ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2292/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252 din 31 martie 2009 a Tribunalului Iași, în baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei de tâlhărie, prin actul de sesizare al instanței, din cea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen.

Totodată, au fost condamnați:

Inculpatul S.I.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- omor deosebit de grav prev de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 23 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata de 8 ani

;

- tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârșite în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. Inculpata H.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- omor deosebit de grav prev de art. 174 - 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe durata de 6 ani;

- tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare, ambele fapte fiind săvârșite în condiții de concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul B.D., fiul lui I. și I., pentru săvârșire infracțiunilor de:

- tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- nedenuntarea unor infracțiuni,

prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2000 republicată, la pedeapsa de 1 an închisoare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs rea prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. coroborat cu disp. art. 33 lit. a) C. pen. contopești pedepsele aplicate inculpatului B.D. prin prezenta sentință, urmând ca acesta si execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza disp.art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei aplicate inculpatului B.D. prin prezenta sentință pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86

2

C. pen, iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supravegheri a executării pedepsei principale.

Inculpatul S.A., fiul lui I. și R., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- nedenuntarea unor infracțiuni, prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. coroborat cu disp. art. 33 lit. a) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului S.A. prin prezenta sentință, urmând ca acesta si execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza disp.art. 86

1

C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executări pedepsei aplicate inculpatului S.A. prin prezenta sentință pe o durată de 5 ani, cart constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86

2

C. pen, iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Admite acțiunile civile formulate de partea civilă M.A. și părțile civilt M.I. și M.D.M., ambii reprezentați legal de M.A.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998, art. 1003 C. civ. obligă inculpații S.I.V. și H.M.A., în solidar, să plătească părții civile M.A. precum și părților civile M.I. și M.D.M., ambii reprezentați legal de M.A. suma de 30170 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 10.056,66 lei pentru fiecare) și suma de 850.000 lei cu titlu de daune morale (respectiv câte 283.333,33 lei pentru fiecare), sume ce vor fî actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 998, art. 1003 C. civ. obligă inculpații S.I.V, H.M.A., S.A. și B.D., în solidar, să plătească pârtii civile M.A. precum și părților civile M.I. și M.D.M., ambii reprezentați legal de M.A. suma de 7420 lei cu titlu de daune materiale (respectiv câte 2473,33 lei pentru fiecare) sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

Stabilește, în mod solidar, în sarcina inculpaților S.I.V. și H.M.A., o obligație de întreținere lunară de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre minorii M.I. și M.D.M. (ambii reprezentați legal de M.A.), sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele inflației de la momentul plății.

Respinge acțiunea civilă formulată de numitul S.E.

Respinge contestația formulată de numitul S.E., în temeiul art. 168 C. proc. pen.

În baza disp. art. 109 alin. (5) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă M.A. a autoturismului marca A., culoare gri, ridicat de la numitul S.E., prin Ordonanța emisă la 03 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, precum și a cheii și certificatului de înmatriculare ale autoturismului, aflate în custodia I.P.J. Iași - Serviciul de Investigații Criminale. Pune în vedere numitei M.A. să păstreze bunurile restituite până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea, la rămânerea definitivă a cauzei, către H.M.

În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea către inculpata H.M., la rămânerea definitivă a cauzei, a unei cutii metalice, în formă de inimă, având inscripția L.

În baza disp. art. 109 C. proc. pen. dispune restituirea către numita M.M.‚ la rămânerea definitivă a cauzei, a lopeții și hârletului aparținând acesteia.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. confiscă de la inculpații S.I.V. și H.M. suma de 1000 euro, reprezentând suma obținută prin vânzarea autoturismului marca A., aparținând vicimei M.D.

În baza disp. art. 118 lit. d) C. pen. confiscă de la inculpații B.D. și S.A. suma de câte 500 lei de la fiecare, reprezentând sumele primite de aceștia de inculpatul S.I.V.

În baza disp. art. 118

lit. b)

C. pen. dispune confiscarea de la inculpata H.M.A. a telefonului marca N. și a telefonului marca Z.

În termen legal sentința a fost apelată de inculpații S.I.V., H.M.A., B.D., S.A., partea civilă S.E. și procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași.

Instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra probelor solicitate, iar cele admise au fost administrate în mod nemijlocit (înscrisuri și proba testării comportamentului simulat a inculpatului S.).

Curtea, ca instanță de apel, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de fond, al probelor administrate în faza judecării apelurilor, al motivelor invocate de fiecare apelant în parte, constatând următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului au fost trimiși în judecată inculpații:

- S.I.V. și H.M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 175 lit. a), raportat la 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)

1

lit. a), b) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora că fapta ce li se impută constă în punerea victimei în imposibilitate de a se apăra prin pulverizarea sprayului paralizant în fața acesteia, lovirea cu cuțitul (din față) și respectiv cu o bâtă de lemn (din spate) a numitului M.D. în ziua de 09 februarie 2007 în locuința lor, apoi aplicarea repetată a unui număr de 20 de lovituri cu două cuțite diferite, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului și care au produs decesul acestuia. Inculpații au luat bunurile și suma de 250 lei RON aflate asupra victimei, au reținut ceea ce se putea valorifica și au aruncat trei cârduri bancare și permisul de conducere, au vândut în București bijuteriile și lap-topul victimei, încasând suma de 500 Iei RON, iar mașina A. a fost vândută pentru suma de 6000 euro,m din care au încasat efectiv 900 euro, Ia Pitești.

