ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3464/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

La

data de 18 noiembrie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1437/C/2003 la

Tribunalul Vrancea,

reclamantul N.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Focșani, Prefectura județului

Vrancea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea la

plata despăgubirilor sau retrocedarea parțială a bunurilor imobile

proprietatea

autorilor săi, cu

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul, în motivarea

cererii a precizat că bunicii săi, S.P.

și V., au deținut în

Focșani, o proprietate constând în

casă de locuit compusă din 7 camere în suprafață

de 124,36 mp, un alt corp de casă de 30,66 mp, beci

de 45,65 mp, magazie

scândură

în suprafață de 387 mp, care

au făcut obiectul exproprierii în anul 1980, dată la care

au fost evaluate la suma de

130.519,47 lei dar din care s-a achitat foștilor proprietarei

suma de 81.012,50 lei.

Prin

sentința civilă nr. 136 din 26 aprilie 2004, Tribunalul V

rancea

a admis în parte acțiunea formulată de reclamant constatându-se că acesta

are dre

ptul la despăgubiri civile pentru imobilul

situat în Focșani,

jud. Vrancea, compus din casă și teren,

în prezent demolată și ocupat de blocuri, în cua

ntum

de 365.475 lei pentru casă și 530.162.850 lei pentru teren, sume ce vor fi reac

tualizate potrivit indicelui de inflație la data achitării efective.

S-a respins excepția prematurității acțiunii

formulată de pârâtele Primăria Muni

cipiului Focșani,

Prefectura Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.

F.P. Vrancea, ca neîntemeiată.

De asemeni a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale active invocată

de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada condiții

lor impuse de dispozițiile Legii nr. 10/2001,

respectiv calitatea de unic moștenitor

a proprietarilor imobilului la momentul exproprierii, și prin urmare,

dovada

calității procesuale active în promovarea prezentei acțiuni.

Excepția prematurității formulării cererii a fost considerată de

instanța de fond

ca neîntemeiată

întrucât reclamantul a urmat procedura prevăzută de lege, notificând

instituția

pârâtă la data de 13 februarie 2002 iar aceasta nu a soluționat cererea în termenul

de 60 de zile prevăzut de lege, în cauză

reclamantul așteptând soluția mai bine de 1

an și jumătate fără a primi vreun răspuns, reținând că numai reaua

credință a

autorității pârâte poate

justifica atitudinea pârâtei de a nu emite decizia sau dispoziția

Ia care era obligată potrivit legii.

Prin decizia civilă nr. 1168 din 3

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Primăria

Focșani, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut cu privire la apelul pârâtei Primăria Municipiului Focșani,

că

nu se poate considera că petentul nu a

urmat procedura

administrativă

prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci doar că, însăși apelanta nu a respectat

termenul defipt de lege de 60 de zile înăuntrul

căruia trebuia soluționată cererea, aceasta

nejustificând în nici un mod faptul că a trecut mai mult de

un an

și jumătate fără ca petentul să primească vreun răspuns.

În ceea ce privești apelul

Ministerului Finanțelor Publice a conchis că

este

tardiv, ținând seama de prevederile dispozițiilor

art. 284 alin. (1) C.

proc. civ., care dispun că „termenul de apel este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune

altfel",

hotărârea fiind

comunicată

la data de 12 mai 2004,

iar

cererea de apel a fost depusă la

Tribunalul Vrancea la data de 3 iunie 2004.

Împotriva deciziei nr. 1168 din 3

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați au declarat recurs pârâții Primăria

Municipiului Focșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea

.

Recurenta

pârâtă,

Primăria

Municipiului Focșani prin Primar, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., reiterând excepția prematurității acțiunii. Pe fondul cauzei a

adus critici cu privire la faptul că recurentul N.A. a solicitat restituirea în

natură a imobilului, demolat în vederea construirii unui ansamblu de locuințe,

iar în această situație, în opinia sa, nu se poate face decât o ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului în temeiul

normelor metodologice emise de către guvern în acest sens, conform H.G. nr.

498/2003.

Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, prin recursul său a

criticat decizia pronunțată în apel ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, în opinia sa, în mod eronat

curtea de apel a respins ca tardiv recursul, întrucât ultima zi pentru formularea

apelului era 3 iunie 2004 și nu 28 mai 2004, cum greșit s-a reținut.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile

declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Cu privire la recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului Focșani, Înalta Curte constată că :

- potrivit art. 23 alin. (1) din

Legea 10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz,

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură;

- conform art. 24 alin. (1) din

aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,

după caz, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o

ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului;

- din prevederile legale citate

rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură

imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un

atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată

pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Cazul dedus recursului pune

în discuție și situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice

notificate, generată de o conduita imputabilă a persoanei notificate, care, fie

din neglijență, fie din rea voință, refuză să răspundă la notificarea făcută de

persoana îndreptățită. O atare conduită culpabilă nu poate să afecteze

interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească de posibilitatea de

a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres

situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată

pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10 / 2001, totuși,

cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente, pentru ca

persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie

sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face

parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, instituită în

mod imperativ, cum bine au stabilit instanțele de fond și apel.

Pentru cele de mai sus nu se poate reține

ca fondată critica prin care se reiterează excepția prematurității acțiunii.

Cu privire la motivul al

doilea de recurs, se observă că,

in

mod corect și în spiritul legii, instanțele ținând seama de caracterul

reparatoriu al legii, de principiul

accesului liber la justiție și de dreptul

reclamantului la un proces echitabil, au stabilit

situația de fapt, respectiv

imposibilitatea restituirii în natură a imobilului,

stabilind măsuri reparatorii prin echivalent, aplicând în

mod corect dispozițiile legale care prevăd

procedura privind calculul valorii

imobilului

în litigiu, ținând seama de criteriile stabilite de lege, aspecte necontestate

de către recurenta-pârâtă Primăria Municipiului

Focșani.

Față de recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de

D.G.F.P. Vrancea, Înalta Curte constată nefondată critica cu privire la

tardivitatea apelului întrucât, din verificarea actelor dosarului reiese că

hotărârea i-a fost comunicată

la data de 12 mai 2004, astfel cum

rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare (fila 137 dosar

apel), această dovadă având semnătura funcționarului însărcinat

cu

primirea corespondenței

și

ștampila

instituției

.

Pe de altă parte

cererea de apel a fost depusă

la data de 3

iunie 2004 la Tribunalul Vrancea,

iar

potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. care dispun că „

termenul

de apel este de 15 zile de la

comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", ultima zi pentru formularea

apelului se împlinea la 28 mai 2004.

Față de cele ce preced,

susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate,

recursurile urmând a fi respinse ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de

pârâții

Primăria Municipiului Focșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea împotriva deciziei nr. 1168

din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2007.