ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei se constată:

Prin ordonanța

din 31 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Secția de Combatere a Corupției a dispus neînceperea urmăririi penale față de

S.C., P.N.M., P.A.,

C.C., B.L. și U.R. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art.

6 din Legea nr. 78/2000.

Totodată a disjuns cauza și s-a

declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru a fi efectuate

cercetări față de persoanele de mai sus, la care se mai adaugă E.B. și B.E. sub

aspectul infracțiunilor prev. de art. 323 și art. 261

1

C. pen.

S-a disjuns cauza și s-a declinat

competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru a se

efectua cercetări față de E.B. și B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Soluția fost confirmată prin ordonanța

din 4 septembrie 2009 adoptată de către procurorul ierarhic superior (nr. 7020/447/2009).

Organele de urmărire penală au reținut

că aspectele sesizate de către petentul E.N.G., prin mandatar E.D.M. nu sunt

confirmate de realitate, fiind descrise în plângere generic, aceștia

neînțelegând să se conformeze disp. art. 222 C. proc. pen., în sensul că au

refuzat să facă declarații în fața organelor judiciare.

În termen legal, petentul, prin

procurator - în temeiul disp. art.  278

1

alin. (1) C. proc. pen. -

s-a adresat instanței de judecată, formulând plângere împotriva soluției de

netrimitere în judecată, pe motiv de neefectuare a actelor premergătoare și

față de T.B. Din contextul acesteia care cuprinde alegații denigratoare,

generale la adresa justiției, mai reiese și că petentul este nemulțumit în

legătură cu soluționarea unui dosar civil de către Judecătoria Sectorului 1

București și Tribunalul București, fără însă a fi posibil de identificat criticile

sale.

Examinând actele și lucrările

dosarului în care s-au efectuat acte premergătoare în raport și cu soluțiile de

netrimitere în judecată se constată următoarele:

Prin plângerea penală depusă împotriva

magistraților S.C., P.N.M., P.A., C.C., B.L. și U.R., petentul E.N.G. prin

procurator, susține că au pronunțat hotărâri „ilegale” iar agentul procedural E.B.

nu ar fi îndeplinit corect procedura de citare.

Pe E.B. a acuzat-o că „ și-a traficat

direct și indirect influența, profitând de pe urma acestor abuzuri judecătorești,

îndreptate împotriva mea și a fiului meu”.

La data de 30 iulie 2009, deși citat

pentru audiere și precizarea plângerii penale, petentul nu s-a prezenta, iar

fiul său în calitate de procurator a refuzat să dea declarație( proces - verbal

din 31 iulie 2009).

Din actele atașate plângerii reiese că

prin Sentința civilă nr. 16 din 7 mai 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția tardivității contestației la alegerile euro-parlamentare

din 7 iunie 2009 formulate de contestatorul N.G. împotriva candidatei independente

E.B.

Prin decizia civilă nr. 291/R din 26

mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, a fost admis recursul, casată sentința civilă, trimițându-se

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tot, ca tardiv introdusă a fost

respinsă pentru a doua oară contestația, prin sentința civilă nr. 17 din 28 mai

2009 de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Toate cererile de

recuzare a judecătorilor formulate de către petent prin procurator, au fost respinse,

ca nefondate.

Nemulțumirea cu privire la soluția adoptată

cât și în ceea ce privește modul de rezolvare a cererilor de recuzare, petentul

și-a manifestat-o prin introducerea plângerii penale împotriva judecătorilor,

procurorului de ședință și a agentului procedural, fără însă a fi în măsură să

indice vreun mijloc de probă în sprijinul celor afirmate.

În plângerea adresată procurorului

ierarhic superior - art. 275 - art. 278 C. proc. pen. - petentul prin

procurator critică aspectul că în Ordonanța nr. 177/P/2009 nu se fac referiri

și la T.B. (Ordonanța nr. 7020/447/2009 din 4 septembrie 2009).

Corect au apreciat organele de

urmărire penală că nu se impune începerea urmăririi penale față de persoanele reclamate,

din moment ce simpla nemulțumire cu privire la soluțiile date de către instanțe,

prin ele însele, nu pot constitui infracțiuni, existând căile de atac legale,

conform Legii nr. 304/2004, prin care pot fi valorificate criticile persoanelor

ce se consideră neîndreptățite.

Pe de altă parte, procurorul ierarhic superior

este ținut a verifica numai aspectele sesizate procurorului de caz și modul în

care acesta le-a verificat și rezolvat, nefiind permis a fi invocate aceste

fapte pretins infracționale săvârșite de către alte persoane.

Soluțiile

adoptate de organul de urmărire penală, fiind legale și temeinice, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă, ca

nefondată.

Văzând și

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul E.N.G. prin mandatar E.D.M. împotriva ordonanței din 31 iulie

2009 dispusă în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2009.