ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.03.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2009

HOTĂRÂRE
30.03.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Vrancea sub nr. 1048/91/2008, reclamanții C.C. și C.M. au solicitat

în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice anularea

dispoziției nr. 657 din 6 ianuarie 2008, emisă de Primarul orașului Focșani și

reactualizarea despăgubirilor propuse spre a fi acordate în cuantum de

1.241.562.096 lei, începând cu 7 noiembrie 2003

și până la data introducerii acțiunii.

Î

n subsidiar, s-a solicitat ca în condițiile în care se va aprecia ca

neîntemeiată contestația sub aspectul stabilirii cuantumului actualizat al

despăgubirilor, față de

competența

instanței după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005

au

solicitat ca obiectul cererii să fie calificat drept reactualizarea despăgubirilor

de la data pronunțării sentinței

civile

nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea

până la zi.

Î

n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.

270 din

7 noiembrie 2003 a

Tribunalului Vrancea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă

nr. 1008

din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că

reclamanții au dreptul la despăgubiri în cuantumul

arătat anterior pentru casa

compusă

din 7 camere și anexe în suprafață de 357,10 mp, situată în Focșani

.

Reclamanții

au arătat că dispoziția este parțial nelegală, deoarece pârâta nu a

procedat

la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, începând cu 1

noiembrie și până la zi, singura modalitate în

care ar fi fost respectate dispozițiile

art. 4 Cap. I Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

Prin

sentința civilă nr. 375 din 20 mai 2008 a Tribunalului Vrancea a fost

admisă contestația formulată de reclamanți și s-a

anulat în parte dispoziția nr. 657

din

16 ianuarie 2008, în sensul că, a fost modificat art. 1, stabilindu-se

cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților la suma de 957.215.609,77

lei pentru

construcție și la 735.157.683,29 lei pentru teren. Au fost

menținute celelalte măsuri dispuse.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că,

dispoziția emisă de primar în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în

cadrul acțiunii formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, este

nelegală, în condițiile în care aceasta a avut în vedere cuantumul despăgubirilor

stabilit prin

expertiza efectuată în anul 2003, nivelul acestora fiind

în mod evident inferior celui actual, ceea ce încalcă principiul prev. de art. 4

lit. a) Cap. I Titlul VII din

Legea nr. 247/2005,

potrivit căruia acordarea despăgubirilor trebuie să fie justă și

echitabilă.

S-a

mai reținut că dispoziția este nelegală și față de dispozițiile art. 10 alin. (8)

și (9) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, valoarea construcției și a

terenului trebuie să fie stabilită conform valorii de piață de la data

soluționării notificării (în speță - februarie 2008) și nu noiembrie 2003.

Față

de incidența acestor reglementări legale, instanța a apreciat utilă și a

dispus efectuarea unei expertize de specialitate

care a stabilit valoarea actualizată

a

despăgubirilor cuvenite reclamanților, reținând în acest sens că despăgubirea

justă

la zi, guvernează toate normele de drept intern și european, iar pe de altă

parte, în materia executării silite a obligațiilor

ce au ca obiect plata unor sume de

bani, conform art. 371

1

C.

proc. civ., actualizarea sumei cuprinse în titlu se face la momentul plății

efective.

Prin apelul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice,

hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru motive de nelegalitate,

susținându-se

că nu au fost soluționate excepțiile invocate în acea fază procesuală.

Apelantul

a reiterat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes, a

prematurității și a lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român și a solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond în vederea soluționării acestora.

În subsidiar, a cerut schimbarea

în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.

Curtea

de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 128A din 9 iulie 2008 a respins

ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor,

reprezentat prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței civile nr. 375 din 20 mai

2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea.

Instanța

de apel a reținut că, în speță, la instanța de fond s-au acordat patru termene

de judecată, ultimul la data de 20 mai 2008, când s-a pronunțat hotărârea

apelată,

termene pentru care pârâtul Statul Român a fost legal citat și la data de 21

mai 2008, după data pronunțării instanței, a depus întâmpinare prin care a

invocat cele patru excepții enunțate mai sus.

S-a

reținut că în aceste condiții nu i se poate imputa primei instanțe faptul că

nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile

invocate, în condițiile în care pârâtului îi

revine culpa exclusivă, deoarece nu a formulat întâmpinarea în termenul

prevăzut

de art. 114

1

alin. (2) C. proc. civ., adică cel mai

târziu cu cinci zile înainte de

termenul

stabilit pentru judecată și nu și-a formulat toate apărările pe care le-a

apreciat

ca utile cauzei.

