ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 320/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2280 din 19 decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1004/ R din 24 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a fost condamnat între alte persoane, inculpatul P.I. (fiul lui O. și al M.) la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. (două fapte), de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. În fapt, s-a reținut că, în noaptea de 20/21 noiembrie 2003, inculpatul și celelalte persoane condamnate au pătruns cu bâte, topoare și cuțite în barul L.D.

situat în sectorul 4, agresând mai multe persoane, distrugând bunuri, provocând scandal și tulburând ordinea și liniștea publică. Împotriva deciziei instanței de recurs, condamnatul P.I. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 1695 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Pentru a decide astfel, instanța a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a fost ascultat cu prilejul judecării recursului său împotriva hotărârii instanței de apel. În contra deciziei de respingere a contestației în anulare a declarat recurs condamnatul contestator P.I., care a susținut că soluția este nelegală și netemeinică.

Recursul declarat nu este admisibil. Din examinarea dispozițiilor art. 392 C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză și anume aceea a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Or, în cauză, decizia pronunțată de Curtea de Apel București ca instanță de recurs, învestită cu soluționarea contestației în anularea propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs, este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul condamnat P.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 1695 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.