ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4269/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului civil de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Vrancea sub nr. 1048/91/2008, reclamanții C.C. și C.M. au solicitat
în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice anularea
dispoziției nr. 657 din 6 ianuarie 2008, emisă de Primarul orașului Focșani și
reactualizarea despăgubirilor propuse spre a fi acordate în cuantum de
1.241.562.096 lei, începând cu 7 noiembrie 2003
și până la data introducerii acțiunii.
Î
n subsidiar, s-a solicitat ca în condițiile în care se va aprecia ca
neîntemeiată contestația sub aspectul stabilirii cuantumului actualizat al
despăgubirilor, față de
competența
instanței după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005
au
solicitat ca obiectul cererii să fie calificat drept reactualizarea despăgubirilor
de la data pronunțării sentinței
civile
nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea
până la zi.
Î
n motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.
270 din
7 noiembrie 2003 a
Tribunalului Vrancea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă
nr. 1008
din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că
reclamanții au dreptul la despăgubiri în cuantumul
arătat anterior pentru casa
compusă
din 7 camere și anexe în suprafață de 357,10 mp, situată în Focșani
.
Reclamanții
au arătat că dispoziția este parțial nelegală, deoarece pârâta nu a
procedat
la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, începând cu 1
noiembrie și până la zi, singura modalitate în
care ar fi fost respectate dispozițiile
art. 4 Cap. I Titlul VII din
Legea nr. 247/2005.
Prin
sentința civilă nr. 375 din 20 mai 2008 a Tribunalului Vrancea a fost
admisă contestația formulată de reclamanți și s-a
anulat în parte dispoziția nr. 657
din
16 ianuarie 2008, în sensul că, a fost modificat art. 1, stabilindu-se
cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților la suma de 957.215.609,77
lei pentru
construcție și la 735.157.683,29 lei pentru teren. Au fost
menținute celelalte măsuri dispuse.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că,
dispoziția emisă de primar în baza hotărârilor judecătorești pronunțate în
cadrul acțiunii formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, este
nelegală, în condițiile în care aceasta a avut în vedere cuantumul despăgubirilor
stabilit prin
expertiza efectuată în anul 2003, nivelul acestora fiind
în mod evident inferior celui actual, ceea ce încalcă principiul prev. de art. 4
lit. a) Cap. I Titlul VII din
Legea nr. 247/2005,
potrivit căruia acordarea despăgubirilor trebuie să fie justă și
echitabilă.
S-a
mai reținut că dispoziția este nelegală și față de dispozițiile art. 10 alin. (8)
și (9) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, valoarea construcției și a
terenului trebuie să fie stabilită conform valorii de piață de la data
soluționării notificării (în speță - februarie 2008) și nu noiembrie 2003.
Față
de incidența acestor reglementări legale, instanța a apreciat utilă și a
dispus efectuarea unei expertize de specialitate
care a stabilit valoarea actualizată
a
despăgubirilor cuvenite reclamanților, reținând în acest sens că despăgubirea
justă
la zi, guvernează toate normele de drept intern și european, iar pe de altă
parte, în materia executării silite a obligațiilor
ce au ca obiect plata unor sume de
bani, conform art. 371
1
C.
proc. civ., actualizarea sumei cuprinse în titlu se face la momentul plății
efective.
Prin apelul declarat de pârâtul
Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice,
hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru motive de nelegalitate,
susținându-se
că nu au fost soluționate excepțiile invocate în acea fază procesuală.
Apelantul
a reiterat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes, a
prematurității și a lipsei calității procesuale
pasive a Statului Român și a solicitat
trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de fond în vederea soluționării acestora.
În subsidiar, a cerut schimbarea
în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Curtea
de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 128A din 9 iulie 2008 a respins
ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și
Finanțelor,
reprezentat prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței civile nr. 375 din 20 mai
2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Instanța
de apel a reținut că, în speță, la instanța de fond s-au acordat patru termene
de judecată, ultimul la data de 20 mai 2008, când s-a pronunțat hotărârea
apelată,
termene pentru care pârâtul Statul Român a fost legal citat și la data de 21
mai 2008, după data pronunțării instanței, a depus întâmpinare prin care a
invocat cele patru excepții enunțate mai sus.
