ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3399/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată SC V.C. SRL și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 50.000 euro, conform clauzei înscrisă la art. 5.3 din contractul din 21 februarie 2006 precum și la plata sumei de 46.831 lei reprezentând rest din avansul pe care i l-a plătit pârâtei în contul lucrării pe care trebuia să o execute. Sentința nr. 1320 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială. Soluționând litigiul, Tribunalul Bacău, după examinarea actelor dosarului și ținând seama de susținerile părților, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA.

În considerentele sentinței, Tribunalul a reținut că raporturile juridice s-au stabilit între părțile în proces în urma încheierii contractului din 2006 care a avut ca obiect execuția unor lucrări de construcții și instalații la obiectivul sală de sport – Colegiul Ș.M. situat în Târgu Neamț. A mai reținut instanța că părțile au compensat datoriile reciproce care au rezultat din executarea contractului de prestări servicii și că nu sunt motive pentru aplicarea clauzei înscrisă în art. 5.3 din contract întrucât, în cauză, nu a fost făcută dovada că prestatorul a renunțat la finalizarea lucrărilor. În final s-a reținut că au fost livrate materiale de construcție în valoarea avansului achitat de beneficiară precum și faptul că întreruperea lucrărilor a fost determinată de lipsa fondurilor necesare pentru realizarea și finalizarea construcțiilor.

Decizia nr. 28 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Apelul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău împotriva sentinței civile nr. 1320 din 1 octombrie 2007 a fost respins ca nefondat, ca urmare a examinării criticilor invocate pentru motive de netemeinicie și nelegale, care s-au dovedit a fi nefondate. În esență, Curtea a reținut că pentru a pune în aplicare clauza penală prevăzută în contract trebuie să fie întrunite condițiile răspunderii contractuale a debitorului. Potrivit Curții, ordinul de compensare a datoriilor a demonstrat că părțile în proces aveau datorii reciproce. De asemenea s-a stabilit că pârâta era în drept să refuze executarea obligațiilor sale până la momentul în care reclamanta își executa propriile obligații.

Pe cale de consecință, a mai reținut Curtea, clauza penală nu poate fi activată pe motivul culpei uneia din părți. Recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău Decizia pronunțată de instanța de apel a fost criticată de reclamanta SC C. SA, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Potrivit recurentei, decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și încalcă prevederile art. 969 C. civ. În dezvoltarea acestei critici recurenta a arătat că acțiunea în daune contractuale a fost întemeiată pe nerespectarea de către intimată a obligației de finalizare a construcției așa cum s-a angajat prin contractul de prestări servicii din 21 februarie 2006. A mai criticat recurenta și faptul că instanțele nu au avut în vedere pentru activarea clauzei penale data părăsirii de către intimată a șantierului și nici data de referință în raport de care trebuia apreciată situația creanțelor.

Ultima critică adusă deciziei din apel de autoarea reclamantă vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății. În sprijinul acestei susțineri s-a referit la ordinele de compensare în urma cărora instanța trebuia să constate că, față de sumele reciproce stinse prin aceste ordine, mai rămâneau de plată în sarcina intimatei 61.159,49 lei, 48.120 lei sau 39.201 lei în funcție de facturile și datele luate în calcul. În aceste condiții a considerat că, potrivit art. 969 C. civ. a operat clauza penală stipulată în contract și întrucât excepția de neexecutare a contractului nu este justificată a solicitat admiterea recursului și în fond obligarea intimatei la plata sumei de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi susținut pentru modificarea deciziei criticate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Având în vedere aceste dispoziții, Înalta Curte a constatat că recurenta nu aduce spre analiză motivarea soluției prin prisma dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., ci și-a exprimat dezacordul în legătură cu respingerea criticilor aduse sentinței fondului. Observând considerentele deciziei pronunțată de instanța de apel, se constată că motivarea este convingătoare și pertinentă și, în fine, că argumentele aduse în sprijinul soluției de respingere a apelului sunt concludente și la obiect.

Prin urmare critica nu va fi reținută. Al doilea motiv de nelegalitate invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ. În adevăr, dispozițiile art. 969 C. civ. stabilesc puterea de lege a convenției dintre părți, dar efectele clauzelor convenției se examinează, în ipoteza în care părțile pun în discuție aplicarea sancțiunilor pe care le-au stipulat, de instanța de judecată care trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ca aceasta să opereze. Din perspectiva acestor cerințe instanța de apel a confirmat inexistența condițiilor pentru activarea clauzei penale stipulată la pct. 5.3 din contract.

Celelalte chestiuni pe care le evocă recurenta, legate de data părăsirii șantierului de către intimată și de alte date de referință propuse de recurentă pentru a fi reconsiderate în recurs nu țin de aplicarea dispozițiilor art. 969 C. civ., ci sunt chestiuni de fapt, de netemeinicie, care nu mai pot fi reanalizate în recursul extraordinar promovat de reclamantă întrucât această cale de atac nu are caracter devolutiv. Prin urmare nu poate fi reținută critica privind aplicarea greșită a art. 969 C. civ., întrucât puterea de lege a convenției nu a fost afectată prin soluția pronunțată, iar instanțele anterioare, dat fiind caracterul devolutiv al fondului și apelului, au calificat situația de fapt în raport de care au stabilit că nu sunt elemente pentru a aplica sancțiunea prevăzută de art. 5.3 așa cum s-a arătat deja.

În fine, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează situația când actului juridic dedus judecății i-a fost schimbată natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin prisma acestui motiv, recurenta a adus în discuție compensarea datoriilor reciproce dintre părți și în funcție de data de referință a ajuns la concluzia că intimata mai datorează sumele pe care le-a arătat în fiecare ipoteză. Critica nu se înscrie în motivul invocat întrucât pct. 8, atunci când se referă la actul juridic vizează convenția părților din care s-a născut litigiul și nu diferitele înscrisuri care au fost verificate de instanțele anterioare pentru a stabili dacă operează clauza penală.

Compensările la care s-a referit recurenta au fost avute în vedere de instanțele anterioare cu scopul de a verifica dacă excepția de neexecutare invocată în cauză este de natură să înlăture sau nu sancțiunea stipulată de părți în contract. În acest context interpretarea contractului și a clauzei aparține fondului, iar verificarea regulilor de interpretare avute în vedere de prima instanță au fost confirmate corect în apel fără să fie denaturat înțelesul actului. Prin urmare, prin argumentele aduse în sprijinul acestui motiv, concluzia care se desprinde este aceea că recurenta încearcă să reconsidere probele și concludența lor sub cuvânt că actul juridic s-a interpretat greșit, lucru nepermis în această cale de atac.

Pentru toate aceste argumente, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Bacău împotriva deciziei nr. 28 din 28 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.