ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3610/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. La data de 15 ianuarie 2008 petentul U.A. (actualmente U.A.), fost director executiv al D.A.P.L. din Primăria mun.

Brașov, a formulat o plângere penală împotriva numiților G.I., fost consilier local și președinte al ședinței Consiliului Local din data de 22 noiembrie 2004 (la data formulării plângerii deputat în Parlamentul României) și P.N., secretar al Primăriei Municipiului Brașov), prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a celor doi pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., constând în esență în aceea că cei doi au falsificat, cu ocazia întocmirii ei, Hotărârea Consiliului Local nr. 584/2004, denaturând voința consilierilor care au votat-o, faptă ale cărei consecințe se pot răsfrânge asupra petentului conform încheierii nr. 16 din 4 iulie 2007 a Camerei de Conturi Brașov, care a stabilit că răspunderea pentru aplicarea hotărârii menționate revine primarului, petentului (în calitatea de director executiv pe care o avea în acea perioadă) și a altor doi funcționari care au aplicat-o.

Plângerea petentului a fost înregistrată la data de 15 ianuarie 2008 sub nr. 59/P/2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. La data de 3 iulie 2008, petentul a depus la același parchet o completare la plângerea inițială, solicitând tragerea la răspundere a intimaților și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., arătând, în susținerea acestei plângeri, că cei doi și-au încălcat cu bună știință atribuțiile care le reveneau în calitățile lor, ceea ce a condus la adoptarea unei hotărâri nelegale care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al instituției și o pagubă în patrimoniul acesteia. 2. Prin rezoluția din 15 august 2008 adoptată de procuror în Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții G.I.

și P.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 și 289 C. pen., dispunându-se totodată neînceperea urmăririi penale și față de numiții S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., întrucât faptele nu există. În motivarea rezoluției adoptate, procurorul a arătat, în esență, că faptele de care sunt acuzați intimații G.I. și P.N. nu au corespondent în realitate, întrucât nu a existat o activitate infracțională a celor doi inculpați de falsificare a H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii acestuia, act care în fapt nici nu a fost redactat de cei doi, ci doar semnat de aceștia și care a fost adoptat de către Consiliul Local în această formă tocmai datorită referatului de specialitate al Serviciului Buget din cadrul primăriei, care preciza că nu se puteau acorda finanțări ale unor cheltuieli în folosul personal al salariaților, ci numai finanțarea unor cheltuieli de funcționare a administrației publice locale conform O.U.G.

45/2003. De asemenea, s-a arătat în rezoluția procurorului că cei doi intimați nu au comis nici una dintre activitățile care se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., astfel încât nici sub acest aspect nu se poate reține că faptele imputate ar avea corespondent în realitate; adoptarea unor hotărâri ale Consiliului Local, asupra cărora planează unele suspiciuni referitoare la temeinicie și legalitate nu presupune în mod automat antrenarea răspunderii penale a persoanelor implicate în procedura de adoptare și redactare.

3. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul U.A., plângere înregistrată sub nr. 8947/5383/II/2/2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 22 septembrie 2008. În motivarea acestei din urmă rezoluții, s-a arătat că din cercetarea efectuată în cauză de către procuror, care este suficientă și completă, nu rezultă existența indiciilor privind săvârșirea de către numiții G.I. și P.N. a vreuneia dintre infracțiunile reclamate; actele dosarului nu relevă faptul că numiții G.I.

și P.N., în calitățile avute în cadrul Consiliului Local al municipiului Brașov, și-ar fi exercitat abuziv sarcinile de serviciu, cu prilejul desfășurării activității vizate prin plângerea formulată de petent, iar hotărârea contestată este rezultatul unei decizii colective, fiind adoptată cu votul majorității membrilor prezenți, aspect ce rezultă din declarațiile persoanelor audiate și a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei. 4. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9035/1/2008 petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând desființarea rezoluției dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 august 2008 în Dosarul nr. 59/P/2008, prin care s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numiții G.I. (la acel moment deputat în Parlamentul României) și P.N. (secretar al Primăriei Municipiului Brașov) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 și 289 C. pen. și S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 C. pen., precum și a rezoluției din data de 22 septembrie 2008 dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 8947/5383/II-2/2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției menționate; s-a arătat că în urma desființării celor două rezoluții menționate se impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților G.I.

și P.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 și 289 C. pen. În motivarea plângerii petentul a arătat, în esență, că în ședința ordinară din data de 22 noiembrie 2004 a Consiliului Local al Municipiului Brașov - condusă de președintele de ședință I.G., având ca secretar pe N.P.

- a fost adoptată Hotărârea nr. 584/2004 prin care s-a alocat suma de 6.880.000.000 lei, în limita fondurilor existente la capitolul „autorități publice-cheltuieli materiale”, pentru finanțarea unor cheltuieli în vederea funcționării administrației publice locale; intimații au falsificat în realitate conținutul acestei hotărâri cu ocazia întocmirii ei, astfel încât ea nu reflectă voința celor care au votat-o în ședința publică, faptă care întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., iar prin încălcarea cu știință a atribuțiilor care le reveneau cei doi intimați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiune prevăzută de art. 248 C. pen.

