ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5461/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5461/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Constată că prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 388 din 11 martie

2003, reclamantele

M.M. și I.I.A.B. au

chemat în judecată Primăria municipiului Focșani și Prefectura județului

Vrancea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând

obligarea acestora la restituirea, prin echivalent, a imobilelor ce au fost

preluate în mod abuziv, situate în Focșani.

S-a arătat în

motivarea cererii că imobilele au aparținut autorului reclamanților (M.Z.),

fiind preluate în mod abuziv de către stat în anul 1950, când autorul

reclamantelor a fost inclus în categoria chiaburilor.

Deși au solicitat

restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 la notificările expediate

și înregistrate sub nr. 256/2001, și nr. 992/2001, reclamantele n-au primit

nici un răspuns.

Prin sentința civilă

nr. 97 din 17 martie 2004 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea și a stabilit

valoarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc la nivelul sumei de

6.115.833.393 lei. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.

Pentru pronunțarea

acestei soluții, tribunalul a reținut că reclamantele au făcut dovada calității

de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, probând calitatea de

proprietar a autorului lor deposedat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și

calitatea lor de moștenitoare față de acesta.

În același timp,

reclamantele au făcut dovada urmării procedurii instituite de lege, prin

notificările expediate, fără să primească vreun răspuns la acestea înăuntrul

termenului legal.

În privința măsurilor

reparatorii cuvenite, au fost reținute concluziile raportului de expertiză,

stabilindu-se despăgubiri până la nivelul sumei rezultate din acesta.

Împotriva sentinței

au declarat apel Primăria Municipiului Focșani și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

În cadrul criticilor

formulate, Primăria Focșani a arătat că cererea adresată instanței este

prematură întrucât nu a fost emisă dispoziție motivată de către primar, pentru

ca aceasta să poată fi atacată în justiție, conform art. 24 alin. (7) din Legea

nr. 10/2001.

De asemenea, s-a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei întrucât

reclamantele nu au notificat-o, în termen legal, cu privire la imobilul din

Focșani.

Statul Român a

invocat, prin motivele de apel formulate, inadmisibilitatea acțiunii, arătând

că pentru acordarea despăgubirilor bănești trebuia să se procedeze mai întâi la

centralizarea notificărilor și a ofertelor de despăgubiri, să se constituie o

comisie interministerială, după care, în baza unei legi speciale să se

reglementeze modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a

despăgubirilor.

S-a susținut și

faptul că în mod greșit au fost acordate despăgubiri bănești pentru imobilul

din Focșani, strada G., întrucât acesta având ca destinație fabrica de săpun,

trebuia să se acorde titluri de valoare, acțiuni nominative sau compensare cu

alte bunuri ori servicii.

Prin decizia civilă

nr. 1453/A din 17 noiembrie 2004 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat

apelul declarat de Primăria municipiului Focșani și ca tardiv formulat, apelul

Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În privința apelului

declarat de Primărie, s-a apreciat asupra caracterului său nefondat, în raport

de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care o obligau pe

aceasta, în calitate de unitate deținătoare, să răspundă în termen de 60 de

zile notificării ce-i fusese adresată.

Faptul că legea nu

instituie o sancțiune pentru nerespectarea termenului, nu înseamnă că persoana

îndreptățită nu se poate adresa instanței de judecată, întrucât lipsa

răspunsului echivalează cu un refuz de restituire.

Susținerea apelantei

că nu ar avea calitate procesuală pasivă în raport cu imobilul din strada G.

nr. 11 a fost înlăturată, față de împrejurarea că reclamantele au chemat în

judecată și Prefectura Vrancea, acțiunea admițându-se față de ambele pârâte,

iar prin dispozitiv stabilindu-se doar cuantumul măsurilor reparatorii prin

echivalent (fără să se dispună deci, obligarea vreunei pârâte la plata

acestora).

- Cu privire la

apelul declarat de Statul Român, s-a constatat tardivitatea acestuia, față de

data comunicării sentinței apelate (29 martie 2004) și data transmiterii prin

poștă (19 aprilie 2004) a declarației de apel.

Împotriva deciziei au

declarat recurs apelanții-pârâți Primăria Focșani și Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Municipiului Focșani a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ., susținând următoarele motive de nelegalitate:

- Greșita respingere

a excepției de prematuritate a cererii, în condițiile în care nu s-a emis încă

o dispoziție de soluționare a notificării, iar termenul de 60 de zile prevăzut

de art. 23 alin. (1) este unul de recomandare, nefiind instituită nici o

sancțiune pentru nerespectarea lui;

- Greșita soluționare

a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, având în vedere că

aceasta nu a fost notificată pentru imobilul din strada G. nr. 11, județul

Vrancea;

- În mod eronat

instanța de apel a menținut soluția fondului referitoare la natura măsurilor

reparatorii pentru imobilul din Focșani, strada G. nr. 11, având în vedere

destinația acestuia (fabrică de săpun), ce impunea acordarea de titluri de

valoare, acțiuni ori compensarea cu alte bunuri sau servicii.

Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român a criticat soluția în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând următoarele:

- Respingerea

apelului sub motiv de tardivitate, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.

101-104 C. proc. civ.

Astfel, fără a pune

în discuția părților tardivitatea, instanța a hotărât asupra acestui aspect,

reținând ca dată de înaintare a declarației de apel, cea de 19 aprilie 2004,

conform ștampilei de pe plic.

Or, dacă s-ar fi pus

în dezbaterea această problemă, recurenta ar fi avut posibilitatea să

demonstreze că, predarea la poștă a declarației de apel, s-a realizat la 14

aprilie 2004, ceea ce în conformitate cu art. 104 C. proc. civ. echivalează cu

formularea în termen a căii de atac.

