ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3218/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 22

decembrie 2003, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul

D.T.

la 25 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen. și la 15 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen. Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor menționate.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 16 iunie 2003, inculpatul D.T.

i-a înjunghiat cu lovituri de cuțit aplicate în zona toracelui pe vecinii săi

C.A. și C.V. și că, urmare rănii grave suferite, C.A. a decedat în aceeași zi.

Din actele medico-legale rezultă că

moartea lui C.A. a fost violentă și s-a datorat plăgii înjunghiate toracice cu

lezarea cordului și că partea vătămată C.V. a suferit leziuni la nivelul

hemitoracelui stâng, având nevoie de îngrijiri medicale pentru vindecare timp

de 40-45 de zile.

Prin decizia nr. 254 din 8 aprilie

2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul D.T. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate,

rejudecarea cauzei și luarea în considerare a împrejurărilor care impun

aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor legale privind legitima apărare. În

subsidiar, inculpatul a cerut micșorarea pedepsei, în raport cu împrejurările

concrete ale infracțiunilor comise și ținând seama de situația sa personală.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că, în seara zilei de 16 iunie 2003, inculpatul D.T., după ce fusese

plecat în cursul zilei la București, în căutarea unui loc de muncă, s-a întors

acasă în stare de ebrietate și a început să-și înjure vecinii și anume pe C.V.

și pe membrii familiei acestuia și să-i amenințe cu un cuțit.

În fața agresiunii inculpatului,

C.V., fiul acestuia, C.A. și alți membri ai familiei s-au înarmat cu furci,

pentru a se apăra, conflictul degenerând până la actele de extremă violență

comise de D.T., cu rezultatul mai sus-arătat.

Astfel cum rezultă din declarațiile

părții vătămate și ale martorilor, C.V., C.A. și alți membri ai familiei

acestora au încercat să-l împiedice pe inculpatul D.T. să intre în curtea lor,

acțiunile lor neavând nici un moment alt scop decât acela de a se apăra de

violența dezlănțuită de inculpat.

Ținând seama de situația de fapt așa

cum este reflectată în materialul probator, se constată că instanțele au reținut

corect că inculpatul este cel care a provocat și a amplificat conflictul,

neputându-se reține în favoarea acestuia nici circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen. și, cu atât mai puțin, starea de legitimă apărare.

În ce privește individualizarea

pedepsei, se constată că au fost aplicate corect criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., astfel că, ținând seama de urmările grave ale infracțiunilor comise

de inculpat și de pericolul social ridicat al acestor infracțiuni, nu există

temeiuri pentru a se dispune micșorarea pedepsei aplicate acestuia.

În consecință, urmează ca recursul

inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 254 din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 iunie 2003 la 11 iunie 2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2004.