- B.D. și S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiunuire prev. de art. 221 C. pen., favorizarea miradorului, prevăzută de art. 264 C. pen. și nedenunțarea unei infracțiuni prevăzută și pedepsită de art. 262 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în sarcina acestora că faptele ce Ii se impută constau în aceea că nu au anunțat de îndată autoritățile după ce au luat cunoștință personal de săvârșirea omorului de către H. și S., transportarea cadavrului și ascunderea Iui într-o pădure situată pe raza localității Ciprian Porumbescu, jud. Suceava, conducerea mașinii proprii i a mașinii victimei transportând obiecte murdare de sânge și cadavrul victimei, precum și ajutorul dat Ia valorificarea mașini A. și a bunurilor aparținând victimei, înlesnind valorificarea lor Ia București prin transportarea acestora în calitate de șoferi.

Concret, la data de 12 februarie 2007, numita M.A. din Botoșani a sesizat Poliția Județului Iași cu privire la faptul că soțul ei, M.D., în vârstă de 31 de ani, director de vânzări la SC M. SRL Botoșani, a plecat de la domiciliu spre Iași, în ziua de 09 februarie 2007 cu autoturismul proprietatea sa, marca A., iar după ora 16,00 nu a mai putut fî contactat de nimeni, ultima oară fiind văzut în jurul orelor 14,00 în localitatea Lețcani, județul Iași, Ia un atelier de mașini dezmembrate.

Inculpatul S.I.V. din Suceava, era student în anul I la Facultatea de Informatică din Iași, ocupându-se și cu procurarea de accesorii și piese auto pentru amatorii de tunning (îmbunătățirea performanțelor și decorarea autoturismelor), cu intermedierea vânzării - cumpărării de autoturisme, de haine, parfumuri, precum și cu diverse alte „afaceri".

Inculpata H.M.A. era studentă în anul III Ia F.E.A.A. Iași - învățământ la distanță, și se înscrisese și la Facultatea de Drept din cadrul Universității P.A. din Iași, locuind împreună cu inculpatul S.I.V. Ia data săvârșirii faptei - 09 februarie 2007 - într-o garsonieră închiriată de ea în Iași.

La sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, cei doi inculpați l-au cunoscut pe numitul M.D. agent comercial la SC M. SRL Botoșani, care fiind amator de tunning se întâlnea cu inculpații pentru a procura diverse echipamente auto. Pe fondul acestor întâlniri între M.D. și inculpata H.M.A. s-a înfiripat o legătură amoroasă. Inculpatul S.I.V. i-a fost prezentat lui M.D. de către H.M.A. ca verișor, dar din luna septembrie 2006 inculpata a început o relație de concubinaj și cu S.I.V., cu care până atunci împărțea numai chiria și garsoniera închiriată de ea. M.D. a ajuns la locuința inculpaților H.M.A. și S.I.V. în jurul orelor 14, lăsând mașina într-o parcare din apropierea blocului în care aceștia locuiau.

Inculpatul S.I.V. i-a deschis ușa, M.D. a intrat în locuință. în timp ce victima s-a retras cu inculpata H.M.A. în dormitor pentru a discuta, S. își făcea de lucru la calculator în sufragerie. După orele 16, M.D. a intenționat să plece, grăbindu-se să ajungă Ia Botoșani, unde avea o ședință de lucru Ia orele 18, astfel încât a ieșit pe hol. în acel moment, inculpatul S. a venit din sufragerie și a pulverizat în fața Iui M.D. cu un jet de spray paralizant. Victima a încercat să riposteze, însă aflată în spatele acesteia, inculpata H.M.A. a luat o bâtă de baseball de 36 cm lungime care-i aparținuse inculpatului B.D. bâtă ce se afla în debaraua aliată pe hol, lovindu-l pe M. în zona coloanei vertebrale și a capului. Totodată, S. folosindu-se de un cuțit - briceag tip „fluture" a înjunghiat de mai multe ori victima în zona omoplatului stâng, zona subclaviculară stângă, zona capului și a pieptului. Pentru că lama acestuia s-a îndoit iar victima nu murise, inculpatul S.I.V. a luat un cuțit de bucătărie cu care a mai aplicat câteva lovituri victimei care s-a prăbușit la pământ horcăind. Văzând că M.D. nu moare, inculpata H. a luat cuțitul tip fluture pe care l-a înfipt în gâtul victimei, sub mandibula stânga, producând o tăietură de 5 cm lungime și 2 cm lățime, secționând astfel artera maxilară inferioară și carotida stângă, după acest moment victima decedând.

După aceasta cei doi inculpați au făcut curățenie în apartament, spălând gresia, geamurile, pereții și tocurile ușilor, celelalte locuri stropite cu sânge, obiectele murdare de sânge și cuțitele folosite fiind puse în câteva sacoșe.

Inculpații S.I.V. și H.M.A. au înfășurat cadavrul într-o pilotă și în covorul din sufragerie, aparținând proprietarilor precum și în cel tip carpetă de pe balcon, aparținând inculpatei H., după care s-au sfătuit cum să scape de cadavru și să valorifice bunurile de valoare ale victimei.

