ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată SC V.C. SRL și a solicitat ca

prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 50.000 euro,

conform clauzei înscrisă la art. 5.3 din contractul din 21 februarie 2006

precum și la plata sumei de 46.831 lei reprezentând rest din avansul pe care i

l-a plătit pârâtei în contul lucrării pe care trebuia să o execute.

Sentința nr. 1320 din 1 octombrie 2007

pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială.

Soluționând litigiul, Tribunalul Bacău, după

examinarea actelor dosarului și ținând seama de susținerile părților, a respins

ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA.

În considerentele sentinței, Tribunalul a

reținut că raporturile juridice s-au stabilit între părțile în proces în urma

încheierii contractului din 2006 care a avut ca obiect execuția unor lucrări de

construcții și instalații la obiectivul sală de sport – Colegiul Ș.M. situat în

Târgu Neamț. A mai reținut instanța că părțile au compensat datoriile reciproce

care au rezultat din executarea contractului de prestări servicii și că nu sunt

motive pentru aplicarea clauzei înscrisă în art. 5.3 din contract întrucât, în

cauză, nu a fost făcută dovada că prestatorul a renunțat la finalizarea

lucrărilor. În final s-a reținut că au fost livrate materiale de construcție în

valoarea avansului achitat de beneficiară precum și faptul că întreruperea lucrărilor

a fost determinată de lipsa fondurilor necesare pentru realizarea și

finalizarea construcțiilor.

Decizia nr. 28 din 28 martie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Bacău.

Apelul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău

împotriva sentinței civile nr. 1320 din 1 octombrie 2007 a fost respins ca

nefondat, ca urmare a examinării criticilor invocate pentru motive de netemeinicie

și nelegale, care s-au dovedit a fi nefondate.

În esență, Curtea a reținut că pentru a pune

în aplicare clauza penală prevăzută în contract trebuie să fie întrunite

condițiile răspunderii contractuale a debitorului.

Potrivit Curții, ordinul de compensare a datoriilor

a demonstrat că părțile în proces aveau datorii reciproce. De asemenea s-a

stabilit că pârâta era în drept să refuze executarea obligațiilor sale până la momentul

în care reclamanta își executa propriile obligații. Pe cale de consecință, a

mai reținut Curtea, clauza penală nu poate fi activată pe motivul culpei uneia

din părți.

Recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost

criticată de reclamanta SC C. SA, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, decizia instanței de

apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și încalcă

prevederile art. 969 C. civ. În dezvoltarea acestei critici recurenta a arătat

că acțiunea în daune contractuale a fost întemeiată pe nerespectarea de către intimată

a obligației de finalizare a construcției așa cum s-a angajat prin contractul

de prestări servicii din 21 februarie 2006.

A mai criticat recurenta și faptul că

instanțele nu au avut în vedere pentru activarea clauzei penale data părăsirii

de către intimată a șantierului și nici data de referință în raport de care

trebuia apreciată situația creanțelor.

Ultima critică adusă deciziei din apel de

autoarea reclamantă vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății. În

sprijinul acestei susțineri s-a referit la ordinele de compensare în urma

cărora instanța trebuia să constate că, față de sumele reciproce stinse prin

aceste ordine, mai rămâneau de plată în sarcina intimatei 61.159,49 lei, 48.120

lei sau 39.201 lei în funcție de facturile și datele luate în calcul.

În aceste condiții a considerat că, potrivit art.

969 C. civ. a operat clauza penală stipulată în contract și întrucât excepția de

neexecutare a contractului nu este justificată a solicitat admiterea recursului

și în fond obligarea intimatei la plata sumei de 50.000 euro, cu cheltuieli de

judecată.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., poate fi susținut pentru modificarea deciziei criticate atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii. Având în vedere aceste

dispoziții, Înalta Curte a constatat că recurenta nu aduce spre analiză

motivarea soluției prin prisma dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., ci și-a

exprimat dezacordul în legătură cu respingerea criticilor aduse sentinței

fondului.

Observând considerentele deciziei pronunțată

de instanța de apel, se constată că motivarea este convingătoare și pertinentă

și, în fine, că argumentele aduse în sprijinul soluției de respingere a apelului

sunt concludente și la obiect. Prin urmare critica nu va fi reținută.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat, art.

304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969

C. civ. În adevăr, dispozițiile art. 969 C. civ. stabilesc puterea de lege a

convenției dintre părți, dar efectele clauzelor convenției se examinează, în

ipoteza în care părțile pun în discuție aplicarea sancțiunilor pe care le-au

stipulat, de instanța de judecată care trebuie să verifice dacă sunt

îndeplinite condițiile pentru ca aceasta să opereze. Din perspectiva acestor

cerințe instanța de apel a confirmat inexistența condițiilor pentru activarea

clauzei penale stipulată la pct. 5.3 din contract. Celelalte chestiuni pe care

le evocă recurenta, legate de data părăsirii șantierului de către intimată și

de alte date de referință propuse de recurentă pentru a fi reconsiderate în

recurs nu țin de aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., ci sunt chestiuni de

fapt, de netemeinicie, care nu mai pot fi reanalizate în recursul extraordinar

promovat de reclamantă întrucât această cale de atac nu are caracter devolutiv.

Prin urmare nu poate fi reținută critica

privind aplicarea greșită a art. 969 C. civ., întrucât puterea de lege a

convenției nu a fost afectată prin soluția pronunțată, iar instanțele

anterioare, dat fiind caracterul devolutiv al fondului și apelului, au

calificat situația de fapt în raport de care au stabilit că nu sunt elemente

pentru a aplica sancțiunea prevăzută de art. 5.3 așa cum s-a arătat deja.

În fine, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., vizează situația când actului juridic dedus judecății i-a fost

schimbată natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Prin prisma acestui motiv, recurenta a adus

în discuție compensarea datoriilor reciproce dintre părți și în funcție de data

de referință a ajuns la concluzia că intimata mai datorează sumele pe care le-a

arătat în fiecare ipoteză. Critica nu se înscrie în motivul invocat întrucât pct.

8, atunci când se referă la actul juridic vizează convenția părților din care

s-a născut litigiul și nu diferitele înscrisuri care au fost verificate de

instanțele anterioare pentru a stabili dacă operează clauza penală.

Compensările la care s-a referit recurenta au fost avute în vedere de

instanțele anterioare cu scopul de a verifica dacă excepția de neexecutare invocată

în cauză este de natură să înlăture sau nu sancțiunea stipulată de părți în contract.

În acest context interpretarea contractului și a clauzei aparține fondului, iar

verificarea regulilor de interpretare avute în vedere de prima instanță au fost

confirmate corect în apel fără să fie denaturat înțelesul actului. Prin urmare,

prin argumentele aduse în sprijinul acestui motiv, concluzia care se desprinde este

aceea că recurenta încearcă să reconsidere probele și concludența lor sub

cuvânt că actul juridic s-a interpretat greșit, lucru nepermis în această cale

de atac.

Pentru toate aceste argumente, conform art. 312

C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

C. SA Bacău împotriva deciziei nr. 28 din 28 martie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie

2008.