ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3464/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 18 noiembrie 2003, prin cererea înregistrată sub nr. 1437/C/2003 la Tribunalul Vrancea, reclamantul N.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria municipiului Focșani, Prefectura județului Vrancea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate acestea la plata despăgubirilor sau retrocedarea parțială a bunurilor imobile proprietatea autorilor săi, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul, în motivarea cererii a precizat că bunicii săi, S.P.

și V., au deținut în Focșani, o proprietate constând în casă de locuit compusă din 7 camere în suprafață de 124,36 mp, un alt corp de casă de 30,66 mp, beci de 45,65 mp, magazie scândură în suprafață de 387 mp, care au făcut obiectul exproprierii în anul 1980, dată la care au fost evaluate la suma de 130.519,47 lei dar din care s-a achitat foștilor proprietarei suma de 81.012,50 lei. Prin sentința civilă nr. 136 din 26 aprilie 2004, Tribunalul V rancea a admis în parte acțiunea formulată de reclamant constatându-se că acesta are dre ptul la despăgubiri civile pentru imobilul situat în Focșani, jud. Vrancea, compus din casă și teren, în prezent demolată și ocupat de blocuri, în cua ntum de 365.475 lei pentru casă și 530.162.850 lei pentru teren, sume ce vor fi reac tualizate potrivit indicelui de inflație la data achitării efective.

S-a respins excepția prematurității acțiunii formulată de pârâtele Primăria Muni cipiului Focșani, Prefectura Vrancea și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G. F.P. Vrancea, ca neîntemeiată. De asemeni a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada condiții lor impuse de dispozițiile Legii nr. 10/2001, respectiv calitatea de unic moștenitor a proprietarilor imobilului la momentul exproprierii, și prin urmare, dovada calității procesuale active în promovarea prezentei acțiuni.

Excepția prematurității formulării cererii a fost considerată de instanța de fond ca neîntemeiată întrucât reclamantul a urmat procedura prevăzută de lege, notificând instituția pârâtă la data de 13 februarie 2002 iar aceasta nu a soluționat cererea în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, în cauză reclamantul așteptând soluția mai bine de 1 an și jumătate fără a primi vreun răspuns, reținând că numai reaua credință a autorității pârâte poate justifica atitudinea pârâtei de a nu emite decizia sau dispoziția Ia care era obligată potrivit legii. Prin decizia civilă nr. 1168 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Primăria Focșani, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut cu privire la apelul pârâtei Primăria Municipiului Focșani, că nu se poate considera că petentul nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci doar că, însăși apelanta nu a respectat termenul defipt de lege de 60 de zile înăuntrul căruia trebuia soluționată cererea, aceasta nejustificând în nici un mod faptul că a trecut mai mult de un an și jumătate fără ca petentul să primească vreun răspuns. În ceea ce privești apelul Ministerului Finanțelor Publice a conchis că este tardiv, ținând seama de prevederile dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc.

civ., care dispun că „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", hotărârea fiind comunicată la data de 12 mai 2004, iar cererea de apel a fost depusă la Tribunalul Vrancea la data de 3 iunie 2004. Împotriva deciziei nr. 1168 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați au declarat recurs pârâții Primăria Municipiului Focșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea . Recurenta pârâtă, Primăria Municipiului Focșani prin Primar, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reiterând excepția prematurității acțiunii. Pe fondul cauzei a adus critici cu privire la faptul că recurentul N.A.

a solicitat restituirea în natură a imobilului, demolat în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, iar în această situație, în opinia sa, nu se poate face decât o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului în temeiul normelor metodologice emise de către guvern în acest sens, conform H.G. nr. 498/2003. Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, prin recursul său a criticat decizia pronunțată în apel ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, în opinia sa, în mod eronat curtea de apel a respins ca tardiv recursul, întrucât ultima zi pentru formularea apelului era 3 iunie 2004 și nu 28 mai 2004, cum greșit s-a reținut.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Focșani, Înalta Curte constată că : - potrivit art. 23 alin. (1) din Legea 10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură; - conform art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului; - din prevederile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.

Cazul dedus recursului pune în discuție și situația în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, generată de o conduita imputabilă a persoanei notificate, care, fie din neglijență, fie din rea voință, refuză să răspundă la notificarea făcută de persoana îndreptățită. O atare conduită culpabilă nu poate să afecteze interesele persoanelor îndreptățite și nici să le lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.

Deși legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10 / 2001, totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente, pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, deoarece o atare obligație rezultă din lege și face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ, cum bine au stabilit instanțele de fond și apel. Pentru cele de mai sus nu se poate reține ca fondată critica prin care se reiterează excepția prematurității acțiunii.

Cu privire la motivul al doilea de recurs, se observă că, in mod corect și în spiritul legii, instanțele ținând seama de caracterul reparatoriu al legii, de principiul accesului liber la justiție și de dreptul reclamantului la un proces echitabil, au stabilit situația de fapt, respectiv imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, stabilind măsuri reparatorii prin echivalent, aplicând în mod corect dispozițiile legale care prevăd procedura privind calculul valorii imobilului în litigiu, ținând seama de criteriile stabilite de lege, aspecte necontestate de către recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Focșani. Față de recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

Vrancea, Înalta Curte constată nefondată critica cu privire la tardivitatea apelului întrucât, din verificarea actelor dosarului reiese că hotărârea i-a fost comunicată la data de 12 mai 2004, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare (fila 137 dosar apel), această dovadă având semnătura funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței și ștampila instituției . Pe de altă parte cererea de apel a fost depusă la data de 3 iunie 2004 la Tribunalul Vrancea, iar potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. care dispun că „ termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", ultima zi pentru formularea apelului se împlinea la 28 mai 2004. Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursurile urmând a fi respinse ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Focșani prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vrancea împotriva deciziei nr. 1168 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2007.