Inculpata H.M.A. a telefonat surorii sale, M.M.C. și i-a cerut o lopată sau un hârleț pentru a îngropa cadavrul pe un câmp arat.

Dându-și seama că nu pot manevra și deplasa singuri cadavrul până la mașină, S. l-a sunat la orele 19 pe inculpatul B.D. student în anul V la Facultatea de Medicină Iași și l-a rugat să treacă pe la el. Deoarece nu puteau căra cadavrul nici în trei, inculpatul S. l-a apelat telefonic în jurul orelor 20,30 pe inculpatul S.A. student în anul III la Facultatea de Construcții Iași, un alt prieten al lor, pasionat de tunning. Ulterior, S. l-a invitat în apartament, unde inculpatul S. a văzut un covor rulat murdar de sânge. Întrebat fiind ce este acolo, S. i-a răspuns că proprietarul mașinii. Apoi inculpații S. și H. i-au povestit modul în care l-au ucis pe M., lovindu-l amândoi cu bâta și cuțitul, din față și din spate și folosind și spray-ul paralizant.

Instanța de apel a reevaluat întreg probatoriul administrat redând că fapta săvârșită de inculpații S.I.V. si H.M.A. care, luând hotărârea să intre în posesia bunurilor numitului M.D., în ziua de 09 februarie 2007 l-au atras în apartamentul în care aceștia locuiau cu chirie, unde prin pulverizarea unui spray paralizant, prin lovirea cu o bâtă de baseball și aplicarea repetată a unui număr de peste 20 de lovituri de cuțit, toate loviturile vizând zonele vitale ale corpului, au suprimat viața acestuia, constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - 175 lit. a) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.

Instanța a apreciat că fapta de omor a numitului M.D. prevăzută de art. 174 C. pen., s-a săvârșit cu premeditare, în condițiile art. 175 lit. a) C. pen. și în scopul comiterii unei tâlhării, conform art. 176 lit. d) C. pen.

Nu prezintă relevanță dacă unicul mobil al crimei a fost tâlhăria sau hotărârea de a ucide s-a grefat și pe gelozia inculpatului S.I.V., conform probelor administrate în cauză, deoarece inculpatul S.I.V. dorea să elimine definitiv victima din viața inculpatei H. și să dobândească foloase materiale de pe urma faptei sale.

Inculpata H. a cunoscut această împrejurare și a contribuit la comiterea faptei în mod direct, făcând demersuri pentru atragerea victimei în apartament și ulterior ajutând la uciderea acesteia.

În speță împrejurarea care atribuie faptei de omor caracter deosebit de grav constă în scopul urmărit de făptuitori și anume săvârșirea unei tâlhării, inculpații suprimând cu intenție viața victimei pentru a crea condițiile favorabile comiterii acestei din urmă infracțiuni. Pentru existența infracțiunii legiuitorul a impus ca acest scop să fie numai urmărit de făptuitor nu și realizat efectiv, dacă însă scopul a fost realizat efectiv (inculpații intrând în posesia bunurilor victimei) fapta acestora întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Fapta celor doi inculpați care prin violență, au intrat în posesia bunurilor victimei, pe care ulterior și le-au însușit și le-au valorificat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (

1), art. 211

alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen.

Fapta săvârșită de inculpații B.D. și S.A.de a nu anunța, de îndată, autoritățile după ce au luat cunoștință de săvârșirea omorului de către inculpații H.M.A. și S.l.V., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de „nedenunțarea unor infracțiuni" prev. de art. 262 alin. (1) C. pen.

Art. 3 al art. 262 C. pen., prevede că nu se pedepsește persoana care mai înainte de a fî început urmărirea penală pentru infracțiunea nedenunțată încunoștințează autoritățile competente despre acea infracțiune sau care, chiar după ce s-a început urmărirea penală ori după ce vinovații au fost descoperiți a înlesnit arestarea acestora. În speță cauza de nepedepsire nu poate fî aplicabilă niciunuia dintre inculpați. După începerea urmăririi penale fiecare dintre inculpați a recunoscut, parțial, săvârșirea faptelor, anterior dând declarații neconforme realității.

Instanțele inferioare au constatat clar că nu declarația inculpatului S.A. a condus la înlesnirea arestării inculpaților, iar recunoașterea făcută de acesta imediat anterior arestării sale, ca și poziția procesuală ulterioară arestării sale - nu se pot circumscrie condițiilor impuse de legiuitor pentru a beneficia de o cauză de nepedepsire.

Fapta inculpaților B.D. și S.A. care prin ajutorul dat inculpaților H.M.A. și S.l.V. de a deplasa la București autoturismul victimei precum și bunurile personale ale acesteia, unde au fost valorificate ulterior de inculpatul S.l.V., contra sumei de 6 milioane lei și 1000 de euro, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire" prev. de art. 221 C. pen.

Cei doi inculpați au cunoscut proveniența banilor deținuți de autorii omorului, H.M.A. a achitat camera de hotel cu banii primiți de la S. și proveniți de la victima omorului și au fost de față cu ocazia valorificării bijuteriilor și lap-topului victimei, iar ajutorul dat de către inculpații S.A. și B.D. inculpaților S.l.V. și H.M.A. fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunilor de omor și tâlhărie prin ștergerea urmelor infracțiunii, aruncarea obiectelor care au folosit la ștergerea urmelor infracțiunii, ascunderea bâtei prin încredințarea acesteia unei alte persoane, străină de evenimente, a constituit infracțiunea de „ favorizare a infractorului" prev. de art. 264 C. pen.

