ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vrancea, reclamanta E.B.M. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. a Județului Vrancea, A.N.R.P. - D.A.D.N. și C.C.S.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească valoarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Focșani, și obligarea pârâților la plata contravalorii în numerar a acestora. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința nr. 1039/2006 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că pentru suprafața de 1.109, 20 mp și un corp de clădire care au aparținut defuncților S. și R.B.

au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. S-a precizat că a înregistrat la pârâtă la 13 aprilie 2007 documentația pentru executarea sentinței. Prin întâmpinare M.E.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. A.N.R.P. - D.A.D.N. a invocat excepția lipsei capacității procesuale și prematuritatea acțiunii. C.C.S.D.a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, prematuritatea acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința nr. 828/2008 pronunțată în Dosarul nr. 2998/91/2008 s-a admis excepția necompetenței materiale, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 47 din 3 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta E.B.M. în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de M.F.P. prin D.G.F.P. a Județului Vrancea, A.N.R.P. - D.A.D.N. și C.C.S.D., având ca obiect despăgubire. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Galați a apreciat că dosarul privind notificarea din 2001 nu a fost înaintat C.C.S.D., că procedura prealabilă nu a fost integral parcursă, astfel încât acțiunea este inadmisibilă. Instanța de recurs În motivele de recurs s-a susținut că dosarul aferent notificării formulate de reclamantă a fost depus la C.C.S.D. încă din aprilie 2007, că acest dosar trebuia soluționat în termen rezonabil, invocându-se în acest sens jurisprudența constantă a C.E.D.O.

S-a precizat că s-a respins acțiunea, prin admiterea excepției inadmisibilității care nu a fost pusă în discuția părților. Examinând acțiunea, probele cauzei, motivele de recurs și legislația aplicabilă, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit dispozitivului sentinței supuse controlului judiciar în prezenta speță, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Inadmisibilitatea este o sancțiune de drept procesual, care nu poate fi confundată cu prematuritatea acțiunii care constituie o excepție de fond. Astfel, sancțiunea inadmisibilității intervine în cazurile prevăzute de lege, când sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Așadar, inadmisibilitatea vizează respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea unei condiții prealabile sesizării instanței, respectiv nu s-a făcut plângere prealabilă și reclamanta se adresează instanței, după expirarea termenului pentru formularea recursului ierarhic sau grațios. Prematuritatea este o excepție procesuală de fond, peremptorie, care se aplică în situația în care reclamanta nu a formulat plângere prealabilă și se adresează instanței înainte de a expira termenul pentru introducerea acesteia. Așadar, soluția de admitere a excepției prematurității se pronunță atunci când nu a expirat termenul pentru formularea reclamației administrative, iar inadmisibilitatea, când nu a expirat termenul pentru îndeplinirea procedurii prealabile.

Ca excepție de fond inadmisibilitatea poate fi invocată și de instanță din oficiu, însă, în baza art. 129 alin. (4) C. proc. civ. și pentru respectarea principiului contradictorialității care guvernează procesul civil român și în vederea aplicării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru asigurarea unui proces echitabil, judecătorul trebuia să pună în dezbaterea părților această excepție. În cauza prezentă, s-a omis a se invoca în timpul procesului și a se pune în discuția părților excepția inadmisibilității, lipsind astfel părțile de dreptul de-a formula apărarea. În consecință, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie admis, se va casa sentința primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare.

În cadrul rejudecării acțiunii, se va pune în discuția părților excepțiile invocate de pârâți, dar și a excepției inadmisibilității. Se va pune în vedere reclamantei să depună dovezi privind înregistrarea dosarului notificării la C.C.S.D., precum și dovezi privind îndeplinirea procedurii reglementate în Legea nr. 247/2005 și în Legea nr. 554/2004 republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de E.B.M. împotriva sentinței civile nr. 47 din 3 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.