ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3610/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3610/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
A. 1. La data de 15 ianuarie 2008 petentul U.A. (actualmente
U.A.), fost director executiv al D.A.P.L. din Primăria mun. Brașov, a formulat
o plângere penală împotriva numiților G.I., fost consilier local și președinte
al ședinței Consiliului Local din data de 22 noiembrie 2004 (la data formulării
plângerii deputat în Parlamentul României) și P.N., secretar al Primăriei
Municipiului Brașov), prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a
celor doi pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289
C. pen., constând în esență în aceea că cei doi au falsificat, cu ocazia
întocmirii ei, Hotărârea Consiliului Local nr. 584/2004, denaturând voința
consilierilor care au votat-o, faptă ale cărei consecințe se pot răsfrânge
asupra petentului conform încheierii nr. 16 din 4 iulie 2007 a Camerei de
Conturi Brașov, care a stabilit că răspunderea pentru aplicarea hotărârii
menționate revine primarului, petentului (în calitatea de director executiv pe
care o avea în acea perioadă) și a altor doi funcționari care au aplicat-o.
Plângerea petentului a fost
înregistrată la data de 15 ianuarie 2008 sub nr. 59/P/2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La data de 3 iulie 2008,
petentul a depus la același parchet o completare la plângerea inițială, solicitând
tragerea la răspundere a intimaților și pentru săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., arătând, în
susținerea acestei plângeri, că cei doi și-au încălcat cu bună știință
atribuțiile care le reveneau în calitățile lor, ceea ce a condus la adoptarea
unei hotărâri nelegale care a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al
instituției și o pagubă în patrimoniul acesteia.
Prin rezoluția din 15
august 2008 adoptată de procuror în Dosarul nr. 59/P/2008 al Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi
penale față de numiții G.I. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.
248 și 289 C. pen., dispunându-se totodată neînceperea urmăririi penale și față
de numiții S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C.
pen., întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluției
adoptate, procurorul a arătat, în esență, că faptele de care sunt acuzați
intimații G.I. și P.N. nu au corespondent în realitate, întrucât nu a existat o
activitate infracțională a celor doi inculpați de falsificare a H.C.L. 584/2004
cu prilejul întocmirii acestuia, act care în fapt nici nu a fost redactat de
cei doi, ci doar semnat de aceștia și care a fost adoptat de către Consiliul
Local în această formă tocmai datorită referatului de specialitate al Serviciului
Buget din cadrul primăriei, care preciza că nu se puteau acorda finanțări ale
unor cheltuieli în folosul personal al salariaților, ci numai finanțarea unor
cheltuieli de funcționare a administrației publice locale conform O.U.G.
45/2003.
De asemenea, s-a arătat în
rezoluția procurorului că cei doi intimați nu au comis nici una dintre
activitățile care se circumscriu elementului material al laturii obiective a
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C.
pen., astfel încât nici sub acest aspect nu se poate reține că faptele imputate
ar avea corespondent în realitate; adoptarea unor hotărâri ale Consiliului
Local, asupra cărora planează unele suspiciuni referitoare la temeinicie și
legalitate nu presupune în mod automat antrenarea răspunderii penale a
persoanelor implicate în procedura de adoptare și redactare.
Împotriva acestei
rezoluții a formulat plângere petentul U.A., plângere înregistrată sub nr. 8947/5383/II/2/2008
la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
urmărire penală și criminalistică, și respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția
din 22 septembrie 2008. În motivarea acestei din urmă rezoluții, s-a arătat că
din cercetarea efectuată în cauză de către procuror, care este suficientă și
completă, nu rezultă existența indiciilor privind săvârșirea de către numiții G.I.
și P.N. a vreuneia dintre infracțiunile reclamate; actele dosarului nu relevă
faptul că numiții G.I. și P.N., în calitățile avute în cadrul Consiliului Local
al municipiului Brașov, și-ar fi exercitat abuziv sarcinile de serviciu, cu
prilejul desfășurării activității vizate prin plângerea formulată de petent,
iar hotărârea contestată este rezultatul unei decizii colective, fiind adoptată
cu votul majorității membrilor prezenți, aspect ce rezultă din declarațiile
persoanelor audiate și a celorlalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9035/1/2008
petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C.
proc. pen., solicitând desființarea rezoluției dată de procurorul din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15
august 2008 în Dosarul nr. 59/P/2008, prin care s-a dispus în temeiul art. 228
alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale
față de numiții G.I. (la acel moment deputat în Parlamentul României) și P.N. (secretar
al Primăriei Municipiului Brașov) pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.