În ce privește fapta inculpatului B.D., de a conduce în intervalul 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007 un autoturism pe drumurile publice, deși avea permisul de conducere suspendat, instanța a constatat că aceasta a circumscris infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru următoarele considerente:

La data de 07 ianuarie 2007 inculpatului B.D. i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule între 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007, conform art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002. Față de cele mai sus expuse, cu dezvoltări din partea instanței de apel pe linia că sentința instanței de fond este întrutotul legală și temeinică, fiind reprodusă întocmai, în funcție de toți apelanții din cauză, și în ceea ce privește toate aspectele criticate, apelurile persoanelor în drept indicate au fost respinse ca nefondate.

În continuare s-a exercitat calea de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 11 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, în termen legal, de inculpații S.I.V., H.M.A., B.D., partea civilă S.E.

În ceea ce privește recurentul inculpat B.D.: s-a invocat lipsa „intenției" în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât inculpatul nu a avut cunoștință că i se suspendase dreptul de a conduce, întrucât nu a primit nicio comunicare în acest sens de la I.P.J. Iași, solicitându-se achitarea - în baza disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Însă, din actele și lucrările dosarului a rezultat cert că la data de 07 ianuarie 2008 inculpatului B.D. i-a fost reținut permisul de conducere și suspendat dreptul de a conduce în perioada 23 ianuarie 2007 - 22 februarie 2007.

„Intenția" - chiar indirectă, în definirea laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/20902 a existat la inculpat, chiar din momentul în care a luat cunoștință de sancțiunea aplicată, ulterior nemaifiind interesat de consecințele acesteia.

Referitor la infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, deși în apel s-a invocat lipsa laturii obiective a infracțiunii și a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în recurs inculpatul a revenit, recunoscând săvârșirea acesteia, insistând cu critici privitor la celelalte capete de acuzare și manifestând atitudine față de procesul de individualizare a sancțiunilor primite.

Probele administrate în cauză au demonstrat nemijlocit fiecare act material infracțional desfășurat de inculpat, din momentul în care a dat curs solicitării inculpatei H. și a acordat ajutor acesteia și inculpatului S. „Acțiunea de tăinuire" a început în momentul în care inculpatul a vizualizat existența cadavrului și apoi a luat cunoștință de la cei doi coinculpați de modalitatea în care a fost omorâtă victima, iar ulterior a participat la toate acțiunile desfășurate deși împreună cu ceilalți coinculpați, iar aceste activități au reprezentat elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului.

Inculpatul B. a înlesnit valorificarea unor bunuri aparținând victimei deci, bunuri provenind din săvârșirea unor infracțiuni și, ulterior, a primit o sumă de bani de la inculpatul S. Declarațiile coinculpatului S., ale inculpatului

S.

, chiar și una din declarațiile inculpatului B. sunt edificatoare în „participația, contribuția" inculpatului B. înlesnirea valorificării bunurilor provenind din infracțiune, a cunoscut acest lucru și a acceptat primirea unor bani (sumă ce a reprezentat cert, o plată pentru serviciile/ajutorul dat).

Existența infracțiunii de tăinuire săvârșită de inc. B. s-a conturat distinct de infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. săvârșită neechivoc de inculpatul B. (dovedită prin actele materiale infracționale desfășurate de inculpat ce au reprezentat distinct ajutorul conferit, infracțiune a cărei săvârșire a fost recunoscută de inculpat).

Existența infracțiunii prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. impune „omisiunea de a denunța deîndată săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile prev. de art. art. 174, 175, 176, 211. 212. 215

1

, 217 alin. (2) - (4), art. 218 alin. (1) și art. 276 alin. (3), în speță și infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșită de inculpații H. și S. Inculpatul B. a aflat de la coinculpatul S., în prezența inculpaților H. și S. despre infracțiunea de omor a victimei M. și, indiferent de circumstanțele invocate, aceasta dă ajutor autorilor infracțiunii de omor, prin toate actele materiale la care participă -transportarea cadavrului, a bunurilor, valorificarea bunurilor și a mașinii, îngroparea cadavrului.

Chiar dacă aceste acte materiale infracționale au constituit latura obiectivă a infracțiunii de „favorizare a infractorului" acțiunea inculpatului B. „de a omite'' a anunța de îndată autoritățile despre săvârșirea infracțiunii - constituie latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 262 alin. (1) C. pen. în concurs cu infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., cât timp cele două fapte sunt distinct incriminate prin lege, iar inculpatul B. le-a comis pe amândouă, acesta trebuie să răspundă pentru fiecare dintre ele - favorizarea autorului neputând constitui o cauză de nepedepsire pentru omisiunea denunțării omorului săvârșit de acesta.

