ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 658/D/2008 Tribunalul Bacău

a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptelor din rechizitoriu și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal împotriva inculpaților: D.D.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. din Legea nr. 266/2002 și art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și D.G.M. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 49 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 49 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din Legea

nr. 266/2002 și art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1000 alin. (2) C. civ. a obligat inculpații în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC M. SRL Slobozia la plata sumei de 112.120 RON plus

dobânda legală de la data punerii în executare a hotărârii către A.N.A.F., la

echivalentul în lei a sumei de 125.862 DOLARI SUA calculat la data punerii în

executare a hotărârii către SC S.T. SRL Brăila și 60.000 lei noi către partea

civilă SC I. SRL Brăila, prin lichidator SC R.V.A. - Filiala Brăila, cu titlu

de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

A constatat că SC C. SA

Crucea, jud.Constanța nu s-a constituit parte civilă.

A menținut măsura

sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților D.D. și D.G.M. prin

ordonanța nr. 713 din 11 martie 2003.

Inculpații au fost obligați

la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă SC S.T. SRL Brăila.

Pentru a hotărî astfel

instanța fondului a reținut că inculpatul D.D. a fost asociat unic la SC M. SRL

Slobozia  și administrator al societății.

Inculpata D.G.M. a avut

calitatea de director economic cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată

la SC M. SRL Slobozia și concomitent era asociat unic și administrator al SC A.

SRL Slobozia.

S-a mai reținut că obiectul

de activitate al SC M. SRL Slobozia era producția, cultura vegetală, comerț

intern, import-export.

Ambii inculpați au hotărât

să intre într-o afacere în care urma să se deruleze un program S. pentru

finanțarea unei culturi de floarea soarelui în suprafață de 20.000 ha,

producția rezultată fiind destinată exportului în Grecia. Finanțarea culturii

urma să fie asigurată prin intermediul SC P. SA Orestiada – Grecia,

reprezentată de cetățeanul grec S.P., firmă care asigura sămânță, erbicide,

îngrășăminte, mai puțin serviciu de cultivare a seminței de floarea soarelui.

Inculpatul D.D. a intrat în

afacere cu societatea reprezentată de cetățeanul grec. Între societatea

inculpatului și societatea grecească nu s-a încheiat contract în formă scrisă.

În vederea cultivării

suprafeței de 20.000 ha floarea soarelui inculpatul D.D. a căutat și găsit ca

parteneri SC S.T. SRL Brăila reprezentată de S.I., SC I. SRL Brăila

reprezentată de S.A. și SC C. SA Crucea reprezentată prin S.G.

La 9 aprilie 2001 societatea

SC M. SRL Slobozia a cerut M.A.A.P. aviz de import pentru 20 tone sămânță de

floarea soarelui – soiul B. (sămânță pură) din Grecia.

Cererea a fost avizată

favorabil.

La 12 aprilie 2001 SC M. SRL

Slobozia a cerut Direcției Fitosanitare a județului Ialomița autorizație de

import a cantității de 40 tone floarea soarelui pentru industrializare din

Grecia, expediată de SC P. SA Ardas prin Vama Giurgiu.

Cererea a fost înregistrată

la numărul 484.

La data de 19 aprilie 2001

reprezentantul Direcției Fitosanitare Ialomița s-a deplasat la depozitul din

comuna Iazu al SC M. SRL Slobozia unde a controlat cantitatea de 19 tone

semințe de floarea soarelui pentru industrializare adusă din Grecia.

S-a mai reținut că la 12

aprilie 2001 SC M. SRL Slobozia mai solicitase Direcției Fitosanitare Ialomița

prin cererea nr. 485 autorizație de import a cantității de 20 de tone semințe

soiul B. din Grecia, cererea fiind aprobată.

Deși inculpatul D.D. a

importat sămânța pentru industria alimentară și nu pentru înființare de culturi

agricole, acesta a luat împreună cu soția sa inculpata D.G.M. hotărârea de a o

livra drept sămânță pentru cultura de floarea soarelui.

Prin urmare la 2 mai 2001,

inculpatul, în calitate de reprezentant al SC M. SRL Slobozia a încheiat cu SC

S.T. SRL Brăila reprezentată prin S.I. contractul economic cu nr. 133 prin care

SC S.T. SRL Brăila se obliga să înființeze cultură de floarea soarelui și să

vândă producția de la 500 ha SC M. SRL Slobozia.

SC M. SRL Slobozia se obliga

să pună la dispoziția SC S.T. SRL Brăila, semințe, substanțe chimice, erbicide,

fungicide, pesticide, îngrășăminte chimice și motorină.