248 și 289 C. pen. și S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.
de art. 248 C. pen., precum și a rezoluției din data de 22 septembrie 2008 dată
de procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 8947/5383/II-2/2008
prin care s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției
menționate; s-a arătat că în urma desființării celor două rezoluții menționate se
impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale
împotriva intimaților G.I. și P.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.
248 și 289 C. pen.
În motivarea plângerii
petentul a arătat, în esență, că în ședința ordinară din data de 22 noiembrie 2004
a Consiliului Local al Municipiului Brașov - condusă de președintele de ședință
I.G., având ca secretar pe N.P. - a fost adoptată Hotărârea nr. 584/2004 prin
care s-a alocat suma de 6.880.000.000 lei, în limita fondurilor existente la
capitolul „autorități publice-cheltuieli materiale”, pentru finanțarea unor
cheltuieli în vederea funcționării administrației publice locale; intimații au
falsificat în realitate conținutul acestei hotărâri cu ocazia întocmirii ei,
astfel încât ea nu reflectă voința celor care au votat-o în ședința publică,
faptă care întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 289 C.
pen., iar prin încălcarea cu știință a atribuțiilor care le reveneau cei doi
intimați se fac vinovați de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor publice, infracțiune prevăzută de art. 248 C. pen.
În plângerea adresată
instanței s-a mai arătat că procurorul a efectuat o cercetare superficială, nu
a înțeles modalitatea în care au fost comise infracțiunile de către cei doi
inculpați, nu a ținut cont de înscrisurile pe care le-a depus în probațiune în
susținerea plângerii penale formulate și nu a motivat în mod corespunzător
soluția pe care a dat-o în dosar, astfel încât se impune desființarea acestei
rezoluții și trimiterea dosarului procurorului pentru efectuarea de cercetări
suplimentare și începerea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru
infracțiunile reclamate.
Prin sentința penală nr. 301
din 16 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul
9035/1/2008, plângerea formulată de petentul U.A. a fost trimisă spre
competentă soluționare Curții de Apel Brașov, unde a fost înregistrată sub nr. 458/64/2009.
Petentul a precizat în fața
Curții de Apel Brașov că nu a formulat niciodată plângere penală împotriva
numiților S.G., S.D. și O.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248
C. pen., că nu a contestat niciodată H.C.L. 111/2004 pe care a menționat-o doar
cu titlu de exemplu și că prin plângerea adresată instanței nu critică
rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.G., S.D. și O.M.
Prin sentința penală nr. 72/F
din 31 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu
minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul U.A. împotriva
rezoluției din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție în Dosarul 59/P/2008 și menținută prin rezoluția din 22
septembrie 2008 dată de procurorul șef al secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în Dosarul 8947/5383/II-2/2008, privind neînceperea urmăririi penale
față de numiții G.I. și P.N., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 248
și 289 C. pen., pe care o menține. A fost obligat petentul la plata sumei de
200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și la câte 595 lei către
intimații G.I. și P.N.
