ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub numărul 9035/1/2008 petiționarul U.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., desființarea rezoluției cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, respectiv G.I., P.N., S.G., S.D.M. și O.M. Prin rezoluția cu nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții: - G.I., deputat în Parlamentul României și fost consilier în cadrul C.L. Brașov și P.N., secretar al Primăriei Municipiului Brașov sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și fals intelectual prevăzută de art. 248 și 289 C. pen., întrucât faptele nu există; - S.G., Primarul Municipiului Brașov, S.D., consilier în cadrul Serviciului contabilitate și O.M., șef serviciu buget în cadrul Primăriei Brașov sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât fapta nu există. S-a reținut că, prin plângerea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul U.A.

(actualmente U.), fost director executiv al D.A.P.L. Brașov, a solicitat efectuarea de cercetări față de persoanele mai sus menționate sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 289 C. pen. În motivarea plângerii formulate petiționarul a susținut că, numiții G.I. și P.N., primul în calitate de președinte de ședință a C.L. Brașov, iar cel de al doilea în calitate de secretar, cu concursul numiților S.G., primar al Municipiului Brașov, S.D., consilier în cadrul serviciului contabilitate al primăriei și O.M., șef serviciu buget în cadrul Primăriei Brașov, au plăsmuit H.C.L.

cu nr. 584 din 22 noiembrie 2004, cu ocazia redactării ei, astfel încât aceasta să nu reflecte voința celor care au votat-o în ședință publică, eliminând, cu știință, din textul hotărârii mențiunea privitoare la destinația concretă a cheltuielilor aprobate în folosul angajaților Primăriei Municipiului Brașov, în așa fel încât să fie derobați de răspundere, iar răspunderea să revină în exclusivitate persoanelor care au pus-o în executare, printre care și petiționarul. Având în vedere că, la data de 17 decembrie 2004, numitul G.I., prin H.C.D. nr. 36/2004 a fost validat în calitate de deputat în Parlamentul României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat verificări în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 209 alin. (3) C. proc.

pen., raportat la art. 29 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În cursul actelor premergătoare efectuate parchetul a constatat că, la data de 4 iulie 2007, prin încheierea nr. 16 a Curții de Conturi a României – C.C. Brașov – D.C.F. s-a dispus sesizarea Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în vederea stabilirii răspunderii juridice civile a mai multor persoane, printre care și petiționarul U.A., pentru prejudicii aduse bugetului local al unității administrativ teritoriale Brașov și că U.A., prin plângerea penală formulată încearcă să influențeze soluția ce urmează a fi dispusă de instanța de contencios administrativ, în ceea ce privește răspunderea stabilită în sarcina acestuia de reprezentanții Curții de Conturi.

S-a mai reținut că petiționarul nu a adus nici un fel de dovezi concrete, care să confirme intențiile frauduloase ale numiților G.I. și P.N., raportat la modalitatea de redactare a H.C.L. nr. 584/2004, limitându-se a expune doar derularea procedurii de adoptare a acestei hotărâri, pe care a etichetat-o drept o „inginerie financiară” a persoanelor susmenționate. Având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. La termenul din data de 16 februarie 2009, Înalta Curte, verificându-și competența în soluționarea plângerii formulate de petiționarul U.A.

împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale cu nr. 59/P/2008, dispusă de parchet în cauză, a constatat că aceasta revine Curții de Apel Brașov, pentru următoarele considerente: Investirea organelor judiciare, organe de urmărire penală sau instanțe de judecată, nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal. Sesizarea reprezintă, prin urmare, actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale.

Legiuitorul, pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, a prevăzut în Codul de procedură penală dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie, competența după calitatea persoanei, competența funcțională și competența teritorială. Din ansamblul normelor privitoare la competență, mai exact din prevederile art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracțiunilor săvârșite de senatori și deputați, competența de a judeca, în primă instanță astfel de cauze, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se soluționează de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care calitatea a fost dobândită după săvârșirea infracțiunii, în speță numitul G.I. a dobândit calitatea de deputat în Parlamentul României după săvârșirea faptelor pentru care a fost reclamat, competența se determină după natura și gravitatea infracțiunii, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute în art. 29 pct. 1 (demnitari). Excepția a fost instituită prin Legea nr. 281/2003, ca urmare a deciziei nr. 67/2003 a Curții Constituționale, care a statuat că ar fi neconstituțională prevederea potrivit căreia un deputat sau senator ar putea fi judecat de o altă instanță decât Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca atare, având în vedere poziția socio-politică pe care numitul G.I. a avut-o în Parlamentul României și față de dispozițiile legale mai sus citate, în mod corect, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat cercetări în cauză. Înalta Curte constată, însă, că, la data de 14 iulie 2008, a încetat, prin demisie, calitatea de deputat în P.R. a numitului G.I., calitate care ar fi atras competența instanței supreme în soluționarea prezentei cauze. Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când: a) fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanță.

Ca atare, din dispoziția legală mai sus citată rezultă că făptuitorul care, la momentul judecății, nu mai are calitatea cerută de legiuitor, pierde beneficiul competenței speciale determinate de acea calitate, dacă faptele nu au legătură cu îndatoririle de serviciu ce-i reveneau în calitatea avută sau dacă cauza se află încă la judecata în primă instanță. Având în vedere că, la data de 14 iulie 2008 a încetat mandatul de deputat al numitului G.I., iar din verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator sau deputat și, întrucât faptele pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, nu au legătură cu atribuțiile de serviciu pe care le-a avut ca parlamentar, Înalta Curte constată că la acest moment, nefiind întrunită nici cerința prevăzută de art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., respectiv nepronunțându-se o hotărâre în primă instanță, nu mai este competentă să judece cauza în fond, dispozițiile privind competența după calitatea persoanei fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Deși în cauză, competența după natura infracțiunilor pentru care au fost cercetați numiții G.I., P.N., S.G., S.D. și O.M. ar reveni Judecătoriei Brașov, având în vedere calitatea de notar a numitului G.I. și, în raport de dispozițiile art. 28 1 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (care stabilesc competența curții de apel în judecarea în primă instanță a infracțiunilor săvârșite de notarii publici), Înalta Curte constată că, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Brașov.

Și aceasta deoarece, în caz de dublă determinare a competenței, atât după materie, cât și după calitatea făptuitorului, competența de judecată revine instanței superioare în grad ierarhic, fără deosebire dacă aceasta este determinată de infracțiunea săvârșită sau de calitatea persoanei. În consecință, pentru considerentele arătate mai sus și având în vedere și dispozițiile art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite plângerea formulată de petiționarul U.A. împotriva rezoluției nr. 59/P/2008 din 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite plângerea formulată de petiționarul U.A. împotriva rezoluției nr. 59/P/2008 15 august 2008 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la Curtea de Apel Brașov spre competentă soluționare. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.