ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 320/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2280 din 19 decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1004/ R din 24

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a fost condamnat

între alte persoane, inculpatul P.I. (fiul lui O. și al M.) la pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

25 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., de art. 25 raportat la art. 181 alin.

(1) C. pen. (două fapte), de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. și

de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea

de 20/21 noiembrie 2003, inculpatul și celelalte persoane condamnate au pătruns

cu bâte, topoare și cuțite în barul L.D. situat în sectorul 4, agresând mai

multe persoane, distrugând bunuri, provocând scandal și tulburând ordinea și

liniștea publică.

Împotriva deciziei instanței de

recurs, condamnatul P.I. a formulat contestație în anulare, care a fost

respinsă prin Decizia penală nr. 1695 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Pentru a decide astfel, instanța a

considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele cazului de contestație în

anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a fost

ascultat cu prilejul judecării recursului său împotriva hotărârii instanței de

apel.

În contra deciziei de respingere a

contestației în anulare a declarat recurs condamnatul contestator P.I., care a

susținut că soluția este nelegală și netemeinică.

Recursul declarat nu este admisibil.

Din examinarea dispozițiilor art. 392

C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi

atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză și anume aceea a contestației

în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) din același cod, când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Or, în cauză, decizia pronunțată de

Curtea de Apel București ca instanță de recurs, învestită cu soluționarea

contestației în anularea propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs, este

definitivă și nu poate fi atacată cu recurs.

În consecință, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul condamnat P.I., cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul

P.I. împotriva Deciziei penale nr. 1695 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2011.