ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4122/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, reclamanții C.S. și C.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta

A.N.R.P. – C.C.S.D., anularea Deciziei nr. 2727 din 28 mai 2008 emisă de pârâtă

în aplicarea Legii nr. 10/2001, cu motivarea că valoarea stabilită a

despăgubirilor este cu mult sub valoarea la care aceștia sunt îndrituiți.

Autoritatea pârâtă a formulat întâmpinare,

invocând prin aceasta excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

Prin Sentința nr. 179 din 16 decembrie 2008 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea

formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se

adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se

consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un

act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente

sau autorității ierarhice superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

A constatat prima instanță că din actele

depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanții s-ar fi adresat în prealabil

autorității pârâte, în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat prima instanță că dispoziția

legală în speță privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare,

procedura prealabilă referindu-se la o condiție de fond specială și

suplimentară a cărei neîndeplinire are ca efect inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs

C.S. și C.O., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Au apreciat recurenții că Legea nr. 554/2004

a prevăzut necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile ca o măsură de

protecție atât a autorității publice cât și a petentului, acesta din urmă având

posibilitatea de a obține anularea actului prin procedura administrativă.

Au susținut recurenții că rațiunea textului

de lege ce prevede efectuarea procedura prealabilă nu se regăsește în speța de

față, întrucât răspunsul primit la toate audiențele avute cu factorii de

decizie ai autorității pârâte pe întreg parcursul anului 2008 a fost în sensul

formulării unei acțiuni în justiție.

În atare condiții, au apreciat recurenții,

eventuala procedură prealabilă ar fi avut un pur caracter „pro forma”.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de

recurs, precum și a reglementările incidente cauzei, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare:

Potrivit art. 109 C. proc. civ., oricine

pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere

înaintea instanței competente, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea

instanței putându-se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în

condițiile stabilite de acea lege, dovada în acest sens anexându-se la cererea

de chemare în judecată.

În conformitate cu prevederea art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Procedura prealabilă a fost concepută în

dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate

posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului

sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanței.

Legea nr. 554/2004 instituie o procedură

administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, exercitată sub

forma recursului grațios sau ierarhic, această procedură fiind reglementată ca

o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire,

neîndeplinirea acesteia fiind sancționată cu respingerea cererii, ca

inadmisibilă, în acord cu prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

În atare condiții, reținând caracterul

obligatoriu al procedurii prealabile instituite de art. 7 din Legea nr.

554/2004, aprecierile recurenților referitoare la un presupus caracter formal

al procedurii în speța dedusă judecății nu pot fi primite.

Instanța de fond a constatat în mod corect

faptul că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile,

reținând că din probatoriul administrat nu rezultă că aceștia s-ar fi adresat,

în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorității pârâte.

Nerespectarea prevederii art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 rezultă și din argumentarea recurenților privind lipsa de

utilitate, în opinia acestora, a parcurgerii procedurii prevăzute de lege.

În consecință, în raport de cele mai sus

reținute, Înalta Curte constată că sentința pronunțată este legală și

temeinică, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de C.S. și C.O. împotriva

Sentinței Civile nr. 179 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2009.