ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2343/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta SC „D. C.” SA București și pârâta SC „R.C.” SRL București împotriva deciziei nr.133 A din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București- Secția a VI-a comercială. La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „D C.” SA București prin consilier juridic A. Z.lipsind recurenta-pârâta SC „RC” SRL București. Procedura legal îndeplinită. Magistratul asistent referă că recursurile declarate de reclamantă și pârâtă nu au fost timbrate. Recurenta reclamantă prin reprezentant timbrează recursul cu 9.222.275 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar și pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost declarat și motivat în scris la dosar și solicită anularea pentru netimbrare a recursului declarat de pârâtă.

C U R T E A Asupra recursurilor se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr.5797/1998 SC „D. C.” SA a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC „R.C.” SRL să oblige pârâta la plata sumei de 125.514.403 lei reprezentând cota venit nechitată pe perioada mai 1997 – octombrie 1998, la 314.463.070 lei penalități, să se dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în București str.N. nr.94 bloc T 7b parter, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, prin sentința civilă nr.501 din 1 februarie 1999 a respins ca nefondată acțiunea, reținând cu privire la evacuare că pârâta a ocupat spațiul în baza unui contract de asociere care a expirat de drept la 31 decembrie 1997 și că, pretențiile nu au fost dovedite actele depuse privind sume datorate cu titlu de chirie și înteținere la care s-au calculat penalități.

Curtea de Apel București prin decizia civilă nr.563 din 18 februarie 2000 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pe care a schimbat-o admițând în parte acțiunea. Pârâta a fost obligată la plata sumei de 26.662.886 lei , cotă parte din venitul realizat prin asociere, la 35.259.840 lei penalități cu 5.537.863 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că încetarea raporturilor contractuale dintre părți s-a produs la 31 decembrie 1997, iar sumele datorate până la data respectivă sunt cele rezultate din adresa 667/2000 emanând de la reclamantă. Sumele pretinse cu titlu de chirii și întreținere nu pot fi acordate deoarece nu au fost cerute la fond. Cu privire la evacuare se arată că între părți existând un contract de asociere care a expirat, nu unul de închiriere această cerere este nefondată.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr.2179 din 5 aprilie 2001 a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei mai sus menționată pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că sumele privind cheltuielile de întreținere și penalitățile sunt incluse în cele solicitate prin acțiune, nu au fost solicitate direct la apel, iar cu privire la evacuare s-a arătat că decizia este nemotivată și nu se justifică de ce locațiunea poate fi păstrată în considerarea unui contract de asociere ajuns la termen.

Curtea de apel București prin decizia civilă nr.133 A din 16 septembrie 2002, judecând în fond după casarea cu trimitere, a admis apelul, a schimbat în tot sentința 501/1999, a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul deținut în baza contractului de asociere, a fost obligată aceasta la plata sumei de 26.662.856 lei cu titlu de „cotă asociere” la 35.259.840 lei penalități , cu 5.537.863 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, asocierea a expirat la 31 decembrie 1997 și nu se mai justifică deținerea spațiului de către pârâtă, iar pretențiile , având în vedere acțiunea, se referă numai la „cota de profit” și se încadrează în sumele mai sus arătate.

SC „D.C.” a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă. În dezvoltarea recursului se arată că: Instanța de apel, a interpretat greșit obiectul cererii de chemare în judecată reținând că pretențiile privesc exclusiv „cota de venit” și penalitățile aferente. Pretențiile în sumă de 493.977.473 lei izvorăsc din contractul de asociere și a fost arătată natura lor în actul ce însoțește acțiunea , astfel că nu se putea reține modificarea obiectului acesteia în apel, unde s-a arătat doar din ce se compune suma solicitată (chirii, întreținere, energie electrică, termică, apă). Curtea Supremă prin decizia de casare cu trimitere a stabilit că nu este vorba de o cerere nouă făcută direct în apel cu privire la sumele respective.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele motive: Între părți, la data de 26 noiembrie 1992 s-a încheiat , pe o perioadă de trei ani, contractul de asociere nr.10590. Acesta a fost prelungit prin acte adiționale până la 31 decembrie 1997. Obligațiile bănești ale pârâtei, în cadrul asocierii, sunt cele prevăzute de art.8.5 din contract. Cele menționate la art.8.5 lit.d (contravaloarea cotei de asociere) suferind modificări prin actele adiționale. În art.23 se menționează că pentru amânarea plăților, părțile trebuie să „convină în scris” și în această situație, se va plăti o majorare de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Prin actul adițional din 22 decembrie 1992 modificându-se art.8.5 lit.d cu privire la contravaloarea „cotei de venit” se prevede expres că pentru neachitarea la termen a sumei respective se vor percepe majorări de 1% pe zi întârziere.

Prin acțiune, reclamanta a solicitat expres obligarea pârâtei la plata sumei de 125.514.403 lei reprezentând „cotă venit” cu 314.463.070 lei penalități iar din actul ce o însoțește rezultă alte pretenții și de abia cu actele depuse, în apel, respectiv adresa nr.667/2000, emanând chiar de la acesta, a făcut dovada că pârâta datorează , până la încetarea asocierii- 31 decembrie 1997, cu acest titlu 26.662.886 lei și penalități în sumă de 35.259.840 lei. Instanțele au reținut corect obiectul acțiunii în funcție de datele contractului și a actelor adiționale la care s-a făcut mai sus referire. Din acestea , așa cum s-a arătat, rezultă ca majorări, fără o convenție scrisă, pot fi pretinse numai pentru sumele reprezentând „cota din venit” nu și pentru plata cu întârziere a celorlalte sume (chirii, întreținere etc.) la care s-a obligat pârâta prin contract.

Cum prin cererea de chemare în judecată la suma de 125.514.403 lei s-au solicitat penalități în sumă de 314.463.070 lei rezultă că ea se referă exclusiv la „cota de venit” nu și la contravaloarea unor chirii și cote de întreținere. Reținerile Curții Supreme cu privire la faptul includerii în suma de 125.514.403 lei și a contravalorii chiriilor și cotelor de întreținere nu se încadrează în dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, nu privesc dezlegarea unor probleme de drept pentru a fi obligatorii pentru instanța de trimitere. Pentru motivele arătate reținându-se legalitatea deciziei recurate acest recurs a fost respins ca nefondat. SC „R.C.” SRL a declarat recurs împotriva deciziei fără a-l timbra.

Potrivit dispozițiilor art.20 pct.1,2 și 3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data formulării cererii instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen sub sancțiunea anulării cererii. În speță, recurenta nu a timbrat recursul la data promovării , pentru tetrmenul din 16 aprilie 2003 i s-a pus în vedere suma ce trebuie să o achite , deoarece nu și-a îndeplinit această obligație, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate recursul a fost anulat ca netimbrat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC „ D. C.” SA București împotriva deciziei nr.133 A din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel București- Secția a VI-a comercială, ca nefondat. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC „RC.”SRL București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2003.