ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei se constată: Prin ordonanța din 31 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C., P.N.M., P.A., C.C., B.L. și U.R. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru a fi efectuate cercetări față de persoanele de mai sus, la care se mai adaugă E.B. și B.E. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 323 și art. 261 1 C. pen. S-a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru a se efectua cercetări față de E.B.

și B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Soluția fost confirmată prin ordonanța din 4 septembrie 2009 adoptată de către procurorul ierarhic superior (nr. 7020/447/2009). Organele de urmărire penală au reținut că aspectele sesizate de către petentul E.N.G., prin mandatar E.D.M. nu sunt confirmate de realitate, fiind descrise în plângere generic, aceștia neînțelegând să se conformeze disp. art. 222 C. proc. pen., în sensul că au refuzat să facă declarații în fața organelor judiciare. În termen legal, petentul, prin procurator - în temeiul disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. - s-a adresat instanței de judecată, formulând plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, pe motiv de neefectuare a actelor premergătoare și față de T.B.

Din contextul acesteia care cuprinde alegații denigratoare, generale la adresa justiției, mai reiese și că petentul este nemulțumit în legătură cu soluționarea unui dosar civil de către Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București, fără însă a fi posibil de identificat criticile sale. Examinând actele și lucrările dosarului în care s-au efectuat acte premergătoare în raport și cu soluțiile de netrimitere în judecată se constată următoarele: Prin plângerea penală depusă împotriva magistraților S.C., P.N.M., P.A., C.C., B.L. și U.R., petentul E.N.G. prin procurator, susține că au pronunțat hotărâri „ilegale” iar agentul procedural E.B. nu ar fi îndeplinit corect procedura de citare.

Pe E.B. a acuzat-o că „ și-a traficat direct și indirect influența, profitând de pe urma acestor abuzuri judecătorești, îndreptate împotriva mea și a fiului meu”. La data de 30 iulie 2009, deși citat pentru audiere și precizarea plângerii penale, petentul nu s-a prezenta, iar fiul său în calitate de procurator a refuzat să dea declarație( proces - verbal din 31 iulie 2009). Din actele atașate plângerii reiese că prin Sentința civilă nr. 16 din 7 mai 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția tardivității contestației la alegerile euro-parlamentare din 7 iunie 2009 formulate de contestatorul N.G. împotriva candidatei independente E.B. Prin decizia civilă nr. 291/R din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis recursul, casată sentința civilă, trimițându-se spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tot, ca tardiv introdusă a fost respinsă pentru a doua oară contestația, prin sentința civilă nr. 17 din 28 mai 2009 de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă. Toate cererile de recuzare a judecătorilor formulate de către petent prin procurator, au fost respinse, ca nefondate. Nemulțumirea cu privire la soluția adoptată cât și în ceea ce privește modul de rezolvare a cererilor de recuzare, petentul și-a manifestat-o prin introducerea plângerii penale împotriva judecătorilor, procurorului de ședință și a agentului procedural, fără însă a fi în măsură să indice vreun mijloc de probă în sprijinul celor afirmate. În plângerea adresată procurorului ierarhic superior - art. 275 - art. 278 C. proc.

pen. - petentul prin procurator critică aspectul că în Ordonanța nr. 177/P/2009 nu se fac referiri și la T.B. (Ordonanța nr. 7020/447/2009 din 4 septembrie 2009). Corect au apreciat organele de urmărire penală că nu se impune începerea urmăririi penale față de persoanele reclamate, din moment ce simpla nemulțumire cu privire la soluțiile date de către instanțe, prin ele însele, nu pot constitui infracțiuni, existând căile de atac legale, conform Legii nr. 304/2004, prin care pot fi valorificate criticile persoanelor ce se consideră neîndreptățite. Pe de altă parte, procurorul ierarhic superior este ținut a verifica numai aspectele sesizate procurorului de caz și modul în care acesta le-a verificat și rezolvat, nefiind permis a fi invocate aceste fapte pretins infracționale săvârșite de către alte persoane.

Soluțiile adoptate de organul de urmărire penală, fiind legale și temeinice, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă, ca nefondată. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul E.N.G. prin mandatar E.D.M. împotriva ordonanței din 31 iulie 2009 dispusă în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.