Inculpații D.D. și D.G.M.

i-au informat pe S.I. și R.V. și pe inginerii agronomi T.C. și N.I. că sămânța

ce urma să fie avansată pentru cultură era din soiul B., fără să le prezinte

documentele care atestau calitatea acestei semințe, în realitate destinate

industrializării și nu culturii.

Convins de corectitudinea

partenerilor – inculpații din cauză – S.I. a încheiat contractul de prestări

servicii cu SC T.P.C. SRL București – Filiala Brăila, în vederea lucrării

suprafeței de teren de 762 ha ce urma să fie cultivată cu floarea soarelui.

În zilele de 3, 5, 8 mai

2001 de la depozitul din comuna Iazu martorul R.C., fratele inculpatei D.G.M. a

expediat cu trei avize însoțitoare, cantitatea de 5.500 kg (5,5 tone) sămânță

de floarea soarelui către SC S.T. SRL Brăila pentru a fi însămânțată. În actele

însoțitoare martorul R.C. a înscris „floarea soarelui B.” întrucât potrivit

declarației sale așa i-a spus inculpatul D.D. să facă.

La 10 mai 2001 între SC I.S.

SRL Brăila reprezentată prin S.A. și SC M. SRL Slobozia s-a încheiat contractul

economic nr. 145 privind înființarea unei culturi de floarea soarelui în

suprafață de 200 ha, estimând o recoltă de 300 tone. Prevederile contractului

au fost asemănătoare cu cele ale contractului încheiat cu SC S.T. SRL Brăila.

S-a pus la dispoziție de la

depozitul Iazu 1090 kg sămânță de floarea soarelui însoțită de avizul nr.

1325960 din 11 mai 2001 în care s-a specificat că era vorba de sămânță B. În

factura întocmită ulterior avizului de inculpată, aceasta a trecut doar „floarea

soarelui” fără specificația B.

Pentru lucrările agricole de

cultivare și întreținere a culturii de 200 ha, S.A. a încheiat contract de

prestări servicii cu SC T. SRL.

La fel a procedat SC M. SRL

Slobozia reprezentată fiind de inculpata D.G.M. și în contractul economic nr.

132 din 2 mai 2001 cu SC C. SA Crucea reprezentată de directorul S.G. pentru

înființarea a 150 ha cu floarea soarelui. Lui S.G. inculpata i-a prezentat un

prospect cuprinzând performanțele soiului de floarea soarelui B.” pe care

acesta a înțeles că urma să-l cultive.

Instanța motivează că cele

trei societăți comerciale: SC S.T. SRL Brăila, SC I. SRL Brăila și SC C. SA

Crucea au fost induse în eroare de inculpați, prin aceea că li s-a creat

convingerea că le-a fost livrată sămânță de cultură, cu potențial ridicat din

soiul B., iar în realitate inculpații au livrat semințe de floarea soarelui

destinat industrializării.

Se mai reține că prin O.U.G.

nr. 30/2001, producătorii agricoli au fost stimulați prin plata de către stat a

unui milion lei pentru fiecare hectar cultivat cu sămânță din soiuri de

calitate atestată cu certificat ce trebuia depus împreună cu restul

documentelor la primăria de la raza terenului cultivat.

Inculpații din cauza că nu

aveau certificat de calitate pentru floarea soarelui importată, întrucât

produsul adus în țară era sămânță destinată industrializării și nu sămânță de

cultură.

La insistențele

reprezentanților societăților care au contractat lucrările de cultivare a

florii soarelui, inculpații au procurat copii în limba engleză ale unor

certificate de calitate pentru sămânța B., sămânță ce nu a fost în realitate

livrată pentru culturile înființate. Aceste copii de certificare ce nu aveau

legătură cu suprafața cultivată au fost depuse în seturile de documente pentru

obținerea subvenției reglementate de O.U.G. nr. 30/2001.

În consecință SC S.T. SRL

Brăila a primit suma de 762.000.000 lei vechi; SC I. SRL Brăila a primit suma de

209.200.000 lei vechi și SC C. SA Crucea 150.000.000 lei vechi.

În total subvenția acordată

de stat pentru înființarea culturii de floarea soarelui inițiate de inculpați

în condițiile arătate s-a ridicat la suma de 1.121.200.000 lei vechi, sumă

necuvenită, în condițiile în care sămânța cultivată nu era aptă pentru cultură

ci pentru industrializare, fapt ce a și compromis recolta.

Buletinul de analiză nr. 548

din 8 aprilie 2003 al Inspectoratului Teritorial pentru calitatea semințelor și

materialului săditor Brăila a stabilit că „sămânța livrată” de SC M. SRL

Slobozia ca fiind soiul B. nu aparține acestui soi și nu era aptă pentru

comercializare în scopul însămânțării, având o germinație de 63%.