Ca urmare, solicitarea

apelantului, în sensul de a se desființa sentința

apelată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima

instanță pentru

soluționarea

excepțiilor invocate, s-a reținut a fi lipsită de temei legal.

Și

excepțiile invocate s-au apreciat ca nefondate.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, rezultând din faptul că

procedura administrativă nu era epuizată la data soluționării

litigiului, instanța a

stabilit că nu

există nicio prevedere legală în conținutul Legilor nr. 10/2001 și

nr. 247/2005,

prin care să se stabilească o asemenea regulă, partea interesată

având posibilitatea să se adreseze unei instanțe

judecătorești pentru recunoașterea

sau revalorificarea drepturilor ce i

se cuvin.

Î

n ceea ce privește interesul in promovarea unei asemenea acțiuni, a

cărui

existență a fost contestată de către apelant, instanța de apel a

stabilit că reclamanții justifică pe deplin un interes, pentru că urmăresc

stabilirea valorii

reale, actualizate, în

concordanță cu prevederile legale în vigoare și cu principiul justei și

echitabilei despăgubiri prin măsurile reparatorii ce li se cuvin.

Nefondată a fost privită și

excepția prematurității introducerii acțiunii, pentru că legea nu condiționează

promovarea unei asemenea acțiuni de

pronunțare

în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor,

în condițiile în care reclamanții dețin o dispoziție emisă de

Primar, prin care s-a stabilit un anumit cuantum

al despăgubirilor ce li se cuvin,

cuantum cu care nu au fost de acord,

deoarece există riscul de a fi pusă în executare în această formă.

Reclamanții

sunt pe deplin îndreptățiți să contestate dispoziția comunicată, având în

vedere că chiar în cuprinsul ei, se precizează, că poate fi contestată în

termen de 30 de zile de la comunicare, fără niciun fel de alte condiții.

Î

n fine, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului

Român, s-a

apreciat că este justificată, având în vedere obiectul

cererii de chemare în judecată și pentru ca hotărârea să fie opozabilă și

acestuia.

Î

mpotriva ultimei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Statul

Român

prin Ministerul Economiei și

Finanțelor și reprezentat de D.G.F.P.

Vrancea, invocând în drept

motivele prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

invocate în recurs, se susține în primul rând că excepțiile inadmisibilității

acțiunii, prematurității acesteia și lipsei calității procesuale pasive a

Statului, care au fost respinse ca nefondate, s-au soluționat prin aplicarea

greșită a legii.

Referitor

la excepția inadmisibilității acțiunii, trebuia avut în vedere că, la

data formulării cererii de chemare în judecată,

procedura administrativă nu era

epuizată, cauza fiind în lucru la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, situație în care orice

acțiune era paralizată.

Se

susține, că soluția este nelegală și față de modul în care s-a soluționat și

excepția

de prematuritate a acțiunii, deoarece în art. 16 alin. (8) din Legea nr. 247/2005

se arată că, dispozițiile art. 16 alin. (1), (2) și (7) se aplică în mod

corespunzător inclusiv deciziilor emise în

temeiul art. 26 alin. (4) și art. 32 din Legea

nr. 10/2001, de către autoritățile administrativ teritoriale în a căror

rază se află

situat imobilul demolat,

decizii în care au fost consemnate sumele care se acordă

cu titlul de

despăgubire.

Față de cadrul legal menționat,

se precizează că în lipsa unei decizii a

Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acțiunea este prematură.

Se

mai arată că prin hotărârea recurată, greșit s-a reținut că excepția lipsei

calității procesuale pasive nu se justifică în

raport de obiectul acțiunii și pentru ca

hotărârea să-i fie opozabilă.

Recurenta

învederează nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, întrucât prin art. 19

alin. (1) din Legea nr. 247/2005 se arată că Statul este reprezentat în astfel

de litigii prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pretinde recurentul că Statul

Român nu poate fi obligat pentru faptele

agenților

săi, care exercită autoritatea de stat, în cauză neexistând identitate între

pârâtul chemat să răspundă în raportul juridic și

cel care deține calitatea de pârât

în cauză.

