ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6488/2007

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 11 martie 2003 reclamantele M.M. și I.I.A. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Focșani și Prefectura județului Vrancea pentru obligarea acestora să le restituie prin echivalent imobilele ce au fost preluate în mod abuziv, situate în Focșani. Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 97 din 17 martie 2004 a respins excepțiile de prematuritate a acțiunii și de lipsă de calitate procesuală pasivă invocate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, respectiv Primăria Municipiului Focșani. A fost admisă acțiunea reclamantelor și s-a stabilit în favoarea acestora valoarea măsurilor reparatorii în sumă de 6.115.833.392 lei.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că art. 23 din Legea nr. 10/2001 instituie în sarcina unității deținătoare obligația de a se pronunța asupra notificării în termen de 60 de zile de la depunerea notificării și ca atare lipsa răspunsului față de această obligație înlătură o eventuală invocare a prematurității acesteia. S-a apreciat că preluarea abuzivă, așa cum e reglementată de art. 2 lit. a)-h), este imputabilă statului și în această calitate, pentru opozabilitatea repunerii în situația anterioară, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice are calitatea să stea în proces. Pe fond s-a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 și că aceștia au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, M.Z.

asupra imobilelor revendicate, imobile naționalizate prin Decretul nr. 92/1950. Prin expertiză s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite. Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 1453/A din 17 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria Municipiului Focșani, ca tardiv apelul Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Prin decizia nr. 5436 din 5 iulie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul Primăriei Municipiului Focșani și a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice . Decizia nr. 1453/2004 a fost casată în parte și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de Statul Român, la aceeași instanță constatându-se că acest apel a fost greșit considerat tardiv.

S-a constatat că apelul a fost predat în termen al oficiul poștal (la 14 aprilie 2004, în raport de data comunicării dovezilor, 29 martie 2004) conform probelor administrate în recurs. Ca urmare, instanța de apel neintrând în examinarea criticilor pe fond, deoarece a admis excepția arătată, s-a considerat necesar să se trimită cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului acestui pârât. Curtea de Apel Galați rejudecând apelul Statului Român, prin decizia civilă nr. 405/A din 14 noiembrie 12006, a respins ca nefondat apelul. În raport de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție unor probleme în cauză a fost analizată din apelul acestei părți, numai critica privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român.

S-a constatat că în spiritul Legii nr. 10/2001, preluarea abuzivă generică, reglementată de art. 2 lit. a)-h) este imputabilă Statului Român care are calitate să stea în proces ca pârât pentru opozabilitatea repunerii în situația anterioară. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 cu neobservarea art. 28 alin. (3) ca și a dispoziției de ordin general prevăzut de Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice, în art. 25. În drept s-a invocat art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele ce urmează. Răspunderea diferitelor instituții pentru preluările abuzive de proprietăți după 6 martie 1945 este reglementată precis de către dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În cadrul prevederilor instituite de Lega nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice poate fi chemat în judecată doar atunci când unitatea deținătoare a imobilului nu este identificată. Acest text face de altfel aplicarea principiului general al reprezentării Statului în proces de către Ministerul Finanțelor, consacrat de art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Potrivit acestui din urmă text Ministerul Finanțelor reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care acesta participă nemijlocit , în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Legea nr. 10/2001 a stabilit reprezentarea Statului la aplicarea măsurilor reparatorii, în situația în care se cunoaște entitatea deținătoare a imobilului, în sarcina acelei instituții.

Ca urmare, în mod greșit au apreciat instanțele că și în această din urmă situație, Ministerul Finanțelor în reprezentarea Statului Român trebuie să stea în proces. Constatând întemeiat recursul pârâtului în raport de împrejurarea că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea procesuală pasivă, se va admite recursul, se va modifica Decizia nr. 405A/2006 a Curții de Apel Galați în sensul că se va admite apelul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și se va schimba în parte sentința civilă nr. 47/2004 a Tribunalului Vrancea. Se va respinge acțiunea împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea împotriva deciziei nr. 405 A din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinței nr. 98 din 17 martie 2004 a Tribunalului Vrancea. Schimbă în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Statului Român ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2007.