S-a
reținut că în aceste condiții nu i se poate imputa primei instanțe faptul că
nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile
invocate, în condițiile în care pârâtului îi
revine culpa exclusivă, deoarece nu a formulat întâmpinarea în termenul
prevăzut
de art. 114
1
alin. (2) C. proc. civ., adică cel mai
târziu cu cinci zile înainte de
termenul
stabilit pentru judecată și nu și-a formulat toate apărările pe care le-a
apreciat
ca utile cauzei.
Ca urmare, solicitarea
apelantului, în sensul de a se desființa sentința
apelată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima
instanță pentru
soluționarea
excepțiilor invocate, s-a reținut a fi lipsită de temei legal.
Și
excepțiile invocate s-au apreciat ca nefondate.
Cu privire la excepția
inadmisibilității acțiunii, rezultând din faptul că
procedura administrativă nu era epuizată la data soluționării
litigiului, instanța a
stabilit că nu
există nicio prevedere legală în conținutul Legilor nr. 10/2001 și
nr. 247/2005,
prin care să se stabilească o asemenea regulă, partea interesată
având posibilitatea să se adreseze unei instanțe
judecătorești pentru recunoașterea
sau revalorificarea drepturilor ce i
se cuvin.
Î
n ceea ce privește interesul in promovarea unei asemenea acțiuni, a
cărui
existență a fost contestată de către apelant, instanța de apel a
stabilit că reclamanții justifică pe deplin un interes, pentru că urmăresc
stabilirea valorii
reale, actualizate, în
concordanță cu prevederile legale în vigoare și cu principiul justei și
echitabilei despăgubiri prin măsurile reparatorii ce li se cuvin.
Nefondată a fost privită și
excepția prematurității introducerii acțiunii, pentru că legea nu condiționează
promovarea unei asemenea acțiuni de
pronunțare
în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor,
în condițiile în care reclamanții dețin o dispoziție emisă de
Primar, prin care s-a stabilit un anumit cuantum
al despăgubirilor ce li se cuvin,
cuantum cu care nu au fost de acord,
deoarece există riscul de a fi pusă în executare în această formă.
Reclamanții
sunt pe deplin îndreptățiți să contestate dispoziția comunicată, având în
vedere că chiar în cuprinsul ei, se precizează, că poate fi contestată în
termen de 30 de zile de la comunicare, fără niciun fel de alte condiții.
Î
n fine, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului
Român, s-a
apreciat că este justificată, având în vedere obiectul
cererii de chemare în judecată și pentru ca hotărârea să fie opozabilă și
acestuia.
Î
mpotriva ultimei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Statul
Român
prin Ministerul Economiei și
Finanțelor și reprezentat de D.G.F.P.
Vrancea, invocând în drept
motivele prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor
invocate în recurs, se susține în primul rând că excepțiile inadmisibilității
acțiunii, prematurității acesteia și lipsei calității procesuale pasive a
Statului, care au fost respinse ca nefondate, s-au soluționat prin aplicarea
greșită a legii.
Referitor
la excepția inadmisibilității acțiunii, trebuia avut în vedere că, la
data formulării cererii de chemare în judecată,
procedura administrativă nu era
epuizată, cauza fiind în lucru la
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, situație în care orice
acțiune era paralizată.
Se
susține, că soluția este nelegală și față de modul în care s-a soluționat și
excepția
de prematuritate a acțiunii, deoarece în art. 16 alin. (8) din Legea nr. 247/2005
se arată că, dispozițiile art. 16 alin. (1), (2) și (7) se aplică în mod
corespunzător inclusiv deciziilor emise în
temeiul art. 26 alin. (4) și art. 32 din Legea
nr. 10/2001, de către autoritățile administrativ teritoriale în a căror
rază se află
situat imobilul demolat,
decizii în care au fost consemnate sumele care se acordă
cu titlul de
despăgubire.
Față de cadrul legal menționat,
se precizează că în lipsa unei decizii a
Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acțiunea este prematură.
Se
mai arată că prin hotărârea recurată, greșit s-a reținut că excepția lipsei
calității procesuale pasive nu se justifică în
raport de obiectul acțiunii și pentru ca
hotărârea să-i fie opozabilă.
Recurenta
învederează nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, întrucât prin art. 19
alin. (1) din Legea nr. 247/2005 se arată că Statul este reprezentat în astfel
de litigii prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pretinde recurentul că Statul
Român nu poate fi obligat pentru faptele
agenților
săi, care exercită autoritatea de stat, în cauză neexistând identitate între
pârâtul chemat să răspundă în raportul juridic și
cel care deține calitatea de pârât
în cauză.