Inculpatul S.I.V. a solicitat în apel achitarea în baza disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la rap. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav întrucât nu există probe directe că ar fi suprimat viața lui M.D. Această manifestare a nevinovăției a avut-o pe toată durata desfășurării procesului penal ca și fază de judecată. Inclusiv la nivelul recursului a insistat pe latura probatorie - în sensul întrunirii ideii că ar fi incompletă - și în consecință s-ar impune rejudecarea pricinii, chiar cu solicitări de suplinire a acestei lacune direct în recurs, deși cadrul procesual nu permite în mod nemijlocit în recurs astfel de contexte. în esență s-a urmărit eliminarea sa de la răspunde penală pentru infracțiunea de omor.

Instanța de fond a evaluat însă probele în integralitatea lor (urmărirea penală și judecată) coroborându-le just, administrându-le nemijlocit, raportat la flecare susținere a inculpatului S. Deși inculpatul S. a oferit pe parcursul procedurilor judiciare declarațiile cu conținut inadvertent, motivat prin diferite circumstanțe, ele au fost decelate în parte.

Chiar și aprecieri asupra „discernământului de săvârșire a faptei" au fost făcute, ce a fost în final elucidat pe calea unei expertize psihiatrice.

Aceeași manifestare de preocupare și aplecare pe detalii s-a manifestat și în apel unde s-a „testat și comportamentul simulat al inculpatului".

Aspectele invocate, că nu ar fi fost prezent la locul săvârșirii faptei și nu ar fi participat la suprimarea vieții victimei - au fost înlăturate probator prin declarațiile inculpatei H., declarațiile inculpaților S. și B. - care au precizat că inculpatul S. a fost cel care i-a chemat la locul săvârșirii faptei - apartamentul în care locuiau inculpații H. și S., loc în care se afla și victima înfășurată în covor și că le-a povestit cum a lovit victima; cât și declarațiile inculpatului S. date în fața procurorului, probele prelevate la locul faptei - care nu au putut fi înlăturate prin susținerile inculpatului; declarațiile martorului L.A. și S.R. -care deși se referă la aspecte ulterioare săvârșirii infracțiunii de omor, concretizează asupra bunurilor pentru care inculpatul S. le-a cerut ajutorul în valorificare, bunuri dovedit a fi aparținut victimei, cât și asupra momentului la care au fost contactați de inculpatul S. - moment apropiat săvârșirii infracțiunii și înainte de săvârșirea acesteia.

În concluzie, probele prelevate de la locul faptei, ce au dovedit prezența inculpatului S. în acel loc, declarațiile coinculpaților H., S. și B., chiar declarația inițială a inculpatului S. sunt edificatoare, nefiind cazul de a se insista în această susținere probatorie. Raportat la aceste argumente, faptic probate, săvârșirea infracțiunii de omor și de către inculpatul S. a fost cert dovedită.

Împrejurările ce au determinat atitudinea inculpatului S., modalitățile de săvârșire a faptei, atitudinea ulterioară de înlăturare a urmelor infracțiunii - prin toate actele materiale desfășurate - au fost concretizate prin probele administrate conturând și în drept, fapta săvârșită. Este real că în recurs se insistă inclusiv pe această latură - a confirmării detaliilor vizând împrejurările ce au determinat atitudinea inculpatului, că rolul mai mult decât hotărâtor în demararea intervenției abrutizante l-ar fi avut coinculpata - însă semnificative sunt probele concrete ce fac trimitere la ceea ce inculpatul a întreprins, implicit la atitudinea sa subiectivă, mai puțin chestiuni exterioare și anterioare evenimentului, care au putut sau nu să influențeze în vreun fel pe inculpatul S.

Astfel, circumstanța săvârșirii faptei cu premeditare s-a conturat din momentul în care inculpatul S. a solicitat coinculpatei H. să întrerupă relația cu victima, moment în care cei doi coinculpați au hotărât sa locuiască în același apartament și să facă rost de bani de la victimă și, chiar dacă starea conflictuală inițială s-a ivit intre victimă și inculpata H., inculpatul S. a intervenit violent în virtutea discuțiilor anterioare cu inculpata H. - iubita sa la acel moment. în acest sens sunt de remarcat declarațiile inculpatului S.A. (referitor la discuția acestuia cu inculpatul S.) - ce nu pot fi înlăturate, întrucât se coroborează cu alte probe, declarațiile inculpatei H., declarațiile martorului L. referitor la solicitarea inculpatului S. pentru vânzarea unui autoturism marca A. anterior uciderii victimei, declarațiile inculpaților B. și S., referitoare la relatările inculpatului S. în momentul în care aceștia au sosit în apartament și au atlat că inculpatul S. a fost prezent la sosirea victimei în apartament; obiectele contondente folosite care s-au dovedit a fi imediat la îndemâna inculpatului S., spray paralizant, briceag tip fluture, apoi cuțitul de bucătărie cât și declarațiile inițiale ale inculpatului S.

Astfel, rezoluția infracțională a fost luată de inculpatul S. înainte de desfășurarea propriu-zisă a acțiunii de lovire (ucidere) a victimei, a fost menținută până la executare (declarațiile inculpaților, raportul de necropsie, dovedesc multitudinea loviturilor, locul aplicării lor, persistența în obținerea rezultatului cât și distincția între loviturile aplicate de inculpatul S. și loviturile aplicate de inculpata H.).