În plângerea adresată instanței s-a mai arătat că procurorul a efectuat o cercetare superficială, nu a înțeles modalitatea în care au fost comise infracțiunile de către cei doi inculpați, nu a ținut cont de înscrisurile pe care le-a depus în probațiune în susținerea plângerii penale formulate și nu a motivat în mod corespunzător soluția pe care a dat-o în dosar, astfel încât se impune desființarea acestei rezoluții și trimiterea dosarului procurorului pentru efectuarea de cercetări suplimentare și începerea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru infracțiunile reclamate. Prin sentința penală nr. 301 din 16 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 9035/1/2008, plângerea formulată de petentul U.A.

a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov, unde a fost înregistrată sub nr. 458/64/2009. Petentul a precizat în fața Curții de Apel Brașov că nu a formulat niciodată plângere penală împotriva numiților S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 C. pen., că nu a contestat niciodată H.C.L. 111/2004 pe care a menționat-o doar cu titlu de exemplu și că prin plângerea adresată instanței nu critică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.G., S.D. și O.M. Prin sentința penală nr. 72/F din 31 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul U.A.

împotriva rezoluției din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 59/P/2008 și menținută prin rezoluția din 22 septembrie 2008 dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 8947/5383/II-2/2008, privind neînceperea urmăririi penale față de numiții G.I. și P.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248 și 289 C. pen., pe care o menține. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și la câte 595 lei către intimații G.I. și P.N.

În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că, la cererea Sindicatului Liber al Salariaților din Primăria Brașov, înregistrată sub nr. 53513 din 19 noiembrie 2004 (fila 229 dosar parchet) și având în vedere referatul de specialitate al Direcției Servicii Interne, Serviciul Buget din Cadrul Primăriei mun. Brașov din 22 noiembrie 2004 (fila 227 dosar parchet), a fost întocmit un proiect de hotărâre a Consiliului Local privind alocarea sumei de 6.880.000.000 lei pentru finanțarea unor cheltuieli de funcționare a administrației publice locale (fila 228 dosar parchet). Conform procesului verbal al ședinței ordinare a Consiliului Local al mun.

Brașov din data de 22 noiembrie 2004 (fila 226 dosar parchet), proiectul de hotărâre a fost adoptat cu majoritate de voturi, situație în care a fost întocmită Hotărârea 584 din 22 noiembrie .2004 a Consiliului Local Brașov prin care s-a aprobat alocarea sumei de 6.880.000.000 lei în limita fondurilor existente la capitolul „autorități publice – cheltuieli materiale”, pentru finanțarea unor cheltuieli în vederea funcționării administrației publice locale, detaliindu-se în cuprinsul hotărârii în concret sumele care revin Primăriei Brașov, Direcțiilor de Servicii Sociale și respectiv Fiscală Brașov și celorlalte servicii; hotărârea a fost întocmită de către L.S. și tehnoredactată de A.S., fiind semnată de către I.G., în calitate de președinte de ședință și contrasemnată de secretarul N.P.

Urmare a raportului intermediar de control întocmit de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Brașov, Direcția de control financiar ulterior Brașov, nr. 277 din 1 noiembrie 2005, în care se arăta că alocarea și plata sumelor prevăzute printre altele și de H.C.L. 584/2004 către salariați nu au o bază legală, Consiliul Local Brașov a adoptat H.C.L. nr. 76/2006 prin care s-a hotărât restituirea de către salariații din aparatul propriu al Consiliului Local, precum și a celor din instituțiile publice din subordinea Consiliului Local al municipiului Brașov a sumelor de bani primite cu titlu de „cheltuieli de funcționare” a administrației publice locale pentru instituțiile publice din subordinea Consiliului Local al municipiului Brașov prin H.C.L.

111/2004, 124/2004 și 584/2004. Hotărârea nr. 76/2006 a Consiliului Local Brașov a fost însă atacată în instanță de către Sindicatul Liber al Salariaților din Primăria municipiului Brașov iar prin sentința civilă nr. 1930/C din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, menținută prin Decizia nr. 87/R din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus anularea ei.

Prin încheierea nr. 16 din 4 iulie 2007, Curtea de conturi a României, Camera de Conturi Brașov, Direcția de control financiar ulterior, urmare a controalelor efectuate în cursul anilor 2005 și respectiv 2007, a sesizat Tribunalul Brașov în vederea stabilirii răspunderii juridice civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Unității Administrativ Teritoriale a orașului Brașov, constând în plăți fără bază legală în sumă totală de 3.026.876.000 rol, reprezentând cheltuieli de întreținere și funcționare a administrației publice locale, de care a beneficiat personalul din aparatul propriu al Primăriei municipiului Brașov, în baza H.C.L. nr. 111/2004 și 584 din 22 noiembrie 2004, apreciind că în ceea ce privește plățile efectuate în baza acestei din urmă hotărâri a Consiliului Local Brașov răspunderea revine: primarului municipiului Brașov: S.G., șefului Serviciului buget: O.M., consilierului în cadrul Serviciului de contabilitate S.D.M.