O
a doua critică vizează necompetența materială a instanțelor civile de a
soluționa acțiunea. în acest sens, recurentul consideră neîntemeiată cererea de
chemare în judecată, pentru că
reclamanții au solicitat reactualizarea cuantumului
stabilit pentru despăgubiri pe dispozițiile
dreptului comun, în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin dispoziție
specială modul de actualizare conform art. 16
alin. (9) din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia titlul de despăgubire
se emite de
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In
speță, se susține că actualizarea sumei din decizia emisă de Primar se
actualizează
de această Comisie și în condițiile în care reclamanții sunt nemulțumiți, au la
îndemână calea de atac a plângerii împotriva deciziei,
competența de soluționare revenind secției de contencios administrativ
și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul,
competentă să
soluționeze cauza în primă instanță, fiind curtea de apel.
Î
n subsidiarul cererii, invocând aplicarea disp. art. 314 C. proc. civ.
în scopul
aplicării corecte a legii,
la împrejurările de fapt stabilite pe deplin, recurentul a
solicitat
admiterea excepțiilor invocate și să se constate că „acțiunea este
inadmisibilă, prematură și formulată împotriva unei persoane fără calitate
procesuală pasivă".
Recursul
este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanța
de apel a soluționat coreei toate excepțiile invocate de recurent.
Cu
privire la excepția inadmisibilității acțiunii, se reține că reclamanții au
contestat dispoziția nr. 657 din 16 ianuarie 2008 și au solicitat
reactualizarea despăgubirilor propuse să le fie acordate, aceasta fiind cererea
lor principală și
asupra căreia instanța s-a pronunțat.
S-a
apreciat că o astfel de excepție nu poate fi primită, partea nefiind ținută
printr-o
dispoziție a Legilor nr. 10/2001 sau nr. 247/2005 de soluționare a procedurii
administrative, ea având posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești
pentru valorificarea drepturilor cuvenite.
Promovarea
unei acțiuni ca cea a reclamanților nu este condiționată de
pronunțarea în prealabil a unei decizii de către
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reclamanții dețin o
dispoziție emisă de Primarul municipiului
Focșani, prin care s-a
stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, dar cu care aceștia nu sunt de
acord.
Î
ntrucât există riscul de punere în executare a dispoziției în această
formă, reclamanții sunt îndreptățiți să atace respectiva dispoziție în termenul
prevăzut de
lege, de 30 de zile (ceea ce au și făcut), astfel că nu se
putea reține excepția prematuri tații introducerii acțiunii.
Corect
s-a reținut și calitatea procesuală pasivă a Statului Român, pentru că a
stat
în proces în toate ciclurile procesuale și prin decizia Înaltei Curți de Casație
și Justiție, față de dispozițiile art. 8
Cap. II Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a
respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor
la cel de al doilea motiv de recurs, privind excepția necompetenței
materiale, se reține că este una absolută, care
poate fi invocată oricând.
O asemenea excepție nu poate fi reținută și
cauza să fie trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galați, secția de
contencios administrativ și fiscal, pentru că, din dispozițiile Legii nr.
10/2001, referitor la competență rezultă că, dispoziția emisă de primar poate
fi atacată la secția civilă a tribunalului. în speță, este clar, fără niciun
dubiu, că reclamanții au contestat în termen de 30 de zile dispoziția emisă de
Primarul municipiului Focșani.
Referitor la deciziile Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceeași lege stabilește competența
de soluționare de către secția de contencios administrativ și fiscal a curților
de apel.
Având în vedere că în speță nu
este contestată o decizie emisă de această comisie, corect s-a reținut
competența pentru sesizarea instanței cu plângere împotriva deciziei emise de
Primarul municipiului Focșani, în favoarea tribunalului, secția civilă, conform
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede că „decizia sau, după
caz, dispoziția motivată ...poate fi atacată de persoana care se pretinde
îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află
sediul unității deținătoare sau, după caz. al entității investite...în termen
de 30 de zile de la comunicare ".
Întrucât niciuna dintre criticile
formulate de pârât în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C.
proc. civ. nu se regăsesc în speță, pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul
Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 128A din 9
iulie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 30 martie 2009.