Probator, a rezultat modul de acțiune a inculpatului S., inclusiv premeditarea, iar concluziile raportului de expertiză au evidențiat alături de celelalte probe: numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, frecvența loviturilor date, poziționarea acestora precum și conduita inculpaților ulterioară săvârșirii faptei - fără putință de tăgadă că aceștia au urmărit suprimarea vieții victimei, fiind exclusă moartea accidentală, în sensul că urmările agresiunii ar fi depășit voința acestora.

La stabilirea faptului că acțiunea celor doi inculpați a fost premeditată prezintă relevanță și obiectele folosite de inculpați la săvârșirea faptei, aceștia având din fază incipientă asupra lor un spray paralizant, o bâtă de baseball, cât și un cuțit în apropiere.

Chiar dacă inculpatul S. a susținut că, inițial mobilul crimei ar fi fost tâlhărirea victimei sau gelozia inculpatului față de victimă, prin acțiunile efectuate acesta a conturat clar voința de a înlătura victima și a dobândi bunurile acestuia, iar ceea ce a atribuit faptei de omor un caracter deosebit de grav a constat în scopul urmărit de făptuitori, anume săvârșirea unei tâlhării -inculpații suprimând cu intenție viața victimei pentru a crea condițiile favorabile comiterii acestei din urmă infracțiuni.

Agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. s-a concretizat prin scopul săvârșirii omorului - care a și fost realizat, precedat prin acțiunile săvârșite de inculpatul S. împreună cu inculpata H., anume: armele ce le avea asupra sa în momentul întâlnirii cu victima (cuțit, bâtă, spray paralizant) și folosite pentru săvârșirea omorului.

Distinct, s-a concretizat și infracțiunea de tâlhărie săvârșită prin însușirea cu violență a bunurilor victimei și a omorului pentru a înlesni comiterea tâlhăriei.

Inculpatul S. a premeditat cu inculpata H. să „facă rost de bani de la victimă", și a efectuat anterior întâlnirii cu victima unele acte pregătitoare, aspect rezultând din declarațiile martorului L., ale coinculpatului S. și demonstrând că inculpatul S. le-a solicitat sa intermedieze vânzarea unei mașini A. - ce aparținea victimei. Chiar dacă inculpatul S. se ocupa cu intermedieri - vânzări auto, această situație nu poate înlătura probator intervenția sa premeditată în „obținerea de bunuri de la victimă" și „înlăturarea victimei din viața coinculpatei H." acțiuni ce au fost gândite și intenționate de inculpatul S. anterior, urmărit a fi realizate și, în final, realizate prin săvârșirea celor două infracțiuni distincte: omor deosebit de grav și tâlhărie.

Faptele săvârșite de inculpatul S.I.V. prin luarea hotărârii de a intra în posesia bunurilor victimei, atragerea victimei în apartamentul său și al inculpatei H. la data de 09 februarie 2007, pulverizarea sprayului paralizant, lovirea inițială a victimei cu o bâtă de baseball, aplicarea repetată de multiple lovituri de cuțit în zone vitale ale corpului au reprezentat acțiuni ce au dus ia suprimarea vieții victimei, la însușirea bunurilor și valorificarea acestora, și au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și de tâlhărie săvârșite în concurs real, față de care instanța de fond a dispus astfel în mod legal condamnarea cu aplicarea de pedepse substanțiale.

Prin prisma acestor argumente de fapt, încadrarea juridică reținută de instanța de fond este temeinică și legală, respectiv infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen.(întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul S. împreună cu inculpata H.).

Orice alte încercări, manifestate în recurs, de atenuare sau înlăturare a răspunderii penale din partea sa nu pot fi primite, materialul probator administrat a fost unul vast și suficient - atât în latură faptică concretă, dar și cu completări vizând chestiuni de ordin medico-legal sau psihiatric, conturând o stare de fapt corect reținută de instanțele inferioare în grad, care s-au preocupat îndeajuns sub aceste aspecte, probatorii, de a avea la îndemână toate mijloacele necesare pentru pronunțarea unor hotărâri corecte, departajările în derulări faptice din partea inculpaților având răspuns și pe latura de individualizare a sancțiunilor.

Raportat la inculpată, sub aspectul criticii vizând reținerea circumstanței prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. și achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. a), b), c) C. pen., așa cum s-a solicitat și în apel, s-a evidențiat în fapt că probele administrate în cursul urmăririi penale, probele administrate în cursul judecății au conturat concret fiecare dintre actele materiale infracționale săvârșite de inculpata H.M., gradul de participație - reprezentând toate elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grad prevăzută de disp. art. 174 - 175 lit. a) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.

Inculpata H.M. era prietenă cu victima, din anul 2006, ulterior au devenit iubiți, însă inculpata H.M. care locuia și era studentă în Iași inițiase o relație și cu inculpatul S. locuind împreună cu acesta într-un apartament închiriat. Din momentul în care inculpatul S. i-a solicitat să întrerupă relația cu victima, inculpata H. împreună cu S. au luat hotărârea să obțină bani de la acesta.

Declarațiile inculpatului S. coroborate cu declarațiile coinculpatului B. și S. sunt concludente în privința împrejurările în care victima a fost ucisă - cu participarea directă a acestei H.M. - iubita victimei.

Chiar daca declarațiile inculpatului S. au fost contradictorii în fazele incipiente ale urmăririi penale în privința participării sale la săvârșirea infracțiunii, acestea au avut un conținut constant privind inițierea discuțiilor asupra victimei și „atragerii" victimei de către inculpata H.M. în locul consumării infracțiunii.

