ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub numărul 9035/1/2008

petiționarul U.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278

1

C.

proc. pen., desființarea rezoluției cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la

răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I., P.N., S.G., S.D.M.

și O.M.

Prin rezoluția cu nr. 59/P/2008

din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în temeiul

prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții:

- G.I., deputat în

Parlamentul României și fost consilier în cadrul C.L. Brașov și P.N., secretar

al Primăriei Municipiului Brașov sub aspectul infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor publice și fals intelectual prevăzută de art. 248

și 289 C. pen., întrucât faptele nu există;

- S.G., Primarul

Municipiului Brașov, S.D., consilier în cadrul Serviciului contabilitate și O.M.,

șef serviciu buget în cadrul Primăriei Brașov sub aspectul infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât

fapta nu există.

S-a reținut că, prin

plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A. (actualmente U.), fost

director executiv al D.A.P.L. Brașov, a solicitat efectuarea de cercetări față

de persoanele mai sus menționate sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 248

și art. 289 C. pen.

În motivarea plângerii

formulate petiționarul a susținut că, numiții G.I. și P.N., primul în calitate

de președinte de ședință a C.L. Brașov, iar cel de al doilea în calitate de

secretar, cu concursul numiților S.G., primar al Municipiului Brașov, S.D.,

consilier în cadrul serviciului contabilitate al primăriei și O.M., șef

serviciu buget în cadrul Primăriei Brașov, au plăsmuit H.C.L. cu nr. 584 din 22

noiembrie 2004, cu ocazia redactării ei, astfel încât aceasta să nu reflecte

voința celor care au votat-o în ședință publică, eliminând, cu știință, din

textul hotărârii mențiunea privitoare la destinația concretă a cheltuielilor

aprobate în folosul angajaților Primăriei Municipiului Brașov, în așa fel încât

să fie derobați de răspundere, iar răspunderea să revină în exclusivitate

persoanelor care au pus-o în executare, printre care și petiționarul.

Având în vedere că, la data

de 17 decembrie 2004, numitul G.I., prin H.C.D. nr. 36/2004 a fost validat în

calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a efectuat verificări în cauză, în conformitate cu dispozițiile

art. 209 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

În cursul actelor

premergătoare efectuate parchetul a constatat că, la data de 4 iulie 2007, prin

încheierea nr. 16 a Curții de Conturi a României – C.C. Brașov – D.C.F. s-a

dispus sesizarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, în vederea stabilirii răspunderii juridice civile a mai multor

persoane, printre care și petiționarul U.A., pentru prejudicii aduse bugetului

local al unității administrativ teritoriale Brașov și că U.A., prin plângerea

penală formulată încearcă să influențeze soluția ce urmează a fi dispusă de

instanța de contencios administrativ, în ceea ce privește răspunderea stabilită

în sarcina acestuia de reprezentanții Curții de Conturi. S-a mai reținut că

petiționarul nu a adus nici un fel de dovezi concrete, care să confirme

intențiile frauduloase ale numiților G.I. și P.N., raportat la modalitatea de

redactare a H.C.L. nr. 584/2004, limitându-se a expune doar derularea

procedurii de adoptare a acestei hotărâri, pe care a etichetat-o drept o

„inginerie financiară” a persoanelor susmenționate.

Având în vedere că din

actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la

concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea

urmăririi penale în cauză.

La termenul din data de 16

februarie 2009, Înalta Curte, verificându-și competența în soluționarea

plângerii formulate de petiționarul U.A. împotriva rezoluției de neînceperea

urmăririi penale cu nr. 59/P/2008, dispusă de parchet în cauză, a constatat că

aceasta revine Curții de Apel Brașov, pentru următoarele considerente:

Investirea organelor

judiciare, organe de urmărire penală sau instanțe de judecată, nu se poate face

în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al

desfășurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă, prin

urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului

judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i

le conferă ca atribuții funcționale.

Legiuitorul, pentru

determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata,

a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziții privitoare la competența

acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea

procesului penal, distingând între competența după materie, competența după

calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială.

Din ansamblul normelor

privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de senatori și

deputați, competența de a judeca, în primă instanță astfel de cauze, aparține

Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, se soluționează de judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 40 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care calitatea a

fost dobândită după săvârșirea infracțiunii, în speță numitul G.I. a dobândit

calitatea de deputat în Parlamentul României după săvârșirea faptelor pentru

care a fost reclamat, competența se determină după natura și gravitatea

infracțiunii, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art.

29 pct. 1 (demnitari). Excepția a fost instituită prin Legea nr. 281/2003, ca

urmare a deciziei nr. 67/2003 a Curții Constituționale, care a statuat că ar fi

neconstituțională prevederea potrivit căreia un deputat sau senator ar putea fi

judecat de o altă instanță decât Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, având în vedere

poziția socio-politică pe care numitul G.I. a avut-o în Parlamentul României și

față de dispozițiile legale mai sus citate, în mod corect, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat cercetări în cauză.

Înalta Curte constată, însă,

că, la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat în

P.R. a numitului G.I., calitate care ar fi atras competența instanței supreme

în soluționarea prezentei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 40

alin. (1) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de

calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă

inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile

când:

a) fapta are legătură cu

atribuțiile de serviciu ale făptuitorului;

b) s-a dat o hotărâre în

primă instanță.

Ca atare, din dispoziția legală

mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul judecății, nu mai are

calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul competenței speciale

determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură cu îndatoririle de

serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau dacă cauza se află încă la

judecata în primă instanță.

Având în vedere că, la data

de 14 iulie 2008 a încetat mandatul de deputat al numitului G.I., iar din

verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat

ca senator sau deputat și, întrucât faptele pentru care a fost cercetat în

prezenta cauză, nu au legătură cu atribuțiile de serviciu pe care le-a avut ca

parlamentar, Înalta Curte constată că la acest moment, nefiind întrunită nici

cerința prevăzută de art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv

nepronunțându-se o hotărâre în primă instanță, nu mai este competentă să judece

cauza în fond, dispozițiile privind competența după calitatea persoanei fiind

prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

Deși în cauză, competența

după natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați numiții G.I., P.N., S.G.,

S.D. și O.M. ar reveni Judecătoriei Brașov, având în vedere calitatea de notar

a numitului G.I. și, în raport de dispozițiile art. 28

1

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen. (care stabilesc competența curții de apel în judecarea

în primă instanță a infracțiunilor săvârșite de notarii publici), Înalta Curte

constată că, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Brașov.

Și aceasta deoarece, în caz de dublă determinare a competenței, atât după

materie, cât și după calitatea făptuitorului, competența de judecată revine instanței

superioare în grad ierarhic, fără deosebire dacă aceasta este determinată de

infracțiunea săvârșită sau de calitatea persoanei.

În consecință, pentru

considerentele arătate mai sus și având în vedere și dispozițiile art. 42 C.

proc. pen., raportat la art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., Înalta

Curte va trimite plângerea formulată de petiționarul U.A. împotriva rezoluției nr.

59/P/2008 din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de

Apel Brașov spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată

de petiționarul U.A. împotriva rezoluției nr. 59/P/2008 15 august 2008 dată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2009.