S-a solicitat casarea

hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru situația reținerii

acesteia spre soluționare, să se aibă în vedere faptul că Statul Român nu are

calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, precum și împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, referitoare la natura măsurilor

reparatorii cuvenite reclamantei.

În susținerea

primului motiv de recurs s-a depus la dosar copia borderoului de recomandate

prezentate la oficiul poștal Vrancea în data de 14 aprilie 2004, de către

recurent (fila 10).

Intimatele nu au

formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

1.Examinând criticile

formulate în cadrul recursului Primăriei municipiului Focșani, Înalta Curte

urmează să rețină caracterul lor nefondat, pentru următoarele considerente:

- Excepția de

prematuritate a cererii adresate instanței a fost respinsă în mod corect,

contrar susținerilor recurentei.

Legea nr. 10/2001 impune în sarcina celui care se

pretinde persoană îndreptățită, o anume procedură de urmat în vederea obținerii

retrocedării imobilelor preluate abuziv de către stat, respectiv, transmiterea

notificării, înăuntrul termenului prevăzut de art. 21 alin. (1), către unitatea

deținătoare.

La rândul său, unitatea deținătoare are obligația

rezolvării notificării în termen de 60 de zile [conform art. 23 alin. (1)].

În speță, reclamantele au declanșat această procedură

prealabilă atașând dovezile în acest sens (notificările expediate Primăriei și

Prefecturii), îndeplinind exigențele art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care

impun pentru situația în care trebuie urmată o astfel de procedură ca sesizarea

instanței să se facă numai atașându-se dovada îndeplinirii ei.

Faptul că procedura nu a fost finalizată prin emiterea

unei dispoziții se datorează Primăriei care vine și își invocă propria culpă,

susținând că termenul de 60 de zile este unul de recomandare și că nu există

sancțiune pentru nerespectare lui.

Faptul că lipsește sancțiunea normei respective nu

înseamnă că unitatea deținătoare este îndreptățită la nerespectarea legii și la

neîndeplinirea obligațiilor impuse de legiuitor în sarcina sa.

În același timp, a aprecia în astfel de condiții că

demersul reclamantelor este unul prematur, ar însemna sancționarea celui care a

respectat legea (urmând procedura prealabilă), prin îngrădirea nejustificată a

accesului la justiție.

În consecință, urmează să se constate că în mod

corect, cu respectarea exigențelor art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituția

României, a fost respinsă excepția de prematuritate a cererii.

- Critica vizând modalitatea de soluționare a lipsei

calității procesuale pasive a Primăriei raportat la imobilul din strada G. nr.

11, întrucât nu i-a fost transmisă notificarea în privința acestui bun, este

fără suport.

Nici un considerent al deciziei din apel nu

îndreptățește recurenta să tragă concluzia că aprecierea calității sale

procesuale în cauză s-a făcut raportat la un imobil față de care nu i s-ar fi

cerut să se pronunțe în baza unei notificări.

Dimpotrivă, din hotărârea instanței de apel rezultă că

soluția de admitere a cererii a privit și Prefectura (acesteia

transmițându-i-se notificarea de restituire prin echivalent, a imobilului din

strada G. nr. 11).

Recurenta nu a fost obligată la măsuri reparatorii

pentru a putea trage concluzia că a fost apreciată unitate deținătoare față de

un bun care nu i-ar aparține și că i s-ar fi reținut calitatea procesuală

pasivă în cauză și sub acest aspect.

- În privința naturii măsurilor reparatorii stabilite

de prima instanță, urmează să se constate că ele nu au făcut obiect de critică

în apelul pârâtei, astfel încât ele nu pot fi deduse judecății direct în

recurs, trecându-se peste un grad de jurisdicție (

omisso medio

).

Criticile formulate de recurentă au vizat aspecte de

nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care

fiind neîntemeiate, urmează să fie respinse ca atare.

În privința motivelor invocate cu referire la

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., ele au fost indicate în mod

formal. Astfel, nu s-a arătat ce act juridic din cele deduse judecății, cu

înțeles lămurit și neîndoielnic, ar fi primit o interpretare greșită, pentru a

fi atrasă incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta nu motivează ce mijloc de

apărare sau dovadă administrată ar fi rămas necercetate de către instanță,

pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Finanțelor Publice urmează să fie admis, reținându-se o greșită soluționare a

excepției de tardivitate în exercitarea apelului.

Potrivit borderoului poștal depus în faza recursului

(fila 10), coroborat cu mențiunile existente pe plicul de înaintare a

declarației de apel la tribunal (fila 14), rezultă că predarea acesteia la

oficiul poștal s-a făcut la 14 aprilie 2004.

Față de dispozițiile art. 104 C. proc. civ. și de

împrejurarea că hotărârea atacată a fost comunicată la 29 martie 2004, rezultă

că exercitarea apelului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 284

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, constatându-se o greșită aplicare a

normei procedurale se va reține incidența motivului de casare prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ. (recurenta invocând în mod greșit dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., avându-se în vedere că nu s-a pretins încălcarea unei

norme de drept material).

Față de împrejurarea că nu s-a intrat în cercetarea

criticilor de fond ale apelului, conform art. 304 pct. 5 cu referire la art.

312 alin. (5) C. proc. civ., decizia va fi casată în partea privitoare la

apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Criticile pe fondul cauzei formulate în cadrul

recursului vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, ele constituind de

altfel și motive de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primăria Municipiului Focșani împotriva deciziei nr. 1453/A/ din 17

noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Admite recursul declarat de Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Casează în parte decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecarea apelului acestei părți, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2006.