În
baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că,
la cererea Sindicatului
Liber al Salariaților din Primăria Brașov, înregistrată sub nr. 53513 din 19
noiembrie 2004 (fila 229 dosar parchet) și având în vedere referatul de
specialitate al Direcției Servicii Interne, Serviciul Buget din Cadrul
Primăriei mun. Brașov din 22 noiembrie 2004 (fila 227 dosar parchet), a fost
întocmit un proiect de hotărâre a Consiliului Local privind alocarea sumei de
6.880.000.000 lei pentru finanțarea unor cheltuieli de funcționare a administrației
publice locale (fila 228 dosar parchet). Conform procesului verbal al ședinței
ordinare a Consiliului Local al mun. Brașov din data de 22 noiembrie 2004 (fila
226 dosar parchet), proiectul de hotărâre a fost adoptat cu majoritate de
voturi, situație în care a fost întocmită Hotărârea 584 din 22 noiembrie .2004
a Consiliului Local Brașov prin care s-a aprobat alocarea sumei de
6.880.000.000 lei în limita fondurilor existente la capitolul „autorități
publice – cheltuieli materiale”, pentru finanțarea unor cheltuieli în vederea
funcționării administrației publice locale, detaliindu-se în cuprinsul
hotărârii în concret sumele care revin Primăriei Brașov, Direcțiilor de
Servicii Sociale și respectiv Fiscală Brașov și celorlalte servicii; hotărârea a
fost întocmită de către L.S. și tehnoredactată de A.S., fiind semnată de către I.G.,
în calitate de președinte de ședință și contrasemnată de secretarul N.P.
Urmare a raportului intermediar
de control întocmit de către Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi
Brașov, Direcția de control financiar ulterior Brașov, nr. 277 din 1 noiembrie 2005,
în care se arăta că alocarea și plata sumelor prevăzute printre altele și de H.C.L.
584/2004 către salariați nu au o bază legală, Consiliul Local Brașov a adoptat
H.C.L. nr. 76/2006 prin care s-a hotărât restituirea de către salariații din
aparatul propriu al Consiliului Local, precum și a celor din instituțiile
publice din subordinea Consiliului Local al municipiului Brașov a sumelor de
bani primite cu titlu de „cheltuieli de funcționare” a administrației publice
locale pentru instituțiile publice din subordinea Consiliului Local al municipiului
Brașov prin H.C.L. 111/2004, 124/2004 și 584/2004.
Hotărârea nr. 76/2006 a
Consiliului Local Brașov a fost însă atacată în instanță de către Sindicatul
Liber al Salariaților din Primăria municipiului Brașov iar prin sentința civilă
nr. 1930/C din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, menținută prin Decizia nr.
87/R din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus anularea ei.
Prin încheierea nr. 16 din 4
iulie 2007, Curtea de conturi a României, Camera de Conturi Brașov, Direcția de
control financiar ulterior, urmare a controalelor efectuate în cursul anilor
2005 și respectiv 2007, a sesizat Tribunalul Brașov în vederea stabilirii
răspunderii juridice civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Unității
Administrativ Teritoriale a orașului Brașov, constând în plăți fără bază legală
în sumă totală de 3.026.876.000 rol, reprezentând cheltuieli de întreținere și
funcționare a administrației publice locale, de care a beneficiat personalul
din aparatul propriu al Primăriei municipiului Brașov, în baza H.C.L. nr. 111/2004
și 584 din 22 noiembrie 2004, apreciind că în ceea ce privește plățile
efectuate în baza acestei din urmă hotărâri a Consiliului Local Brașov răspunderea
revine: primarului municipiului Brașov: S.G., șefului Serviciului buget: O.M.,
consilierului în cadrul Serviciului de contabilitate S.D.M. și petentului U.A.,
director D.A.P.L.
Cauza se află în prezent în
curs de soluționare, prin sentința civilă nr. 573 din 19 mai 2009 a
Tribunalului Brașov pronunțată în Dosarul 5308/62/2007 fiind respinsă, în primă
instanță, sesizarea Curții de Conturi pentru stabilirea răspunderii juridice
civile pentru prejudicii aduse bugetului local al Mun. Brașov.
Față de starea de fapt
reținută și expusă, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prima
instanță a mai reținut că, în mod judicios, a apreciat procurorul că în speță
nu există indiciile unei activități infracționale a intimaților G.I. și P.N. de
falsificare a H.C.L. nr. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei și nici o
îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale acestora în legătură cu
modalitatea în care a fost aprobată această hotărâre.
