau
legătură cu suprafața cultivată au fost depuse în seturile de documente pentru
obținerea subvenției reglementate de O.U.G. nr. 30/2001.
În consecință SC S.T. SRL
Brăila a primit suma de 762.000.000 lei vechi; SC I. SRL Brăila a primit suma de
209.200.000 lei vechi și SC C. SA Crucea 150.000.000 lei vechi.
În total subvenția acordată
de stat pentru înființarea culturii de floarea soarelui inițiate de inculpați
în condițiile arătate s-a ridicat la suma de 1.121.200.000 lei vechi, sumă
necuvenită, în condițiile în care sămânța cultivată nu era aptă pentru cultură
ci pentru industrializare, fapt ce a și compromis recolta.
Buletinul de analiză nr. 548
din 8 aprilie 2003 al Inspectoratului Teritorial pentru calitatea semințelor și
materialului săditor Brăila a stabilit că „sămânța livrată” de SC M. SRL
Slobozia ca fiind soiul B. nu aparține acestui soi și nu era aptă pentru
comercializare în scopul însămânțării, având o germinație de 63%.
Instanța a reținut că cele
trei societăți care au însămânțat sămânță necorespunzătoare culturilor au fost
păgubite cu sumele de 125.862 DOLARI SUA (SC S.T. SRL Brăila), 600.000.000 lei
vechi (SC I. SRL Brăila), 97.145.290 lei vechi (SC C. SA Crucea).
Instanța fondului a motivat
că acțiunile inculpaților nu constituie infracțiunea de înșelăciune pentru care
a fost sesizată ci infracțiunile la Legea nr. 266/2002 și fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 29 C. pen.
În latură penală instanța a
constatat prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile pe care le-a
reținut, a încetat procesul invocând aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen.,
iar în latură civilă a hotărât că sunt îndeplinite condițiile răspunderii
delictuale și i-a obligat pe inculpați la despăgubiri.
Prin Decizia penală nr. 72
din 26 mai 2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelurile inculpaților și părților
civile A.N.A.F. și SC S.T. SRL Brăila împotriva sentinței penale nr. 658/ D din
18 decembrie 2008 a Tribunalului Brăila pe care a desființat-o și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel
instanța de apel a motivat că potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen.
rechizitoriul constituie act de sesizare al instanței, iar conform art. 317 C.
proc. pen. judecata se mărginește la faptă și persoana arătată în actul de
sesizare.
Se subliniază că textul se
referă la faptă și nu la încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu. Cu
privire la încadrare, revine instanței să stabilească în cursul judecății dacă
rechizitoriul a făcut corecta încadrare juridică a faptelor.
În referire la această
chestiune instanța apelului motivează că, deși instanța fondului a dispus
schimbarea încadrării juridice, în realitate a reținut în sarcina inculpaților
altă faptă decât aceea cu care a fost sesizată în rechizitoriu.
Astfel, în rechizitoriu s-a
reținut că inculpații au indus în eroare cele 3 societăți cultivatoare cu
privire la calitatea semințelor, cauzând pagube părților civile.
Or, instanța fondului reține
fapte noi care nu au legătură cu inducerea în eroare a părților civile, ci cu
introducerea în țară de semințe și comercializarea acestora în alte condiții
decât cele legale, fapte pentru care nu a fost extins procesul penal.
În rezumat, instanța
apelului a motivat că instanța fondului nu și-a stabilit în condițiile legii de
procedură obiectul procesului. Așa fiind, prima instanță a transmis judecarea
fondului la instanța de apel, lipsind părțile de o cale de jurisdicție,
conchide instanța de apel.
Împotriva deciziei au
declarat recursuri inculpații care nu le-au motivat în condițiile art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de
judecată.
Așa fiind, instanța de
recurs va soluționa recursurile luând în considerare prevederile art. 385
10
alin. (2)
1
C. proc. pen.
Pe de altă parte Curtea
observă că chiar după închiderea dezbaterilor inculpații au trimis un înscris
intitulat „Motive de recurs” în care în principal au cerut casarea deciziei și
trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău pentru cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
alin. (9) C. proc. pen. Aceste motive pot fi
avute în vedere ca fiind concluzii scrise în soluționarea recursului formulat.
Examinând recursurile
inculpaților împotriva deciziei atacate, Curtea observă că acestea sunt
nefondate.
În esență, decizia din apel
a desființat hotărârea primei instanțe, întrucât în mod greșit a fixat obiectul
judecății prin încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. și art. 334 C.
proc. pen.
Înalta Curte observă că
inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de înșelăciune cu
consecințe deosebit de grave, infracțiuni de rezultat și fals în înscrisuri sub
semnătură privată pentru fapte comise în 2001.
Or, instanța fondului a
pronunțat o soluție în baza unei legi intrate în vigoare în mai 2002 când
faptele și urmările erau consumate.
Curtea mai observă că una
din părțile civile a atacat cu apel hotărârea fondului și în latură penală (f. 69
dosar curtea de apel) motivarea fiind făcută în termenul prevăzut de art. 374
C. pen.
Mai observă că nici prima
instanță și nici instanța apelului nu au rezolvat fondul cauzei în raport de
faptele sesizate.
Față de împrejurarea că
inculpații ar fi lipsiți de o cale de jurisdicție în situația în care judecata
în fond va fi continuată în apel, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpaților, ca nefondat, cu
obligarea fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații D.D. și D.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 26
mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 ianuarie 2010.