și petentului U.A., director D.A.P.L. Cauza se află în prezent în curs de soluționare, prin sentința civilă nr. 573 din 19 mai 2009 a Tribunalului Brașov pronunțată în Dosarul 5308/62/2007 fiind respinsă, în primă instanță, sesizarea Curții de Conturi pentru stabilirea răspunderii juridice civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Mun. Brașov. Față de starea de fapt reținută și expusă, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prima instanță a mai reținut că, în mod judicios, a apreciat procurorul că în speță nu există indiciile unei activități infracționale a intimaților G.I. și P.N. de falsificare a H.C.L. nr. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei și nici o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale acestora în legătură cu modalitatea în care a fost aprobată această hotărâre.

Între proiectul de hotărâre supus aprobării și hotărârea adoptată (H.C.L. 584/2004) nu există, în primul rând, diferențe de conținut ci doar unele de formă, fiind preluată în dispozitivul hotărârii sintagma folosită de inițiatorii proiectului în titlul acesteia cu privire la destinația sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcționării administrației publice locale” și nu „Cheltuieli de funcționare de care vor beneficia salariații”, așa cum este menționată în proiect; hotărârea cuprinde de asemenea și mențiunea că alocarea sumei menționate se va face „în limita fondurilor existente la capitolul „autorități publice - cheltuieli materiale”. Potrivit procesului verbal al ședinței Consiliului Local din data de 22 noiembrie 2004 a fost luat în discuție în forma: (pct. 34) „Proiect de hotărâre privind aprobarea unor cheltuieli de funcționare pentru aparatul propriu al Consiliului Local și serviciile publice subordonate Consiliului Local Brașov”.

De asemenea, din nici o probă de la dosar nu rezultă ca vreunul dintre cei doi intimați, cu intenție, să fi falsificat conținutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări (hotărâre care de altfel nici nu a fost întocmită sau redactată de ei) și nici nu rezultă că ar fi dat dispoziție altor persoane să efectueze astfel de operațiuni.

Pe de altă parte, dincolo de aspectele de netemeinicie sau nelegalitate ale unei astfel de hotărâri, care puteau forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, hotărârea în discuție a fost adoptată de către consilierii locali și ea este rezultatul unei decizii colective, expresia unor manifestări de voință despre care nu există indicii că ar fi viciate și al cărei conținut nu este contestat de către consilierii care au votat-o; din actele dosarului, nu rezultă ca, în procedura de adoptare a H.C.L. 584/2004, vreunul dintre intimați să-și fi exercitat în mod abuziv sau defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât activitatea lor nu se circumscrie dispozițiilor art. 248 C. pen., chiar dacă hotărârea, prin conținutul ei, ar putea fi considerată la un moment dat nelegală și ar putea produce o pagubă în bugetul Consiliului Local; or, verificarea modului de adoptare a hotărârii contestate și a legalității acesteia excede cadrului procesual de față.

B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul U.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimați cu ocazia adoptării H.C.L.

584/2004, între proiectul de hotărâre supus aprobării și hotărârea adoptată neexistând diferențe de conținut, fiind preluată în dispozitivul hotărârii sintagma folosită de inițiatorii proiectului în titlul acesteia cu privire la destinația sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcționării administrației publice locale” iar nu „cheltuieli de funcționare de care vor beneficia salariații”, așa cum este menționată în proiect; pe de altă parte, respectiva hotărâre este rezultatul unei decizii colective, expresia unor manifestări de voință despre care nu există indicii că ar fi viciate și al cărei conținut nu a fost contestat de către consilierii care au votat-o. Împrejurarea că respectivi consilieri au adoptat ulterior H.C.L.

nr. 76/2006 nu înseamnă că H.C.L. nr. 584/2004 nu a exprimat voința lor, așa cum pretinde petentul; de altfel, H.C.L. nr. 76/2006 a fost anulată de instanța de contencios administrativ. Totodată, în mod corect s-a reținut că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă ca vreunul dintre intimați, cu intenție, să fi falsificat conținutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei sau că ar fi dat dispoziție altor persoane să efectueze astfel de operațiuni, astfel că, în raport de toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu rezultă existența faptelor reclamate de către petent în sarcina intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, nu au falsificat conținutul H.C.L.

584/2004 cu prilejul întocmirii ei, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări și nici nu au dat dispoziție altor persoane să efectueze astfel de operațiuni. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.A. împotriva sentinței penale nr. 72/F din 31 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.