Astfel, actele de premeditare ce au fost inițiate de cei doi coinculpați direct sau indirect au rezultat probator neîndoielnic -probele materiale directe (prezența victimei în locuința inculpatei H.M., probele prelevate atât la locul faptei cât și pe obiecte de îmbrăcăminte privind „probele genetice ADN", „obiectele contondente care aparțineau inculpaților H. și S." și au fost folosite pentru suprimarea vieții victimei, raporturile de constatare medico-legale), probele rezultate chiar din declarațiile inculpatei H.M. referitoare la modalitățile în care a început agresiunea asupra victimei, cât și împrejurările ce au determinat intervenția imediată a coinculpatului S. care se afla în apartament.

S-a invocat și o anumită conduită „agresivă a victimei" față de inculpata H. atunci când aceasta l-a informat despre sfârșitul relației, reiterată și în recurs, însă împrejurarea invocată nu poate justifica „replica inculpatei H." - aceea de a lovi victima cu bâta și intervenția imediată a inculpatului S. prin aplicarea sprayului paralizant și a loviturii de cuțit ori, viața acesteia nu a fost de natură să fie amenințată încât să fie necesară, lovirea cu bâta - obiect ce era la imediată discreție a inculpatei - în înțelesul dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a conturat existența unui interval de timp între momentul luării rezoluției, cel concretizat prin discuțiile anterioare cu inculpatul S., asupra victimei și bunurilor sale, pin discuțiile acestui inculpat cu martorii cauzei referitor la valorificarea bunurilor victimei, cât și îndepărtarea victimei din viața inculpatei H., prin prezența inculpatului S. la momentul sosirii victimei în apartamentul inculpatei H., și până la momentul executării omorului.

Pregătirea psihică a inculpatei H. chiar dacă a fost negată de aceasta, a existat prin discuțiile cu coinculpatul S. - acceptând împreună ideea sfârșirii relației cu victima și obținerea de „bani de la aceasta". Deși activitatea psihică este o circumstanță personală, s-a conturat cert atât raportat la inculpata H. cât și la inculpatul S., premeditarea săvârșirii faptei prin efectuarea actelor de pregătire împreună, având același scop - astfel încât, circumstanța premeditării a devenit obiectivă și s-a răsfrâns asupra celor doi participanți (coinculpații S. și H.).

În recurs, inculpatul S. a manifestat o anumită ieșire din pasivitate, implicând un rol primordial sau chiar singular în producerea evenimetului din partea inculpatei, care în final, în ultim cuvânt, a manifestat o atitudine pasivă, de accept al situatei, și implicare în principal în individualizarea sancțiunilor. S-a dezvoltat însă, pe larg, anterior, că susținerile inculpatului sunt singulare, nu au fost susținute concret, iar cele derulate în fapt nu converg spre cele susținute de acesta.

Argumentele probatorii reținute și expuse au nuanțat cert caracterul infracțiunii de omor calificat săvârșit de inculpata H.M. și de inculpatul S.I.V.

De asemenea, scopul săvârșirii omorului de către inculpata H.M. împreună cu inculpatul S.I.V. s-a concretizat în obținerea bunurilor victimei, iar acest scop fiind și realizat s-a conturat astfel existența infracțiunii de omor deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de tâlhărie - deoarece moartea victimei a constituit tocmai temeiul răspunderii penale a celor doi coinculpați H. și S. pentru infracțiunea de omor.

Instanța de fond a evaluat temeinic întreg ansamblu probator și l-a apreciat printr-o justă coroborare, reținând vinovăția inculpaților H.M.A. și S.I.V. în săvârșirea infracțiunilor de:

-

„omor deosebit de grav" prev. de art. 174 - 175 lit. a) C. pen. raportat la ari. 176 lit. d) C. pen. (la data de 09 februarie 2007, cei doi coinculpați după o înțelegere și hotărâre prealabilă de a intra în posesia bunurilor victimei M.D. - iubit al inculpatei H.M.A., l-a atras în apartamentul lor unde, după un interval de timp, când victima a încercat să plece, inculpatul S. i-a pulverizat spray paralizant, inculpata H. i-a aplicat o lovitură cu bâta, victima a căzut și inculpatul S. a aplicat lovituri multiple în zone vitale ale corpului cu cuțitul - continuate de inculpata H. - până la suprimarea vieții acesteia);

- „tâlhărie" prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2)

1

lit. a), c) C. pen. - cei doi inculpați înlesnind prin violență însușirea bunurilor victimei.

Atât sub aspectul săvârșirii infracțiunilor cât și sub aspectul încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații H.M.A. și de inculpatul S.I.V., criticile nu sunt întemeiate, instanța de fond dispunând în mod legal condamnarea acestora pentru săvârșirea fiecăreia dintre infracțiuni și reținerea dispozițiilor concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. Aceste împrejurări au fost constatate ca fiind corecte și în primul grad de control judiciar, decizia instanței de apel apărând astfel ca fiind temeinică și legală.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și a modului de executare, aspecte de esență de critică, este de redat că instanța de fond a realizat o justă aplicare a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., cât și al scopului prev. de art. 52 C. pen.

