ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

25.11.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale de față;

Din actele și lucrările cauzei constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, la 11 august 2009, petentul B.F.N. a înțeles să atace, în condițiile art. 278

C. proc. pen., ordonanța nr. 56/P/2009 din 29 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., art. 45 și art. 42 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de M.A.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. și G.H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că soluția este nelegală, deoarece în cauză s-a efectuat o cercetare evazivă, și în acest mod, s-a produs o gravă vătămare a intereselor legitime ale statului pentru că prin faptele reclamate s-a prejudiciat bugetul A.N.I.

Prin ordonanța nr. 56/P/2009 din 29 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A.C.– președintele Agenției Naționale de Integritate (A.N.I.) și G.H. – secretar general la aceeași instituție, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.

S-a reținut în motivare că, chiar dacă M.A.C. și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu prin delegarea lui G.H. să îndeplinească funcția de secretar general, deși acesta nu îndeplinea condițiile pentru a exercita prerogativele acestei funcții, acest fapt nu a produs consecința cerută de art. 248 C. pen., deoarece nu s-a cauzat o tulburare însemnată instituției prin delegarea acestuia în funcția arătată și nici vreo pagubă, având în vedere că G.H. era detașat de la Ministerul de Justiție și a optat pentru drepturile salariale corespunzătoare funcției deținută la acest minister.

Prin ordonanța nr. 237/II/2/2009 din 24 iulie 2009, procurorul șef adjunct la Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul D.N.A., examinând în conformitate cu art. 278 C. proc. pen. plângerea petentului B.F.N., a respins-o ca inadmisibilă cu mențiunea că petentul nu are calitatea procesuală activă prevăzută de lege, respectiv, de persoană ale căror interese legitime sunt vătămate.

Examinând plângerea dedusă judecății în contextul dispozițiilor art. 278

alin. (1) C. proc. pen., dar și al normei procesual penală cuprinsă în art. 29 C. proc. pen., referitoare la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa în primă instanță cauza se constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 29 pct. 1 C. proc. pen. se instituie o competență pentru Înalta Curte de Casație și Justiție de a soluționa, în primă instanță, cauze penale ce au ca obiect infracțiuni comise de anumite categorii de persoane ce exercită funcții sau demnități expres, limitativ și imperativ arătate la lit. a) - f) ale acestui text.

Din actele dosarului nu rezultă că funcțiile îndeplinite de intimați, respectiv, de președinte al A.N.I. și respectiv, secretar general al ANI se cuprinde în cele arătate expres și imperativ de art. 29 C. proc. pen.

Astfel, prin regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin ordinul Președintelui ANI nr. 660 din 24 februarie 2009, se menționează la art. 14 și art. 16 din capitolul IV, că președintele agenției este demnitar cu rang de secretar de stat, iar secretarul general al aceleiași instituții face parte din categoria înalților funcționari publici.

Pe de altă parte, prin adresa nr. 34544/1154/2009 din 20 noiembrie 2009, CSM comunică faptul că intimatul M.A.C. a fost eliberat din funcția de procuror, ca urmare a demisiei prin Decretul nr. 336 din 21 martie 2006 al Președintelui României.

Desigur, în raport de aceste acte și de dispozițiile procesual amintite se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție nu este instanța competentă să soluționeze plângerea dedusă judecății în primă instanță, în sensul dat de dispozițiile art. 278

alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, în cazul plângerii greșit îndreptată, soluția este arătată de art. 278

alin. (13) C. proc. pen. și în consecință, conformându-se acestor prevederi imperative, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite plângerea petentului B.F.N., ce formează obiectul acestui dosar la instanța competentă, care în speță, este Judecătoria Sectorului 1 București, spre competentă soluționare.