ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea,

reclamanta E.B.M. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de M.F.P.

prin D.G.F.P. a Județului Vrancea, A.N.R.P. - D.A.D.N. și C.C.S.D., pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească valoarea despăgubirilor

pentru imobilul situat în Focșani, și obligarea pârâților la plata

contravalorii în numerar a acestora.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prin sentința nr. 1039/2006 a Tribunalului Vrancea, rămasă

definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că pentru suprafața de 1.109, 20 mp și

un corp de clădire care au aparținut defuncților S. și R.B. au dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent.

S-a precizat că a

înregistrat la pârâtă la 13 aprilie 2007 documentația pentru executarea

sentinței.

Prin întâmpinare M.E.F.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.

A.N.R.P. - D.A.D.N. a

invocat excepția lipsei capacității procesuale și prematuritatea acțiunii.

C.C.S.D.a invocat

excepția necompetenței materiale a tribunalului, prematuritatea acțiunii și a

lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința nr. 828/2008

pronunțată în Dosarul nr. 2998/91/2008 s-a admis excepția necompetenței

materiale, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții

de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 47

din 3 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta E.B.M. în

contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. a

Județului Vrancea, A.N.R.P. - D.A.D.N. și C.C.S.D., având ca obiect

despăgubire.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de Apel Galați a apreciat că dosarul privind notificarea

din 2001 nu a fost înaintat C.C.S.D., că procedura prealabilă nu a fost

integral parcursă, astfel încât acțiunea este inadmisibilă.

Instanța de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că dosarul aferent notificării formulate de reclamantă a fost

depus la C.C.S.D. încă din aprilie 2007, că acest dosar trebuia soluționat în

termen rezonabil, invocându-se în acest sens jurisprudența constantă a C.E.D.O.

S-a precizat că s-a

respins acțiunea, prin admiterea excepției inadmisibilității care nu a fost

pusă în discuția părților.

Examinând acțiunea,

probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Potrivit

dispozitivului sentinței supuse controlului judiciar în prezenta speță, instanța

de fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Inadmisibilitatea

este o sancțiune de drept procesual, care nu poate fi confundată cu

prematuritatea acțiunii care constituie o excepție de fond.

Astfel, sancțiunea

inadmisibilității intervine în cazurile prevăzute de lege, când sesizarea

instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri

prealabile.

Așadar,

inadmisibilitatea vizează respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea unei

condiții prealabile sesizării instanței, respectiv nu s-a făcut plângere

prealabilă și reclamanta se adresează instanței, după expirarea termenului

pentru formularea recursului ierarhic sau grațios.

Prematuritatea este o

excepție procesuală de fond, peremptorie, care se aplică în situația în care

reclamanta nu a formulat plângere prealabilă și se adresează instanței înainte

de a expira termenul pentru introducerea acesteia.

Așadar, soluția de

admitere a excepției prematurității se pronunță atunci când nu a expirat

termenul pentru formularea reclamației administrative, iar inadmisibilitatea,

când nu a expirat termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile.

Ca excepție de fond

inadmisibilitatea poate fi invocată și de instanță din oficiu, însă, în baza art.

129 alin. (4) C. proc. civ. și pentru respectarea principiului

contradictorialității care guvernează procesul civil român și în vederea

aplicării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru

asigurarea unui proces echitabil, judecătorul trebuia să pună în dezbaterea

părților această excepție.

În cauza prezentă,

s-a omis a se invoca în timpul procesului și a se pune în discuția părților

excepția inadmisibilității, lipsind astfel părțile de dreptul de-a formula

apărarea.

În consecință,

urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie admis, se va casa

sentința primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare.

În cadrul rejudecării

acțiunii, se va pune în discuția părților excepțiile invocate de pârâți, dar și

a excepției inadmisibilității.

Se va pune în vedere

reclamantei să depună dovezi privind înregistrarea dosarului notificării la C.C.S.D.,

precum și dovezi privind îndeplinirea procedurii reglementate în Legea nr. 247/2005

și în Legea nr. 554/2004 republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de E.B.M. împotriva sentinței civile nr. 47 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2010.