O

a doua critică vizează necompetența materială a instanțelor civile de a

soluționa acțiunea. în acest sens, recurentul consideră neîntemeiată cererea de

chemare în judecată, pentru că

reclamanții au solicitat reactualizarea cuantumului

stabilit pentru despăgubiri pe dispozițiile

dreptului comun, în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin dispoziție

specială modul de actualizare conform art. 16

alin. (9) din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia titlul de despăgubire

se emite de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

In

speță, se susține că actualizarea sumei din decizia emisă de Primar se

actualizează

de această Comisie și în condițiile în care reclamanții sunt nemulțumiți, au la

îndemână calea de atac a plângerii împotriva deciziei,

competența de soluționare revenind secției de contencios administrativ

și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul,

competentă să

soluționeze cauza în primă instanță, fiind curtea de apel.

Î

n subsidiarul cererii, invocând aplicarea disp. art. 314 C. proc. civ.

în scopul

aplicării corecte a legii,

la împrejurările de fapt stabilite pe deplin, recurentul a

solicitat

admiterea excepțiilor invocate și să se constate că „acțiunea este

inadmisibilă, prematură și formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă".

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Instanța

de apel a soluționat coreei toate excepțiile invocate de recurent.

Cu

privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se reține că reclamanții au

contestat dispoziția nr. 657 din 16 ianuarie 2008 și au solicitat

reactualizarea despăgubirilor propuse să le fie acordate, aceasta fiind cererea

lor principală și

asupra căreia instanța s-a pronunțat.

S-a

apreciat că o astfel de excepție nu poate fi primită, partea nefiind ținută

printr-o

dispoziție a Legilor nr. 10/2001 sau nr. 247/2005 de soluționare a procedurii

administrative, ea având posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești

pentru valorificarea drepturilor cuvenite.

Promovarea

unei acțiuni ca cea a reclamanților nu este condiționată de

pronunțarea în prealabil a unei decizii de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reclamanții dețin o

dispoziție emisă de Primarul municipiului

Focșani, prin care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, dar cu care aceștia nu sunt de

acord.

Î

ntrucât există riscul de punere în executare a dispoziției în această

formă, reclamanții sunt îndreptățiți să atace respectiva dispoziție în termenul

prevăzut de

lege, de 30 de zile (ceea ce au și făcut), astfel că nu se

putea reține excepția prematuri tații introducerii acțiunii.

Corect

s-a reținut și calitatea procesuală pasivă a Statului Român, pentru că a

stat

în proces în toate ciclurile procesuale și prin decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție, față de dispozițiile art. 8

Cap. II Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.

Referitor

la cel de al doilea motiv de recurs, privind excepția necompetenței

materiale, se reține că este una absolută, care

poate fi invocată oricând.

O asemenea excepție nu poate fi reținută și

cauza să fie trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, pentru că, din dispozițiile Legii nr.

10/2001, referitor la competență rezultă că, dispoziția emisă de primar poate

fi atacată la secția civilă a tribunalului. în speță, este clar, fără niciun

dubiu, că reclamanții au contestat în termen de 30 de zile dispoziția emisă de

Primarul municipiului Focșani.

Referitor la deciziile Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceeași lege stabilește competența

de soluționare de către secția de contencios administrativ și fiscal a curților

de apel.

Având în vedere că în speță nu

este contestată o decizie emisă de această comisie, corect s-a reținut

competența pentru sesizarea instanței cu plângere împotriva deciziei emise de

Primarul municipiului Focșani, în favoarea tribunalului, secția civilă, conform

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede că „decizia sau, după

caz, dispoziția motivată ...poate fi atacată de persoana care se pretinde

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul unității deținătoare sau, după caz. al entității investite...în termen

de 30 de zile de la comunicare ".

Întrucât niciuna dintre criticile

formulate de pârât în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C.

proc. civ. nu se regăsesc în speță, pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 128A din 9

iulie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 30 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5753/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 838/A din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au fost respinse apelurile pârâților Primăria Municipiului Foc
ÎCCJ 2010-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 585 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanții O.G.I. și G.
ÎCCJ 2007-04-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3464/2007
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 18 noiembrie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1437/C/2003 la Tribunalul Vrancea, reclamantul N.A. a solicitat în contradictor
ÎCCJ 2011-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5993/2011
18 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea; a schimbat în parte sentința civilă în sensul că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în sumă de 1.140.564.425 RON pentru suprafața de 6.545 m.p. teren și 907.806.386 RON pentru construcțiile
ÎCCJ 2011-02-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1236/2011
parte sentința civilă nr. 19 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, în sensul că a înlăturat din cuprinsul acesteia, dispoziția referitoare la acordarea de despăgubiri, parțial în teren echivalent, constând în suprafața de 765 mp, situat în
Sursă