Astfel, față de inculpatul S.I.V. s-au aplicat pedepse diferențiate în cuantum pentru cele două infracțiuni săvârșite, față de inculpata H.M.A., printr-o temeinică raportare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și personale ale acestuia, conduita adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, nerecunoașterea a faptelor săvârșite, declarațiile date de acesta pe parcursul cercetării judecătorești reprezentând denaturarea adevărului și îngreunarea desfășurării cercetării judecătorești, limitele de pedeapsă, natura și gravitatea faptelor.

Argumentele inculpatului S.I.V. referitoare la influența și determinarea sa de către coinculpata H. asupra hotărârii sale - aspecte asupra cărora s-a insistat în mod deosebit în recursul exercitat, nu pot înlătura precizia și reprezentarea exactă a tuturor actelor materiale infracționale desfășurate de acesta, care au fost dovedite probator a fî mai intense atât anterior cât și în momentul săvârșirii faptei, precum și ulterior suprimării vieții victimei.

Față de inculpata H.M.A., de asemenea, s-a realizat o justă raportare a tuturor circumstanțelor personale la cele concrete ale săvârșirii faptei, de persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale și care a avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei, de poziția procesuală parțial corectă a inculpatei, încât pedepsele aplicate au fost temeinic individualizate, ca și cuantum și modalitate de executare. Inclusiv în recurs aceasta și-a reiterat poziția procesuală față de învinuire anterior manifestată, de regret în comiterea faptelor.

Hotărârea instanței de fond a fost copiata sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților S. și B. (cuantum și pedeapsa rezultantă de executat).

Față de fiecare dintre infracțiunile săvârșite de inculpatul B., instanța de fond a apreciat temeinic asupra criteriilor generale de individualizare a pedepselor aplicate, raportat la gradul de pericol social concret determinat prin modalitățile și împrejurările săvârșirii acestora, contribuția, la poziția procesuală adoptată și circumstanțele personale ale inculpatului și a scopului pedepsei prevăzute prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Aceleași aspecte au fost evidențiate și în apelul acestuia. în latură civilă, decizia penală a fost verificată atât din oficiu, cât și sub aspectul criticilor formulate de partea civilă S.E. și al probelor administrate.

Inculpații S. și B. au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul că instanța de fond a apreciat asupra acțiunii civile generate prin prejudiciul cauzat prin uciderea victimei M.D.

Acțiunea civilă promovată de soția victimei și raportată la bunurile victimei în momentul decesului s-a răsfrânt și asupra inculpaților S. și B. chiar dacă nu au fost autori ai infracțiunii de omor, însă au participat la valorificarea acestora împreună cu autorii acestei infracțiuni - coinculpații H. și S. Răspunderea pentru acțiunea civilă este solidară inculpaților și legal instanța a dispus obligarea inculpaților B. și S. la despăgubirile civile materiale în același cuantum cu al inculpaților S. și H.

Aceste împrejurări au fost clarificate și în apel, doar inculpatul B. a inițiat recurs, solicitând achitarea pentru învinuirile aduse, mai puțin favorizarea infractorului, iar în latură civilă a arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia, achiesând într-o anumită măsură afirmațiilor corecte redate de instanțele inferioare.

Referitor la criticile părții civile S.E., referitoare la modalitatea intrării în posesia bunului autoturismul al victimei, ca un cumpărător de bună credință, sunt de redat următoarele:

Partea civilă - soția victimei a cerut restituirea acestui bun sau a contravalorii acestuia, instanța de fond constatând în mod legal atât legitimitatea acțiunii părții civile, cât și existența în natură a acestui bun.

Buna credință a părții civile S.E. în achiziționarea autoturismului victimei nu poate subzista față de „viciile dobândirii bunului" - acesta a cunoscut că vânzătorul bunului nu este și proprietarul acestuia, acceptând acest viciu. Faptul că partea civilă S.E. a suferit o pagubă (banii plătiți pentru autoturism) nu poate fi opozabil părții civile soția victimei. în aceste condiții, legal și temeinic instanța de fond a constatat că nu există o legătură de cauzalitate între paguba părții civile S.E. și infracțiunile săvârșite de inculpați (condiție necesară în existența acțiunii civile derivate din legea penală) și a respins acțiunea promovată de partea civilă S.E.

De altfel aceste critici au fost expres analizate și în apel, constatându-se aceleași împrejurări de ordin juridic, cu aceeași calificare, așa încât nu sunt de primit corecturi sau netemeinicii pe astfel de situații.

În considerarea acestor argumente, mai sus redate, urmează a se constata ca fiind nefondate criticile formulate de partea civilă S.E. și, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins recursul părții civile S.E., ca nefondat, ca de altfel și a tuturor celorlalte părți ce au inițiat această din urmă cale de atac ordinară.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă S.E. și inculpații H.M.A., S.I.V. și B.D. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.V., durata reținerii și arestării preventive de la 29 aprilie 2007 la 11 iunie 2010.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei H.M.A., reținerea de la 29 aprilie 2009 la 30 aprilie 2009 și de la 31 mai 2007 la 1 iunie 2007 precum și arestarea preventivă de la 1 iunie 2007 la 11 iunie 2010.

Obligă recurenții inculpați H.M.A. și B.D. la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat S.I.V. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta parte civilă S.E. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2010.