ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1048/91/2008, reclamanții C.C. și C.M. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice anularea dispoziției nr. 657 din 6 ianuarie 2008, emisă de Primarul orașului Focșani și reactualizarea despăgubirilor propuse spre a fi acordate în cuantum de 1.241.562.096 lei, începând cu 7 noiembrie 2003 și până la data introducerii acțiunii. Î n subsidiar, s-a solicitat ca în condițiile în care se va aprecia ca neîntemeiată contestația sub aspectul stabilirii cuantumului actualizat al despăgubirilor, față de competența instanței după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 au solicitat ca obiectul cererii să fie calificat drept reactualizarea despăgubirilor de la data pronunțării sentinței civile nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea până la zi.

Î n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1008 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că reclamanții au dreptul la despăgubiri în cuantumul arătat anterior pentru casa compusă din 7 camere și anexe în suprafață de 357,10 mp, situată în Focșani . Reclamanții au arătat că dispoziția este parțial nelegală, deoarece pârâta nu a procedat la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, începând cu 1 noiembrie și până la zi, singura modalitate în care ar fi fost respectate dispozițiile art. 4 Cap. I Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința civilă nr. 375 din 20 mai 2008 a Tribunalului Vrancea a fost admisă contestația formulată de reclamanți și s-a anulat în parte dispoziția nr. 657 din 16 ianuarie 2008, în sensul că, a fost modificat art. 1, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților la suma de 957.215.609,77 lei pentru construcție și la 735.157.683,29 lei pentru teren. Au fost menținute celelalte măsuri dispuse.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, dispoziția emisă de primar în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunii formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, este nelegală, în condițiile în care aceasta a avut în vedere cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza efectuată în anul 2003, nivelul acestora fiind în mod evident inferior celui actual, ceea ce încalcă principiul prev. de art. 4 lit. a) Cap. I Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia acordarea despăgubirilor trebuie să fie justă și echitabilă.

S-a mai reținut că dispoziția este nelegală și față de dispozițiile art. 10 alin. (8) și (9) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, valoarea construcției și a terenului trebuie să fie stabilită conform valorii de piață de la data soluționării notificării (în speță - februarie 2008) și nu noiembrie 2003. Față de incidența acestor reglementări legale, instanța a apreciat utilă și a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a stabilit valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite reclamanților, reținând în acest sens că despăgubirea justă la zi, guvernează toate normele de drept intern și european, iar pe de altă parte, în materia executării silite a obligațiilor ce au ca obiect plata unor sume de bani, conform art. 371 1 C. proc.

civ., actualizarea sumei cuprinse în titlu se face la momentul plății efective. Prin apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru motive de nelegalitate, susținându-se că nu au fost soluționate excepțiile invocate în acea fază procesuală. Apelantul a reiterat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes, a prematurității și a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării acestora. În subsidiar, a cerut schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 128A din 9 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin D.G.F.P.

Vrancea împotriva sentinței civile nr. 375 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea. Instanța de apel a reținut că, în speță, la instanța de fond s-au acordat patru termene de judecată, ultimul la data de 20 mai 2008, când s-a pronunțat hotărârea apelată, termene pentru care pârâtul Statul Român a fost legal citat și la data de 21 mai 2008, după data pronunțării instanței, a depus întâmpinare prin care a invocat cele patru excepții enunțate mai sus. S-a reținut că în aceste condiții nu i se poate imputa primei instanțe faptul că nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate, în condițiile în care pârâtului îi revine culpa exclusivă, deoarece nu a formulat întâmpinarea în termenul prevăzut de art. 114 1 alin. (2) C. proc.

civ., adică cel mai târziu cu cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată și nu și-a formulat toate apărările pe care le-a apreciat ca utile cauzei. Ca urmare, solicitarea apelantului, în sensul de a se desființa sentința apelată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru soluționarea excepțiilor invocate, s-a reținut a fi lipsită de temei legal. Și excepțiile invocate s-au apreciat ca nefondate. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, rezultând din faptul că procedura administrativă nu era epuizată la data soluționării litigiului, instanța a stabilit că nu există nicio prevedere legală în conținutul Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, prin care să se stabilească o asemenea regulă, partea interesată având posibilitatea să se adreseze unei instanțe judecătorești pentru recunoașterea sau revalorificarea drepturilor ce i se cuvin.

Î n ceea ce privește interesul in promovarea unei asemenea acțiuni, a cărui existență a fost contestată de către apelant, instanța de apel a stabilit că reclamanții justifică pe deplin un interes, pentru că urmăresc stabilirea valorii reale, actualizate, în concordanță cu prevederile legale în vigoare și cu principiul justei și echitabilei despăgubiri prin măsurile reparatorii ce li se cuvin. Nefondată a fost privită și excepția prematurității introducerii acțiunii, pentru că legea nu condiționează promovarea unei asemenea acțiuni de pronunțare în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile în care reclamanții dețin o dispoziție emisă de Primar, prin care s-a stabilit un anumit cuantum al despăgubirilor ce li se cuvin, cuantum cu care nu au fost de acord, deoarece există riscul de a fi pusă în executare în această formă.

Reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să contestate dispoziția comunicată, având în vedere că chiar în cuprinsul ei, se precizează, că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, fără niciun fel de alte condiții. Î n fine, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român, s-a apreciat că este justificată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și pentru ca hotărârea să fie opozabilă și acestuia. Î mpotriva ultimei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor invocate în recurs, se susține în primul rând că excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității acesteia și lipsei calității procesuale pasive a Statului, care au fost respinse ca nefondate, s-au soluționat prin aplicarea greșită a legii.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, trebuia avut în vedere că, la data formulării cererii de chemare în judecată, procedura administrativă nu era epuizată, cauza fiind în lucru la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, situație în care orice acțiune era paralizată. Se susține, că soluția este nelegală și față de modul în care s-a soluționat și excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece în art. 16 alin. (8) din Legea nr. 247/2005 se arată că, dispozițiile art. 16 alin. (1), (2) și (7) se aplică în mod corespunzător inclusiv deciziilor emise în temeiul art. 26 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, de către autoritățile administrativ teritoriale în a căror rază se află situat imobilul demolat, decizii în care au fost consemnate sumele care se acordă cu titlul de despăgubire.

Față de cadrul legal menționat, se precizează că în lipsa unei decizii a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acțiunea este prematură. Se mai arată că prin hotărârea recurată, greșit s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive nu se justifică în raport de obiectul acțiunii și pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Recurenta învederează nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, întrucât prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 se arată că Statul este reprezentat în astfel de litigii prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pretinde recurentul că Statul Român nu poate fi obligat pentru faptele agenților săi, care exercită autoritatea de stat, în cauză neexistând identitate între pârâtul chemat să răspundă în raportul juridic și cel care deține calitatea de pârât în cauză.

O a doua critică vizează necompetența materială a instanțelor civile de a soluționa acțiunea. în acest sens, recurentul consideră neîntemeiată cererea de chemare în judecată, pentru că reclamanții au solicitat reactualizarea cuantumului stabilit pentru despăgubiri pe dispozițiile dreptului comun, în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin dispoziție specială modul de actualizare conform art. 16 alin. (9) din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia titlul de despăgubire se emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

In speță, se susține că actualizarea sumei din decizia emisă de Primar se actualizează de această Comisie și în condițiile în care reclamanții sunt nemulțumiți, au la îndemână calea de atac a plângerii împotriva deciziei, competența de soluționare revenind secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, competentă să soluționeze cauza în primă instanță, fiind curtea de apel. Î n subsidiarul cererii, invocând aplicarea disp. art. 314 C. proc. civ. în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurările de fapt stabilite pe deplin, recurentul a solicitat admiterea excepțiilor invocate și să se constate că „acțiunea este inadmisibilă, prematură și formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă". Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Instanța de apel a soluționat coreei toate excepțiile invocate de recurent.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se reține că reclamanții au contestat dispoziția nr. 657 din 16 ianuarie 2008 și au solicitat reactualizarea despăgubirilor propuse să le fie acordate, aceasta fiind cererea lor principală și asupra căreia instanța s-a pronunțat. S-a apreciat că o astfel de excepție nu poate fi primită, partea nefiind ținută printr-o dispoziție a Legilor nr. 10/2001 sau nr. 247/2005 de soluționare a procedurii administrative, ea având posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești pentru valorificarea drepturilor cuvenite. Promovarea unei acțiuni ca cea a reclamanților nu este condiționată de pronunțarea în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Reclamanții dețin o dispoziție emisă de Primarul municipiului Focșani, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, dar cu care aceștia nu sunt de acord. Î ntrucât există riscul de punere în executare a dispoziției în această formă, reclamanții sunt îndreptățiți să atace respectiva dispoziție în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile (ceea ce au și făcut), astfel că nu se putea reține excepția prematuri tații introducerii acțiunii. Corect s-a reținut și calitatea procesuală pasivă a Statului Român, pentru că a stat în proces în toate ciclurile procesuale și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, față de dispozițiile art. 8 Cap. II Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, privind excepția necompetenței materiale, se reține că este una absolută, care poate fi invocată oricând. O asemenea excepție nu poate fi reținută și cauza să fie trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru că, din dispozițiile Legii nr. 10/2001, referitor la competență rezultă că, dispoziția emisă de primar poate fi atacată la secția civilă a tribunalului. în speță, este clar, fără niciun dubiu, că reclamanții au contestat în termen de 30 de zile dispoziția emisă de Primarul municipiului Focșani. Referitor la deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceeași lege stabilește competența de soluționare de către secția de contencios administrativ și fiscal a curților de apel.

Având în vedere că în speță nu este contestată o decizie emisă de această comisie, corect s-a reținut competența pentru sesizarea instanței cu plângere împotriva deciziei emise de Primarul municipiului Focșani, în favoarea tribunalului, secția civilă, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede că „decizia sau, după caz, dispoziția motivată ...poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz. al entității investite...în termen de 30 de zile de la comunicare ". Întrucât niciuna dintre criticile formulate de pârât în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc.

civ. nu se regăsesc în speță, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 128A din 9 iulie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2009.