Instanța a reținut că cele

trei societăți care au însămânțat sămânță necorespunzătoare culturilor au fost

păgubite cu sumele de 125.862 DOLARI SUA (SC S.T. SRL Brăila), 600.000.000 lei

vechi (SC I. SRL Brăila), 97.145.290 lei vechi (SC C. SA Crucea).

Instanța fondului a motivat

că acțiunile inculpaților nu constituie infracțiunea de înșelăciune pentru care

a fost sesizată ci infracțiunile la Legea nr. 266/2002 și fals în înscrisuri

sub semnătură privată prevăzută de art. 29 C. pen.

În latură penală instanța a

constatat prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile pe care le-a

reținut, a încetat procesul invocând aplicarea art. 10 lit. g) C. proc. pen.,

iar în latură civilă a hotărât că sunt îndeplinite condițiile răspunderii

delictuale și i-a obligat pe inculpați la despăgubiri.

Prin Decizia penală nr. 72

din 26 mai 2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelurile inculpaților și părților

civile A.N.A.F. și SC S.T. SRL Brăila împotriva sentinței penale nr. 658/ D din

18 decembrie 2008 a Tribunalului Brăila pe care a desființat-o și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a motivat că potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen.

rechizitoriul constituie act de sesizare al instanței, iar conform art. 317 C.

proc. pen. judecata se mărginește la faptă și persoana arătată în actul de

sesizare.

Se subliniază că textul se

referă la faptă și nu la încadrarea juridică dată faptelor în rechizitoriu. Cu

privire la încadrare, revine instanței să stabilească în cursul judecății dacă

rechizitoriul a făcut corecta încadrare juridică a faptelor.

În referire la această

chestiune instanța apelului motivează că, deși instanța fondului a dispus

schimbarea încadrării juridice, în realitate a reținut în sarcina inculpaților

altă faptă decât aceea cu care a fost sesizată în rechizitoriu.

Astfel, în rechizitoriu s-a

reținut că inculpații au indus în eroare cele 3 societăți cultivatoare cu

privire la calitatea semințelor, cauzând pagube părților civile.

Or, instanța fondului reține

fapte noi care nu au legătură cu inducerea în eroare a părților civile, ci cu

introducerea în țară de semințe și comercializarea acestora în alte condiții

decât cele legale, fapte pentru care nu a fost extins procesul penal.

În rezumat, instanța

apelului a motivat că instanța fondului nu și-a stabilit în condițiile legii de

procedură obiectul procesului. Așa fiind, prima instanță a transmis judecarea

fondului la instanța de apel, lipsind părțile de o cale de jurisdicție,

conchide instanța de apel.

Împotriva deciziei au

declarat recursuri inculpații care nu le-au motivat în condițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

judecată.

Așa fiind, instanța de

recurs va soluționa recursurile luând în considerare prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen.

Pe de altă parte Curtea

observă că chiar după închiderea dezbaterilor inculpații au trimis un înscris

intitulat „Motive de recurs” în care în principal au cerut casarea deciziei și

trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău pentru cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (9) C. proc. pen. Aceste motive pot fi

avute în vedere ca fiind concluzii scrise în soluționarea recursului formulat.

Examinând recursurile

inculpaților împotriva deciziei atacate, Curtea observă că acestea sunt

nefondate.

În esență, decizia din apel

a desființat hotărârea primei instanțe, întrucât în mod greșit a fixat obiectul

judecății prin încălcarea dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. și art. 334 C.

proc. pen.

Înalta Curte observă că

inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunile de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, infracțiuni de rezultat și fals în înscrisuri sub

semnătură privată pentru fapte comise în 2001.

Or, instanța fondului a

pronunțat o soluție în baza unei legi intrate în vigoare în mai 2002 când

faptele și urmările erau consumate.

Curtea mai observă că una

din părțile civile a atacat cu apel hotărârea fondului și în latură penală (f. 69

dosar curtea de apel) motivarea fiind făcută în termenul prevăzut de art. 374

C. pen.

Mai observă că nici prima

instanță și nici instanța apelului nu au rezolvat fondul cauzei în raport de

faptele sesizate.

Față de împrejurarea că

inculpații ar fi lipsiți de o cale de jurisdicție în situația în care judecata

în fond va fi continuată în apel, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul inculpaților, ca nefondat, cu

obligarea fiecăruia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.D. și D.G.M. împotriva Deciziei penale nr. 72 din 26

mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2010.