ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6488/2007

Deliberând asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vrancea la 11 martie 2003 reclamantele M.M. și I.I.A. au chemat în

judecată pe pârâtele Primăria Focșani și Prefectura județului Vrancea pentru

obligarea acestora să le restituie prin echivalent imobilele ce au fost

preluate în mod abuziv, situate în Focșani.

Tribunalul Vrancea prin sentința

civilă nr. 97 din 17 martie 2004 a respins excepțiile de prematuritate a

acțiunii și de lipsă de calitate procesuală pasivă invocate de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și, respectiv Primăria Municipiului Focșani.

A fost admisă acțiunea reclamantelor

și s-a stabilit în favoarea acestora valoarea măsurilor reparatorii în sumă de

6.115.833.392 lei.

S-a luat act că reclamanta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că art.

23 din Legea nr. 10/2001 instituie în sarcina unității deținătoare obligația de

a se pronunța asupra notificării în termen de 60 de zile de la depunerea

notificării și ca atare lipsa răspunsului față de această obligație înlătură o

eventuală invocare a prematurității acesteia.

S-a apreciat că preluarea abuzivă,

așa cum e reglementată de art. 2 lit. a)-h), este imputabilă statului și în

această calitate, pentru opozabilitatea repunerii în situația anterioară,

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea să stea în

proces.

Pe fond s-a constatat că reclamanții

sunt persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că aceștia

au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, M.Z. asupra imobilelor

revendicate, imobile naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.

Prin expertiză s-a stabilit valoarea

despăgubirilor cuvenite.

Curtea de Apel Galați prin decizia

civilă nr. 1453/A din 17 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei

Primăria Municipiului Focșani, ca tardiv apelul Statului Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 5436 din 5 iulie

2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul

Primăriei Municipiului Focșani și a admis recursul declarat de Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice .

Decizia nr. 1453/2004 a fost casată

în parte și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de Statul

Român, la aceeași instanță constatându-se că acest apel a fost greșit

considerat tardiv.

S-a constatat că apelul a fost

predat în termen al oficiul poștal (la 14 aprilie 2004, în raport de data

comunicării dovezilor, 29 martie 2004) conform probelor administrate în recurs.

Ca urmare, instanța de apel neintrând în examinarea criticilor pe fond,

deoarece a admis excepția arătată, s-a considerat necesar să se trimită cauza

la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului acestui pârât.

Curtea de Apel Galați rejudecând

apelul Statului Român, prin decizia civilă nr. 405/A din 14 noiembrie 12006, a

respins ca nefondat apelul.

În raport de dezlegarea dată de

Înalta Curte de Casație și Justiție unor probleme în cauză a fost analizată din

apelul acestei părți, numai critica privind greșita soluționare a excepției

lipsei calității procesual pasive a Statului Român.

S-a constatat că în spiritul Legii

nr. 10/2001, preluarea abuzivă generică, reglementată de art. 2 lit. a)-h) este

imputabilă Statului Român care are calitate să stea în proces ca pârât pentru

opozabilitatea repunerii în situația anterioară.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru greșita

aplicare a Legii nr. 10/2001 cu neobservarea art. 28 alin. (3) ca și a

dispoziției de ordin general prevăzut de Decretul nr. 31/1954 privind

persoanele fizice și juridice, în art. 25.

În drept s-a invocat art. 304 pct. 4

C. proc. civ.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru considerentele ce urmează.

Răspunderea diferitelor instituții

pentru preluările abuzive de proprietăți după 6 martie 1945 este reglementată

precis de către dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În cadrul prevederilor instituite de

Lega nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi

chemat în judecată doar atunci când unitatea deținătoare a imobilului nu este

identificată.

Acest text face de altfel aplicarea

principiului general al reprezentării Statului în proces de către Ministerul

Finanțelor, consacrat de art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Potrivit acestui din

urmă text Ministerul Finanțelor reprezintă Statul ca subiect de drepturi și

obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care

acesta participă nemijlocit , în nume propriu, în raporturi juridice, dacă

legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Legea nr. 10/2001 a stabilit

reprezentarea Statului la aplicarea măsurilor reparatorii, în situația în care

se cunoaște entitatea deținătoare a imobilului, în sarcina acelei instituții.

Ca urmare, în mod greșit au apreciat

instanțele că și în această din urmă situație, Ministerul Finanțelor în

reprezentarea Statului Român trebuie să stea în proces.

Constatând întemeiat recursul

pârâtului în raport de împrejurarea că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice nu are calitatea procesuală pasivă, se va admite recursul, se va

modifica Decizia nr. 405A/2006 a Curții de Apel Galați în sensul că se va

admite apelul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și se va

schimba în parte sentința civilă nr. 47/2004 a Tribunalului Vrancea.

Se va respinge acțiunea împotriva

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind făcută împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P.

Vrancea împotriva deciziei nr. 405 A din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Modifică decizia în sensul că admite

apelul declarat de pârâtul Statului Român prin Ministerul Economiei și

Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței nr. 98 din 17 martie 2004

a Tribunalului Vrancea.

Schimbă în parte sentința în sensul

că respinge acțiunea față de pârâtul Statului Român ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 9 octombrie 2007.