Între proiectul de hotărâre
supus aprobării și hotărârea adoptată (H.C.L. 584/2004) nu există, în primul
rând, diferențe de conținut ci doar unele de formă, fiind preluată în
dispozitivul hotărârii sintagma folosită de inițiatorii proiectului în titlul
acesteia cu privire la destinația sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcționării
administrației publice locale” și nu „Cheltuieli de funcționare de care vor
beneficia salariații”, așa cum este menționată în proiect; hotărârea cuprinde
de asemenea și mențiunea că alocarea sumei menționate se va face „în limita
fondurilor existente la capitolul „autorități publice - cheltuieli materiale”.
Potrivit procesului verbal al ședinței Consiliului Local din data de 22
noiembrie 2004 a fost luat în discuție în forma: (pct. 34) „Proiect de hotărâre
privind aprobarea unor cheltuieli de funcționare pentru aparatul propriu al
Consiliului Local și serviciile publice subordonate Consiliului Local Brașov”.
De asemenea, din nici o
probă de la dosar nu rezultă ca vreunul dintre cei doi intimați, cu intenție,
să fi falsificat conținutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul întocmirii ei, prin
atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin
omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări (hotărâre care de
altfel nici nu a fost întocmită sau redactată de ei) și nici nu rezultă că ar
fi dat dispoziție altor persoane să efectueze astfel de operațiuni.
Pe de altă parte, dincolo de
aspectele de netemeinicie sau nelegalitate ale unei astfel de hotărâri, care
puteau forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, hotărârea în
discuție a fost adoptată de către consilierii locali și ea este rezultatul unei
decizii colective, expresia unor manifestări de voință despre care nu există
indicii că ar fi viciate și al cărei conținut nu este contestat de către consilierii
care au votat-o; din actele dosarului, nu rezultă ca, în procedura de adoptare
a H.C.L. 584/2004, vreunul dintre intimați să-și fi exercitat în mod abuziv sau
defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât activitatea lor nu se
circumscrie dispozițiilor art. 248 C. pen., chiar dacă hotărârea, prin
conținutul ei, ar putea fi considerată la un moment dat nelegală și ar putea
produce o pagubă în bugetul Consiliului Local; or, verificarea modului de adoptare
a hotărârii contestate și a legalității acesteia excede cadrului procesual de
față.
B. Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs petentul U.A., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată
instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de
petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanța de fond a constatat
că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare
administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile
desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor
reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare
efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea
abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimați cu ocazia adoptării H.C.L.
584/2004, între proiectul de hotărâre supus aprobării și hotărârea adoptată
neexistând diferențe de conținut, fiind preluată în dispozitivul hotărârii
sintagma folosită de inițiatorii proiectului în titlul acesteia cu privire la
destinația sumelor alocate: „cheltuieli în vederea funcționării administrației
publice locale” iar nu „cheltuieli de funcționare de care vor beneficia
salariații”, așa cum este menționată în proiect; pe de altă parte, respectiva
hotărâre este rezultatul unei decizii colective, expresia unor manifestări de
voință despre care nu există indicii că ar fi viciate și al cărei conținut nu a
fost contestat de către consilierii care au votat-o. Împrejurarea că respectivi
consilieri au adoptat ulterior H.C.L. nr. 76/2006 nu înseamnă că H.C.L. nr. 584/2004
nu a exprimat voința lor, așa cum pretinde petentul; de altfel, H.C.L. nr. 76/2006
a fost anulată de instanța de contencios administrativ.
Totodată, în mod corect s-a
reținut că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă ca vreunul dintre
intimați, cu intenție, să fi falsificat conținutul H.C.L. 584/2004 cu prilejul
întocmirii ei sau că ar fi dat dispoziție altor persoane să efectueze astfel de
operațiuni, astfel că, în raport de toate aceste considerente, Curtea constată
că în cauză nu rezultă existența faptelor reclamate de către petent în sarcina
intimaților, deoarece aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu
respectarea prevederilor legale, nu au falsificat conținutul H.C.L. 584/2004 cu
prilejul întocmirii ei, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea cu știință de a insera unele
date sau împrejurări și nici nu au dat dispoziție altor persoane să efectueze
astfel de operațiuni.
Ca atare, pentru aceste
considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința
pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar
în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul U.A. împotriva sentinței penale nr. 72/F din 31 august
2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.